Anularea alegerilor de anul trecut a avut ca unul dintre argumentele esențiale modul în care campania a fost manipulată de rețeaua Tik Tok, la un pas să fie interzisă în SUA, limitată în unele țări europene, cu un algoritm extrem de favorabil propagării oricărei manipulări.
Inclusiv Tik Tok a ajuns să recunoască într-un raport oficial că a fost necesară eliminarea a zeci de mii de conturi false și spam folosite de Călin Georgescu și AUR.
Ar fi fost de așteptat ca măcar zona proeuropeană a politicii romanești să fie reticentă față de această rețea. De unde!
Toată „lumea bună” a dat navală în această campanie pe Tik Tok, fără excepție. Toți s-au mutat cu arme și bagaje pe hulita rețea cu care au fost viciate alegerile din noiembrie.
Și măcar dacă ar folosi acest vehicul de mare viteza și cu mare putere de penetrare în zone altfel greu accesibile pentru a răspândi idei, elemente de viziune, soluții. De unde!
Care mănâncă ciorbă cu panseluțe și își face manichiura, după ce a propus nici mai mult nici mai puțin decât închiderea Tik Tok cu totul în ultimele zile de campanie.
Care se duce la tuns, la cumpărături și probează blugi și geci prin magazine. Care dă replici pe model „stand-up comedy”.
E un festival de populisme de toate felurile, care amuzante, care de–a dreptul ridicole, toate însă jalnic de irelevante. Care este legătura dintre adecvarea la funcție și supa cu panseluțe? E bun un președinte în funcție de felul în care probează haine sau merge legănat prin piață cu lista nevestei în mâna?
Nici pe la televiziuni nu e mai bine. Cele mai multe comentează operele de pe Tik Tok sau alte perle scăpate prin alte părți.
Sau se discută cu aplomb tot felul de teme care nu au nicio legătură cu atribuțiile prezidențiale: economie, finanțe, sănătate.
Și, totuși, trăim cea mai complexă perioadă din istoria recentă exact din punctul de vedere al atribuțiilor prezidențiale prin excelența: politică externă și securitate națională.
În plus, atribuțiile președintelui sunt foarte importante în zona instituțiilor de forță și de inteligence, care au nevoie acută de reforme profunde, mai ales în țara în care fobia securismului e la cote extrem de înalte.
Inclusiv candidații sunt împărțiți între cei ai sistemului și cei împotriva sistemului, prin care se înțelege, desigur, mai ales zona obscură a instituțiilor.
Nu am auzit nicio idee în această direcție pentru că, e drept, nu au existat nici întrebări. E mult mai interesant pe cine ar lua candidatul pe o insulă pustie. Și, desigur, cu mult mai facil de discutat, nu presupune niciun efort.
Despre dezbateri nu se aude, din nou, nimic, exact ca în noiembrie. Modelul Iohannis, altfel câh!, a prins foarte bine. De ce te-ai expune riscului să fii prins pe picior greșit, să spui vreo nespusă, să te lase nervii, când e atât de simplu să patinezi pe Tik Tok cu toate prostiile?
Când se mai duc pe la televiziuni, toți sunt conservatori, suveraniști în diferite grade, asumat sau nu trumpiști, adică la modă. Personal nu am găsit un candidat liberal, cu autentice valori europene, conștient că suntem un stat laic, în care ateismul nu este ilegal.
Și, desigur, mai toți sunt independenți, o șarlatanie despre care am tot vorbit, de parcă politica nu s-ar face, că ne place sau nu, numai de către și numai cu partide.
Și, sigur, toți vând iluzii. Cel mai des iluzia câte unui nume de premier, care fie are mare trecere la public, fie poate aduce voturi de partid. Cei mai degrabă promitenți de premieri sunt cei care nici măcar nu au cine știe ce forță politică parlamentară pe care să se bazeze.
Sigur, niciunul nu explică cum anume concret va schimba premierul și majoritatea. Sau cum va împăca actuala majoritate cu un premier minoritar. Sigur, nici nu sunt întrebați, pentru că legea nu trebuie să strice o știre cu potențial.
Dacă nimic nu se va schimba și nu văd niciun semn că va fi așa, va fi probabil cea mai irelevantă campanie din ultimii 35 de ani. De la ea ar trebui să așteptăm rezultate relevante?