NATO are un plan pentru a respinge un eventual atac al Rusiei asupra Europei și dispune de capacități militare care i-ar permite să provoace pierderi uriașe forțelor Moscovei. Problema este că planurile militare ale Alianței depind de decizii politice tot mai greu de anticipat, în special în Statele Unite, Franța și Germania.
Politicile imprevizibile ale lui Donald Trump, perspectiva venirii la putere a unor lideri ostili NATO în Franța și ascensiunea extremei drepte germane ridică întrebări serioase despre capacitatea aliaților de a acționa împreună în cazul unui război.
Aceasta este principala concluzie a unei analize Reuters, publicată vineri, care arată că pregătirea militară a NATO avansează, dar unitatea politică necesară pentru a pune în aplicare planurile de apărare este tot mai nesigură.
NATO știe cum să răspundă unui atac. Dar cine va lupta?
La Forumul de Securitate de la Varșovia, desfășurat luna trecută, comandantul suprem al forțelor aliate din Europa, generalul american Alexus Grynkewich, a încercat să-i liniștească pe aliați. „Teoria mea despre victorie este simplă”, a declarat el, explicând că NATO ar bloca un atac inițial, ar opri înaintarea inamicului dacă ofensiva ar continua și, la nevoie, i-ar distruge forțele și sistemul militar de luptă.
Mesajul era adresat în primul rând Kremlinului, dar și celorlalți potențiali adversari ai Alianței.
Potrivit analiștilor și oficialilor occidentali citați de Reuters, superioritatea aeriană a NATO i-ar permite să lovească puternic infrastructura militară rusă, inclusiv în zone strategice precum Murmansk, enclava Kaliningrad și Sankt Petersburg.
Există însă o vulnerabilitate majoră: aceste capacități depind în mare măsură de Statele Unite.
Iar când generalul Grynkewich a fost întrebat direct dacă militarii americani vor lupta alături de aliații europeni în cazul unei invazii rusești, răspunsul său nu a oferit garanția așteptată. „În cele din urmă, este o decizie politică cine trimite trupe și unde”, a spus comandantul NATO, precizând totuși că forțele americane sunt în prezent desfășurate de-a lungul flancului estic.
Trump transmite semnale contradictorii
Incertitudinea este alimentată de politica externă a administrației Trump, dar și de rezultatele alegerilor americane de la jumătatea mandatului, desfășurate săptămâna aceasta. Scrutinul este interpretat pe scară largă drept o sancțiune electorală pentru războiul împotriva Iranului, care nu a produs până acum rezultatele urmărite de președintele american.
Noii parlamentari democrați au însă poziții foarte diferite în privința rolului internațional al Statelor Unite și a sprijinului pentru aliați.
Ambasadorul american la NATO, Matthew Whitaker, a încercat miercuri, la Conferința de Securitate de la Berlin, să transmită un mesaj de continuitate. „Politica externă a Statelor Unite nu s-a schimbat și nu mă aștept să se schimbe în urma alegerilor de la jumătatea mandatului”, a declarat el.
Whitaker a insistat că Washingtonul rămâne angajat față de întregul tratat NATO, inclusiv față de Articolul 5, care consacră apărarea colectivă.
Nu toată lumea este însă convinsă. „Trump vrea să-și lase amprenta asupra istoriei mondiale în ultimii doi ani ai președinției sale. Vrea să dărâme lucruri”, a declarat Liis Mure, fost diplomat și oficial estonian din domeniul apărării, pentru radioul estonian.
Îngrijorările au crescut după mai multe decizii și inițiative ale Washingtonului. Trump a primit favorabil ideea unei întâlniri în trei cu liderii Rusiei și Chinei, propusă inițial de Vladimir Putin într-o convorbire telefonică din 9 octombrie. A renunțat brusc la sancțiunile asupra motorinei rusești, iar încercările despre care s-a relatat că ar urmări reluarea importurilor europene de gaze din Rusia și acceptarea de către Ucraina a unui acord de pace în mare parte în termenii Moscovei au provocat noi temeri.
Nici mișcările trupelor americane din Europa nu au ajutat. Retragerea discretă a unor unități de luptă din statele baltice, înaintea summitului NATO de la Ankara din iulie, a provocat îngrijorare în Alianță.
Anunțurile ulterioare privind staționarea a două unități blindate în Lituania pe durata iernii și revenirea unui detașament de tancuri americane în estul Estoniei au adus o oarecare ușurare.
Rusia testează Alianța prin sabotaje și drone
Temerile europenilor privind un conflict militar major sunt acum cele mai ridicate de la sfârșitul Războiului Rece. Totuși, atât generalul Grynkewich, cât și oficiali din statele cele mai expuse amenințării rusești au precizat că nu există informații directe ale serviciilor de informații care să indice iminența unui atac convențional.
Europa se confruntă, în schimb, cu o intensificare a acțiunilor de război hibrid atribuite Rusiei. Reuters menționează atacuri cibernetice suspectate, incendieri la instalațiile unui important contractor estonian din industria de apărare și pătrunderea unor drone și aeronave în spațiul aerian al statelor NATO, incidente care au ajuns până la aeroportul din Leipzig, Germania.
Mulți analiști consideră că asemenea acțiuni urmăresc să slăbească încrederea populației în capacitatea de apărare a Alianței, să provoace diviziuni între aliați și să determine guvernele europene să reducă sprijinul pentru Ucraina.
Generalul Grynkewich spune că prezentarea publică a unor elemente din planurile militare NATO este tocmai o modalitate de a contracara aceste temeri. „Având în vedere amploarea activităților de sabotaj și incendiere, cred că populațiile din țările Alianței sunt puțin neliniștite”, a explicat el.
„Vreau să-i asigur pe cei un miliard de cetățeni ai Alianței că avem situația sub control. Știm ce trebuie să facem. Va fi nevoie să lucrăm cu toții împreună, dar suntem pregătiți”, a adăugat comandantul NATO.
Franța ar putea schimba radical direcția
Problemele politice nu se limitează la Washington. În Franța, alegerile prezidențiale de anul viitor ar putea aduce la putere lideri care contestă rolul NATO și actualele angajamente militare ale Parisului. Sub președintele Emmanuel Macron, Franța și-a exprimat tot mai ferm disponibilitatea de a apăra aliații est-europeni, inclusiv, în situații extreme, prin capacitățile sale nucleare, bazate pe rachete lansate de pe submarine și aeronave.
Această orientare ar putea însă să se schimbe. Marine Le Pen, reprezentantă a extremei drepte și aflată într-o poziție favorabilă în sondajele pentru alegerile prezidențiale, a reiterat în septembrie că Franța ar trebui să se retragă din structurile de comandă militară integrată ale NATO. Ea a precizat totuși că o asemenea retragere nu ar trebui să aibă loc cât timp continuă războiul din Ucraina.
Nici Jean-Luc Mélenchon, reprezentant al stângii radicale și posibil candidat la președinție, nu susține NATO.
O eventuală schimbare de orientare la Paris ridică semne de întrebare inclusiv asupra angajamentelor militare franceze din Estonia și România, dar și asupra participării Franței la o posibilă misiune militară europeană în Ucraina, după încetarea focului.
Germania se înarmează, dar AfD ar putea schimba calculele
Germania încearcă să-și accelereze reînarmarea pentru a fi pregătită de un eventual conflict până în 2029. Numai că exact în acel an sunt programate și alegerile federale, iar partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) conduce în sondajele de opinie și speră să ajungă la guvernare.
AfD nu are o poziție unitară în privința apărării Europei. În interiorul formațiunii există însă numeroși reprezentanți favorabili intereselor Rusiei. O eventuală participare a partidului la guvernare ar putea complica sau chiar deraia planurile germane de reînarmare, avertizează Reuters.
În Polonia, situația este diferită. Principalele forțe politice sunt în mare măsură unite în privința amenințării reprezentate de Rusia, iar Varșovia a fost apreciată de aliați pentru eforturile sale de pregătire militară. Chiar și așa, autoritățile poloneze nu au primit clarificări suficiente în privința unei eventuale desfășurări permanente a câtorva mii de militari americani suplimentari pe teritoriul țării, idee discutată încă din primul mandat al lui Trump.
Un nou atac american asupra Iranului ar complica și mai mult situația
Pe lângă incertitudinile legate de apărarea Europei, aliații urmăresc și posibilitatea ca Donald Trump să ordone o nouă serie de lovituri militare de amploare împotriva Iranului. Forțele americane din Europa și-au intensificat deja măsurile de precauție în eventualitatea unui răspuns iranian.
De la revenirea lui Trump la Casa Albă, în ianuarie 2025, politica Washingtonului față de Iran a oscilat de mai multe ori între negocieri și confruntare militară. Pentru aliații europeni, aceasta înseamnă că schimbările bruște de direcție ale Statelor Unite ar putea continua și în anii următori.
G.P.
