România, Bulgaria și Grecia se pregătesc să pună în practică un culoar rapid prin care să poată fi transportate urgent arme și infrastructură militară, în cazul în care conflictul din Ucraina s-ar extinde.
Miniștrii Apărării celor trei state, Nikos Dendias din Grecia, Angel Tîlvăr din România și Atanas Zaprianov din Grecia, au semnat o scrisoare de intenție la Washington pentru „crearea unui coridor de mobilitate militară armonizată”.
Bulgaria și România nu au fost primite în Spațiul Schengen de liberă circulație, deci între ele și între Bulgaria și Grecia continuă să existe controale la frontieră, cozi lungi de camioane, și se pot ivi oricând complicații.
Experții NATO au gândit preventiv acest culoar militar care să traverseze regiunea pe verticală. Să nu cumva să apară vreun bulgar, grec sau român care, ca în comedia regizorului român Cristian Nemescu California Dreamin' din 2007, să țină pe loc zile întregi un convoi NATO, invocând o chichiță birocratică.
Lăsarea Bulgariei și României în afara Schengen ridică deci probleme pentru planurile de apărare concepute de Alianță.
Bucureștiul, Sofia și Atena nu au luat încă în discuție dezvoltarea unui spațiu de liberă trecere între ele, dar un europarlamentar grec, Margaritis Schinas, spunea optimist că de anul viitor în Balcani va exista un Benelux: o zonă de liberă circulație cu 35 de milioane de cetățeni care vor putea să se deplaseze fără granițe între Dunăre, Marea Neagră și Marea Egee.
Până atunci e nevoie însă de un Benelux militar care să garanteze siguranța rutelor între patru porturi balcanice: Salonic, Alexandroupoli, Varna și Constanța.
Între cele patru, profesioniștii NATO caută să vadă care sunt punctele vulnerabile la blocaje, care ar fi cele mai bune rute ocolitoare, calculează care este timpul minim și maxim de transport pentru trupe și armament.
De pildă, de la Salonic la Constanța nu există autostradă completă, dar măcar e proiectată și în lucru, traversarea Dunării în această zonă se face doar pe vechiul pod Giurgiu-Ruse, dar nu există nici măcar sub formă de proiect între cele trei state o linie rapidă de transport pe calea ferată.
Turcii se tem că acest Benelux militar balcanic aflat pe masa de lucru a NATO e gândit pentru a ocoli Strâmtorile Bosfor și Dardanele. În același timp, Declarația finală a summit-ului Alianței de la Washington de săptămâna trecută menționează, între altele, că securitatea și libera circulație în Marea Neagră vor fi asigurate prin Convenția Strâmtorilor de la Montreux.
Turcia declară periodic că respectă cu strictețe Convenția de la Montreux, semnată în 1936, și că, în baza articolului al 19-lea, odată cu invazia rusă în Ucraina, a închis zona strâmtorilor pentru trecerea navelor de război ale țărilor participante la conflict și a țărilor neriverane, pentru „a împiedica creșterea în continuare a tensiunilor în bazinul Mării Negre”.
E adevărat că Turcia împiedică trecerea navelor de război rusești prin Bosfor și Dardanele, dar nu lasă nici țările NATO să ofere asistență Ucrainei pe mare. De aceea, Alianța vrea să dezvolte ruta terestră: până la Alexandroupoli, port la Marea Egee, echipamentele și armele Alianței pot fi aduse pe mare, iar de acolo ar trebui să poată fi urcate în camioane și pe platforme de tren pentru a fi duse în punctele fierbinți, unde e nevoie de ele.
Capacitatea de a muta rapid forțe pe flancul estic al NATO, prin proceduri simplificate, este o prioritate pentru Alianță.
Turcia, care a încercat să fie un broker al păcii la Marea Neagră și care joacă la toate capetele, a fost în ultimii 15 ani o piesă vulnerabilă a Alianței, pe care NATO vrea să o folosească inteligent.
Pe de altă parte, în Bulgaria există un pol de putere care susține pe față Rusia, în vreme ce în România, cu toate că, oficial și tradițional, liderii aflați la putere sunt de partea Occidentului, aceștia fac adesea târguri și cu Estul.
Deocamdată, însă, aceste rute care merge pe uscat de la Salonic și Alexandroupoli prin Varna până la Constanța ar putea funcționa, în cazul în care s-ar extinde războiul, în sprijinul Ucrainei, dar și ca plasă de siguranță în sprijinul statelor din această zonă.
Nu se știe deocamdată cine va plăti această nouă infrastructură care ar trebui dezvoltată și, mai ales, în cât timp ar putea fi pusă pe picioare.
Ce-i drept, în Balcani se improvizează mult și în fiecare zi, dar poate NATO ia în propriile mâini proiectul și, împreună cu UE, găsește bani pentru o cale ferată nouă, care să fie construită rapid și care să meargă din România, unde lângă Constanța va fi cea mai mare bază aliată din Europa, până în Grecia, la Alexandroupoli, unde se construiește unul din cele mai mari porturi militare de pe continent.