Nu e nimic paradoxal în faptul că PNL și PSD își aruncă guvernarea ca pe un cartof fierbinte. Sigur că există și componenta exercițiului de imagine, după ce ambele au fost acuzate că numai la lupta pentru ciolan le stă capul. Iaca, nu-l vrem!, transmit acum. Ba bine că nu! Îl vor cu disperare, dar numai activul, fără pasiv. Asta nu vor, de asta fug.
Marcel Ciolacu a blocat negocierile oficiale pentru noul cabinet până se clarifică, în mandatul lui Nicolae Ciucă, greva profesorilor și chestiunea pensiilor speciale.
Și dacă în mandatul lui Nicolae Ciucă nu se va putea și nu se va putea, măcar să vină ca salvator care se sacrifică, ceea ce PSD a jucat constant după ieșirea USR de la guvernare.
Am spus de multe ori că dl Ciolacu nu are motive să își dorească să fie premier de criză în an electoral. Are toate argumentele să prefere formula de până acum, când PSD decidea, iar premierul Ciucă și PNL decontau. Dar presiunea din partid a fost prea mare.
De ce nu voia? Pentru că știe bine cât de scurtă a rămas funia până la par: încasările scad, nervozitatea din societate crește, bonusul încasat anul trecut a fost împărțit clientelei, competența nu există, după ce instituțiile au fost împănate cu pile de toate felurile, PNRR e pe butuci, ceea ce nu se poate remedia decât cu măsuri care să lovească interese politice și electorale majore.
Una peste alta, nimic din ceea ce e la orizont nu sugerează că premierul va avea multe de împărțit, adică fix ce așteptă partidul în an electoral, că doar de aia a vrut să aibă premier.
În plus, Marcel Ciolacu ține cu dinții de Transporturi pentru Sorin Grindeanu. De fapt, de la acest punct fix a sărit în aer protocolul și a început tensiunea politică.
Dacă nu iau Transporturile, minister cu multe panglici de tăiat și mulți bani, dacă mai scădem și ministerele care sunt, de fapt, ale președintelui, liberalii rămân fără mare lucru în ogradă, ceea ce a generat o mare nervozitate.
De aici atacul în haită la ministerele UDMR care nu erau vizate de protocol, deci teoretic se aflau în afara jocului.
La rândul lor, liberalii, care nu au avut nicio sfârâială din mandatul lui Nicolae Ciucă, dimpotrivă, abia așteaptă să scape de guvernare, ca să îi predea cartofii fierbinți lui Marcel Ciolacu și să înceapă să joace și ei ce a jucat PSD în anul și jumătate de guvernare comună, adică să fie și la putere și în opoziție.
Și este amuzant cum îl somează pe toate vocile, toate sunând a disperare, de fapt, pe Marcel Ciolacu să își asume funcția.
Faptul că se dau principiali este de-a dreptul ridicol. Pe de-o parte, invocă protocolul, vor respectarea lui la literă: avem o înțelegere, suntem oameni serioși cum ar veni, gentlemen's agreement, zice flașneta liberală Pavel Popescu.
Sigur, așa e, și au tot dreptul să pună tunurile pe interesul cheie al lui Marcel Ciolacu care a dinamitat protocolul.
Dar când e vorba despre UDMR, liberalii se năpustesc să le ia ministerele, deși protocolul cu schimburile lui erau o chestiune strict între PNL și PSD. Cam care ar fi gentlemen's agreement în această chestiune?
Că UDMR a luat perlele coroanei, că are o reprezentare guvernamentală peste cea parlamentară e adevărat. Dar asta pentru că a știut să negocieze mai bine când liberalii nu aveau în cap decât să-și căsăpească președinții de partid și să se certe cu partenerii de coaliție, până au ajuns într-un punct mort.
Când e vorba despre banii de la Dezvoltare pentru primari, nu mai e înțelegere între domni, e jaf la drumul mare.
Este un festival al demagogiei, al ipocriziei, dar și al prostiei politice, ceea ce mi se pare cu mult mai grav, pentru că este singura, cu adevărat, de necorectat și care produce efecte inclusiv involuntare.