Rezultatul vizitei președintelui Nicușor Dan la Varșovia e neclar. Din declarațiile publice nu se înțelege dacă liderii celor două state au schițat vreun plan și ce pot face una pentru cealaltă Polonia și România.
Președintele român a amintit colaborarea militară – „noi suntem prezenţi în Polonia, trupele poloneze sunt prezente în România” – și eventualitatea achiziționării de arme în comun.
Fără să se contrazică, cei doi șefi de stat au avut însă opinii diferite în privința programului european de înarmare SAFE, care oferă țărilor membre împrumuturi pentru înarmare și care poate fi un punct de plecare pentru o eventuală strategie comună de cumpărături militare complementare sau sincronizate.
Conservatorii polonezi se opun SAFE
România și Polonia primesc cele mai mari sume, 17 miliarde de euro vor putea ajunge în pușculița militară a Bucureștiului și 44 de miliarde în cea a Varșoviei. Parlamentul polonez a aprobat deja împrumutul pentru programul SAFE, dar președintele Karol Nawrocki și partidul conservator Lege și Justiție (PiS) se opun.
Ieri la conferința de presă comună a declarat că „polonezii au alternativă sigură și suverană la SAFE” care va oferi Forțelor Armate Poloneze „flexibilitatea de care au nevoie în alegerea echipamentului”. Conservatorii polonezi consideră că SAFE s-ar putea transforma într-un alt instrument de presiune al UE asupra Poloniei, pentru că acest program de înarmare vine la pachet cu un mecanism de control și verificare în ce privește alocarea fondurilor, dar și alte condiționalități.
În plus, Nawrocki și PiS nu vor să supere Statele Unite și să pericliteze în vreun fel achizițiile de echipamente militare sofisticate americane. Președintele polonez poate încerca să blocheze SAFE prin veto, dar guvernul centrist de la Varșovia încearcă să găsească surse alternative de cofinanțare a proiectului, dar și mutarea banilor dinspre cumpărăturile militare spre dezvoltarea infrastructurii de cale ferată și rutieră pentru o mobilitate militară mai eficientă.
Cum se raportează cele două țări la "umbrela nucleară a Franței"
Nicușor Dan și omologul său polonez par să aibă păreri comune, deși exprimate diferit, în privința ofertei franceze de a-și extinde umbrela nucleară pentru a oferi statelor europene o plasă de salvare, în cazul în care americanii s-ar retrage din NATO și pe fondul ideii președintelui american de anexare a Groenlandei.
De altfel, președintele Karol Nawrocki, ales în 2025 după ce a beneficiat de sprijinul lui Trump, nu a formulat nicio critică despre această intenție: „problema Groenlandei ar trebui să rămână în primul rând o chestiune între prim-ministra daneză Mette Frederiksen și președintele Donald Trump”.
Nici Nicușor Dan nu a fost mai tranșant, explicând că nu este vorba despre „o intenţie oficială a administraţiei Statelor Unite”. În schimb, premierul de la Varșovia, Donald Tusk, a declarat imediat că anexarea Groenlandei „ar crea un precedent grav, care ar putea viza mâine și alte teritorii europene”.
Președintele român, în încercarea lui de a nu supăra pe nimeni și de a fi de partea tuturor, creează confuzie și în țară și în afară. Politica externă a țării arată ca o barcă lăsată în derivă.
Întrebat la Varșovia despre propunerea președintelui Macron de extindere a umbrelei nucleare ca factor de descurajare, Nicușor Dan a subliniat că țara se află sub acoperirea nucleară NATO, oferită de SUA, iar cu Franța „avem un parteneriat strategic, care este pe mai multe paliere. Acest parteneriat este într-o extindere și mă opresc aici”.
De ce a simțit nevoia să spună că se oprește aici? Mai era ceva de adăugat și nu a vrut să-și supere gazda? Sau încă nu știe exact ce vrea pentru România.
La Varșovia, președintele Nawrocki nu a ezitat să-și critice premierul și să sublinieze că discuțiile lui Donald Tusk cu Franța privind programul de descurajare nucleară avansată sunt „extrem de neserioase”.
Tusk s-a alăturat mai multor state europene dornice să profite de scutul nuclear francez, pe care inclusiv șeful NATO l-a catalogat drept „complementar” cu sistemul de acoperire nucleară oferit de SUA Alianței Nord-Atlantice.
De ce nu este aprofundat parteneriatul româno-polonez?
Probabil, președintele român are mai multe puncte în comun cu premierul Donald Tusk decât cu președintele Karol Nawrocki, dar se teme să le spună.
După întâlnirea de ieri cu Tusk a scris pe rețeaua X că Polonia și România construiesc „o bază solidă a apărării europene” prin stimularea cooperării economice și în domeniul industriei de apărare, fără să prezinte însă nici un fel de plan în acest sens.
Vizita în Polonia nu pare să fi fost pregătită foarte bine, Nicușor Dan nu a mers acolo cu propuneri concrete nici măcar în privința consolidării proiectului Intermarium, un proiect istoric al Varșoviei, devenit între timp Inițiativa celor trei Mări: Baltică, Adriatică, Neagră.
Într-o lume întoarsă pe dos, în care dreptul internațional nu mai contează, România ar putea avea în Polonia prietenul de care are nevoie. De ce nu există o strategie mai clară la București pentru acest parteneriat? Poate pentru că România a rămas prea mult în urmă, poate pentru că la Varșovia liderii guvernului sunt mult mai hotărâți în privința liniilor mari de politică externă?
Sau poate că relația nu poate fi cu adevărat de încredere, fiindcă România nu a fost trup și suflet alături de Ucraina în războiul greu pe care îl duce cu rușii, balansând pe tăcute și spre Moscova, o deviere greu de acceptat la Varșovia.
Sabina Fati