Marele perdant al rotativei se anunță, ca de obicei deja, PNL, ceea ce stârnește unele frustrări și mici revolte, tratate în ședințe de conclav pe la Vila Lac, pentru ca lucrurile să meargă înainte conform planului prezidențial.
Ardealul este cel mai nervos, pentru că acolo sunt concentrați liderii cu cele mai multe meciuri politice în picioare, majoritatea foști pedelişti, cum sunt Boc și Blaga, dar și liberalul Bolojan.
Ei știu bine că președinții vin și pleacă, eventual se suie pe craca altei funcții, în vreme ce partidele trebuie să meargă mai departe, să înfrunte alegeri și să deconteze. Așa cum știu bine că pentru PNL viitorul se profilează sumbru.
Coaliția cu PSD golește PNL de propria identitate. Au fost sub cizma social-democrată și cât aveau premierul. Ce se va întâmpla cu Marcel Ciolacu la conducere nu e greu de anticipat și este foarte greu de suportat, mai ales de către foștii pedeliști pentru care lupta cu PSD este în gena politică din anii de glorie ai PDL.
Ca să facă față, PNL ar avea nevoie ca acum să trimită în guvern figuri puternice, bătăioase, care să îi opună rezistență lui Marcel Ciolacu. Tot de figuri puternice, recunoscute în partid, are nevoie PNL în Guvern și pentru a remobiliza activul și simpatizanții deprimați de situația actuală și de perspective.
Cu alte cuvinte, PNL are nevoie să își recompună imaginea și mesajul, să se lupte parte în parte cu PSD și să fluture, așa cum a făcut vicepreședintele Robert Sighiartău la Europa FM, ieșirea de la guvernare.
Problema este că premierul Ciucă, avându-l în spate pe Klaus Iohannis, ține partidul în zona submisivă pentru că, nu-i așa?, e nevoie de liniște și stabilitate ca să călătorească președintele cât mai mult și mai faraonic, în destinații cât mai exotice, și să-și aranjeze apele pentru viitoarea funcție cu protocol consistent.
Așa că PNL nu se poate aștepta decât la ce e mai rău, adică să fie obligat din nou la cedări importante pe toate fronturile: să fie iar în pagubă atât la reîmpărțirea ministerelor, cât și la ocuparea lor.
Robert Sighiartău a făcut referire la trauma negocierilor trecute dezastruoase, atât cu USR, cât și cu PSD. În ambele cazuri, intervenția președintelui a blocat pretențiile liberalilor care au rămas mereu cu buza umflată tocmai când simțeau că au pus piciorul în prag.
În cazul PSD, de exemplu, PNL ținea cu dinții să ia Agricultura, spre exasperarea lui Paul Stănescu, care-și vedea amenințată zona de extremă influență, până când a sunat telefonul.
Acum PNL este pe cale să nu obțină nici Transporturile, nici Mediul, nici Agricultura, dar să păstreze Justiția, Fondurile Europene și Externele, care îi interesează extrem de puțin, ba chiar cu minus având în vedere cei mai mulți dintre titulari.
Dl Sighiartău a cerut, nu e prima dată de altfel, vot secret la desemnarea miniștrilor pentru evitarea situațiilor în care aceștia au fost impuși. De cine, nu e greu de înțeles.
Dacă ne uităm la ce se profilează pentru liberali, vedem așa: Justiția, Externele, Educația sunt deja la Cotroceni, liberalii doar le decontează. Iar în cazul dnei Deca mai ales, care aruncă România în Evul Mediu, e mult de decontat fix în electoratul liberal.
Internele ar putea trece la dl Ciucă, care nu e nici vreun politician greu în mod real, ci doar o prelungire a lui Klaus Iohannis.
Dacă și la Finanțe vine un ministru de la Cotroceni fără legătură cu partidul, este vehiculat consilierul prezidențial Cosmin Marinescu, ce mai rămâne pentru PNL? Praful de pe tobă și, desigur, nota de plată.
Teoretic, vor lua SGG, practic însă acesta ar urma să fie pus sub autoritatea vicepremierului Neacșu, care să rămână secretar general de facto și chiar mai mult decât atât.
Dl Ciolacu se gândește și la niște reduceri de posturi de secretar de stat, ceea ce ar da bine la public și nu ar crea tragedii în PSD. În schimb, în PNL, și așa jumulit de tot ce e important, ar fi încă o nenorocire.
La împărțeala acestor zile, PNL își poate pecetlui soarta de breloc al PSD, dependent strict de nevoia acestuia de a completa o majoritate, sau va începe să se comporte ca un partid cu ambiții.
De la rotativă ar fi mai ușor. Partidul care dă premierul are, desigur, unele avantaje, pe care PNL nu le-a prea resimțit de altfel, dar este și cel mai expus răspunderii, în vreme ce partenerul de la guvernare își permite, așa cum și-a permis PSD până acum, să se joace de-a opoziția.
Dar pentru asta ar trebui ca dl Iohannis să lase PNL să iasă la joc politic, adică la bătaie cu PSD. Dar dl Iohannis va avea nevoie de PSD și după 2024 pentru a fi susținut la funcții europene.
Nu aș exclude deloc ca negocierea acestor zile să fie cu mult mai largă la nivel zero, unde să includă și unele obligații post 2024 ale lui Marcel Ciolacu.
Teoretic, sigur că PNL ar putea să-și ia soarta în propriile mâini, ceea ce însă cu actuala garnitură de conducere este la limita imposibilului.
Nemulțumirile sunt multe, cele mai multe mocnite, puține vocale ca a dlui Sighiartău, disperat pentru că are șanse mici să își păstreze un loc pe liste anul viitor. Dar maioneza partidului e tăiată, reflexele au dispărut, liderii importanți sunt marginalizați, în rest multă butaforie, impostură și caricatură.