În contextul actual în care lucrurile nu merg deloc bine pe front și Rusia este împinsă înapoi din regiunea Herson, propaganda oficială este cu nervii întinși la maxim și asta duce la derapaje serioase ce nu au nimic comun cu realitatea și, dincolo de minciuna cuprinsă, duc la escaladarea războiului.
Dar să spui în direct la televiziune că niște copii ucraineni ar trebui înecați sau incendiați, pentru că încă din anii ’80 spuneau că ar trăi mai bine dacă n-ar fi fost ocupați de moscoviți, asta depășește orice închipuire.
Scriitorul de romane SF Serghei Lukianenko făcea referire la vizita sa în Ucraina din anii 1980. Să ne amintim că pe atunci Ucraina era o gubernie sovietică, să ne amintim că pe atunci, chiar dacă teroarea stalinistă se micșorase, să spui astfel de lucruri era complet ilegal. Cei ce o făceau riscau pușcăria, era un act de curaj să gândești astfel, să spui realității din URSS pe nume.
Dacă acei copii i-au spus asta scriitorului, însemna că au auzit de la părinții lor. Dacă părinții lor își permiteau să discute asemenea lucruri în familie sau între ei, ba mai mult, să îi învețe pe copii ce înseamnă ocupația rusă, înseamnă că sentimentul național în Ucraina nu a fost distrus de ocupația sovietică, ci doar înăbușit.
Înseamnă că puterea de rezistență de azi a ucrainenilor vine din acest crez de demult, vine din istorie, vine din realitatea vremurilor trăite sub cizma ocupantului, fie el țarist sau sovietic.
Ce l-a enervat pe moderatorul Anton Krasovski a fost faptul că, dacă încă din anii comunismului rus mentalitatea ucraineană era aceasta, înseamnă că naționalismul ucrainean s-a născut demult și s-a perpetuat din generație în generație până azi. Că el este indubitabil și trece prin istorie ca un fir roșu, neîntrerupt.
Ce l-a enervat pe moderator este relevarea faptului că în Ucraina nu doar o șleahtă de venetici ce conduc țara au vederi naționaliste și antiruse, ci mare parte din popor, căci cei ce luptă azi sunt copiii copiilor de atunci.
Apoi, moderatorul s-a simțit bulversat și enervat de ideea că moscoviții erau încă de pe atunci percepuți ca ocupanți.
Chestiunea asta vine în coliziune cu ideile lui Putin care susțin că Ucraina nu este decât un alt soi de teritoriu rus, cu ideile lui Dughin, care susține că Ucraina n-ar trebui să existe din cauză de Novarusia lui, cu ideea naționalistă falsă rusă care susține că, de fapt, Kievul este un oraș prin esență rus.
Ideea ocupației ruse vine în coliziune cu credința unei meniri mesianice pe care rușii trebuie să o îndeplinească pe pământ, cu ideea că pământurile cucerite de ruși cu sabia sunt în realitate furate de la alții. Prin extensie, cu faptul că așa au gândit toți cei băgați cu forța în imperiul rus și în mod cert gândesc la fel și azi.
Moderatorul propagandist, de altfel interzis în UE, a gândit toate astea instantaneu, s-a simțit distrus pentru că faptul relatat de scriitor aneantiza amalgamul său de idei pravoslavnice, naționaliste.
Realitatea ucraineană contrazicea tot ce el credea și propăvăduia, iar reacția sa, fascistă în esență, nu este altceva decât o formă personală a ideii propagandei de la Kremlin că poporul ucrainean trebuie nimicit pentru că nu se supune, pentru că nu vrea să meargă prin istorie cu lanțul moscovit legat de grumaz.
Enervat că acest simplu fapt pune sub semnul întrebării discursul ideatic ce a dus la invadarea Ucrainei, propagandistul n-a mai gândit, ci s-a repezit să facă precum predecesorii săi sovietici, adică să-i condamne la moarte pe cei ce nu au acceptat și nu acceptă puterea imperialistă rusă.
Reacția lui Anton Krasovski dovedește că propaganda de la Moscova este în pană de idei și trăiește o adevărată criză nervoasă. Rușii deportează copii ucraineni și-i plasează în familii ruse, deportează ucraineni ca în locul lor să aducă ruși. Ei pun în practică epurarea etnică în teritoriile ocupate, pentru că Moscova nu vede altă posibilitate de a supune Ucraina decât să o ocupe și să o rusifice total.
Izbucnirea necontrolată a propagandistului rus denotă că treburile nu merg bine pe front și, fiindcă nu se întrevede nicio soluție la criza provocată de Putin, propaganda ajunge să creadă că ar fi mers mai bine dacă acei copii ucraineni ar fi fost omorâți atunci. Propaganda nu vede altă soluție decât crima de stat, asta a spus, de fapt, Anton Krasovski.
Dar, dacă nu i-au trimis în gulaguri la vreme pe părinții lor și n-au putut să le împuște ideile, e al dracului de greu să o facă acum, asta îi deranjează și-i enervează la culme pe ruși.
Poporul ucrainean a crezut în ființa sa, iar acum s-a născut națiunea ucraineană, din copiii copiilor care prin anii '80 înțeleseseră deja că sunt ocupați de moscoviți și că le-ar fi mai bine singuri pe drum, după ochii și mintea lor.
Asta l-a enervat pe propagandist: faptul că, la nivel mental, încă de pe atunci Ucraina era pierdută pentru imperialismul rus.