Momentul intrării parțiale a României, cu frontierele aeriene și maritime, în Spațiul Schengen nu este nici de aruncat în derizoriu, dar nici unul al triumfalismului. Și, din păcate, cele două domină spațiul public.
Sigur că românii, indiferent că vorbim despre simpli turiști, diaspora sau transportatori, sperau în primul rând la o eliminare a controalelor la frontierele terestre.
Cum ar fi ca de la București la Salonic sau Budapesta să ne oprim doar în benzinării? Ce ușurare ar fi pentru milioanele de români care muncesc în UE să scape de supliciul orelor pierdute în graniță și la venire, și la plecare, de fiecare dată când vin în țară.
Dar cel mai important ar fi beneficiul economic, adică dispariția imenselor cozi de camioane de la granițele cu Ungaria și Bulgaria, care se traduc în costuri cu mult mai mari decât ale țărilor Schengen. Pierderile anuale sunt estimate la 10 miliarde de euro.
Transferul de încredere
Faptul că acestea nu se întâmplă nu înseamnă însă că acest acces parțial este neimportant. Dimpotrivă! De azi, 31 martie, România este juridic parte a Spațiului Schengen.
Și cea mai bună dovadă este că din acest moment, consultatele României emit vize Schengen valabile, ca orice asemenea viză, pentru tot Spațiul de liberă circulație, inclusiv pentru intrarea pe la frontierele terestre.
Îndrăznesc să spun că aceasta este de fapt decizia politică esențială care, odată luată și pusă în practică, înseamnă că faptul intrării în Spațiul Schengen este împlinit. Transferul de încredere este realizat și ireversibil.
Au mai fost țări care au intrat în doi timp în Schengen, Austria este una dintre ele. Dar, la fel de adevărat că niciuna, în afară de România și Bulgaria, nu a avut nevoie de două decizii distincte în Consiliul JAI pentru fiecare etapă.
Acest statut distinct a fost provocat doar la final de interesele electorale ale cancelarului austriac. Până atunci însă, ani de zile, respingerea și întârzierea au fost provocate de ineficiența, corupția și neseriozitatea politicienilor români.
De ce depinde și accesul terestru
Cât va mai dura până să intrăm și cu frontierele terestre în Schengen cred că depinde în linii mari de două aspecte.
Pe de-o parte, de felul în care va evolua situația politică din Austria. Aud formularea: să scăpăm odată de Nehammer! Să scăpam, în regulă, dar înlocuindu-l cu cine? Să nu uităm, că presiunea, inclusiv pe tema imigrației ilegale, asupra actualei guvernări vine din partea extremei drepte austriece, aflată pe primul loc în sondaje în perspectiva alegerilor din Austria de anul acesta.
Pragmatic vorbind, nu știu dacă Nehammer este, în termeni absoluți, cea mai rea variantă. Și nu știu dacă nu cumva această întârziere este un preț rezonabil pentru a nu ne trezi că Austria va fi dominată de extrema dreaptă.
Pe de altă parte, depinde de felul în care instituțiile românești vor ști să gestioneze în următoarele luni această intrare parțială în Spațiul Schengen.
Cum vor decurge lucrurile pe aeroporturi, cum vor fi acordate vizele. Dacă indolența, incompetența și corupția atât de specifice statului român vor provoca rateuri notabile, vom pierde argumentele aderării depline.
Meritul celui care tace
Liderii de la București nu au pierdut ocazia să se dea în stambă cu declarații triumfaliste, vestind victoria finală de parcă ar avea vreun rol în ea sau vreun merit pentru acest moment.
Pe aeroportul din Timișoara, domnii Ciolacu, Ciucă și Grindeanu străluceau ca niște becuri și scoteau panglici pe gură.
Singurul pe care nu l-am auzit este cel care merită cel mai mare credit pentru această reușită, fie ea și parțială. Ministrul de Interne Predoiu a preluat o negociere blocată de nepriceperea și provincialismul stridente ale predecesorului Bode și de isteriile naționaliste de la București, provocate de cei care au ridicat complet nejustificat așteptările în decembrie 2022, deși știau că șansele sunt minime.
A reușit să-l deblocheze nu numai datorită unei imense experiențe în relațiile europene, dar și datorită faptului că este un expert al negocierii fine, ca meserie de bază. Este încă o dovadă că nu poți obține performanță în actul de management la nivel înalt decât cu cei care au obținut performanță în profesiile lor, înainte de fi demnitari.
Probabil că dl Predoiu va reuși să obțină și pasul final, dacă procesul nu va fi distrus de starea lamentabilă a instituțiilor statului și/sau de politicienii români care în campania electorală arareori rezistă tentației declarațiilor incendiare, populiste și naționaliste.