Într-un remarcabil reviriment jurisprudențial, CCR acordă o victorie la scor ministrului Justiției în chestiunea modificărilor aduse codurilor Penal și de Procedură Penală, dar, mai mult decât atât, arată că, odată cu plecarea lui Daniel Morar, CCR renunță la antiJustiție.
În decizia de miercuri, CCR închide definitiv chestiunea care în 2017 a scos în stradă România: infracțiunea de abuz în serviciu nu trebuie să prevadă un prag al prejudiciului de la care fapta să fie penală.
CCR lasă magistraților rolul să stabilească dacă o anumită faptă, cu un anumit prejudiciu sau o anumită vătămare prezintă gradul de pericol social necesar pentru o condamnare:
„Instanțele judecătorești pot remedia prin interpretare – cu luarea în considerare a deciziilor Curții Constituționale – inconsistențele și incongruențele existente în textele de incriminare”, se arată în minuta deciziei CCR redată în comunicatul de presă.
Decizia este în egală măsură corectă și neașteptată în raport cu jurisprudența anterioară a CCR. E drept că nu a existat nicio decizie de admitere pe chestiunea pragului și toate referirile la necesitatea lui au fost incluse în motivări ale unor respingeri, dar și decizia care a demolat abuzul în serviciu a fost una de respingere.
Cum vedea vechiul CCR lucrurile arată voturile în favoarea pragului, ale veteranilor Stan, Deliorga și Attila. Interesant este că alt veteran participant la jurisprudența anterioară, judecătorul Marian Enache, președinte CCR în acest moment, a fost împotriva pragului, chiar raportor pe această sesizare.
În ceea ce privește folosirea înregistrărilor „rezultate din activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale”, CCR a stabilit că este constituțional ca ele să fie folosite ca mijloace de probă pentru mai multe infracțiuni, în principiu cele pedepsite cu închisoarea peste 5 ani.
Ceea ce a cerut CCR este ca procedura de contestare a legalității lor să fie îmbunătățită și să fie reglementat modul de păstrare și distrugere a înregistrărilor. Adică o chestiune minoră, ușor de corectat rapid.
A primit binecuvântarea CCR și prevederea din Codul de Procedură Penală care permite doar avocaților cu certificat ORNISS accesul la dosare cu informații clasificate.
Una peste alta, modificările la codurile Penal și de Procedură Penală au trecut examenul de constituționalitate cu avarii minore.
Virajul noii Curți a început atunci când a binecuvântat eliminarea abaterii disciplinare a judecătorilor care nu respectă decizii CCR, ceea ce genera un risc pentru cei care aplicau decizii CJUE în defavoarea celor ale Curții Constituționale. Am marcat acel moment, de altfel.
Acum este evident, spre stupoarea celor care au susținut antiJustiția CCR, parte furibunzi, parte amuțiți de stupoare.
Nu cred că acest viraj ar trebui sărbătorit ca o eliberare a instituției. Este, pur și simplu, o schimbare a majorității politice și instituționale dominante, prezidențială, care a generat o majoritate de 6 la 3 în CCR. Nu am să cred niciodată că un judecător ca Bogdan Licu, de exemplu, este condus de litera și spiritul Constituției.
Deocamdată suntem la capitolul corecturi și e bine. Dar ar putea veni ziua în care majoritatea dominantă să vrea să joace cu atuul CCR exact cum au făcut-o mereu toți cei care au avut controlul majorității în Curte. Un indiciu l-am avut atunci când aceeași CCR a validat Legile Justiției într-o formă pe alocuri mai rea decât cea din vremea lui Dragnea.
Acest reviriment nu recredibilizează CCR. Așa ceva ar putea fi obținut doar prin reformarea ei, cu numirea acolo a unor juriști de mare calibru cu adevărat independenți. Acest reviriment doar consfințește încheierea epocii Morar și intrarea într-o nouă epocă.