În mod evident, veștile sunt îmbucurătoare pentru toți în legătură cu întoarcerea la anumite obiceiuri și libertăți pe care le aveam înainte de declanșarea pandemiei.
Dar felul în care ne raportăm la aceste vești este diferit – atât în plan personal, cât și la nivelul instituțiilor și organizațiilor.
O parte importantă a celor care lucrează în organizații a petrecut ultimele 15 luni lucrând de acasă. O schimbare bruscă pe care au integrat-o foarte rapid în viețile lor – pentru că nu am avut încotro. Schimbare care a lăsat urme importante în viața fiecărei familii.
Pe deoparte, toate efectele pozitive ale timpului petrecut alături de copii și familie, timp care înainte era complet dedicat acasă, fie la serviciu, fie călătorind.
Însă statul la un loc a adus și foarte multe dificultăți – pentru că apartamentele și casele noastre nu erau pregătite pentru a face față lucrului online și școlii online.
Toate acestea par acum o istorie, pentru că între timp ne-am obișnuit, ne-am creat noi obiceiuri de interacțiune, noi zone de confort și am înțeles necazurile pe care ni le poate aduce dorința de a sfida cerințele impuse de pandemie.
Întreaga societate a acceptat, până la urmă, în largă măsură restricțiile, noile obiceiuri de trai, de muncă, de interacțiune cu familiile și prietenii noștri.
Cei care nu au acceptat s-au pierdut până la urmă în marea masa de oameni care și-a dorit în toată această perioadă să scăpăm de efectele Covid și să ne putem întoarce la multe dintre lucrurile care lipsesc acum în viața noastră.
Pare că se apropie momentul mult așteptat al eliminării majorității restricțiilor. Și este momentul cel mai bun să analizăm cu înțelepciune care este linia fină pe care o vom trage între ceea ce ne dorim și ceea ce este posibil să facem la acest moment. De aici abordările pot fi foarte diferite.
Relaxarea - între optimismul guvernanților și abordarea precaută a mediului privat
La nivel de ansamblu al conducerii, remarcăm un optimism important în ceea ce privește posibilitatea de a avea o relaxare majoră chiar acum, peste câteva zile.
Primim mesaje încurajatoare în legătură cu nivelul de vaccinare (deși cifrele oficiale ne cam contrazic), primim încurajarea că economia a repornit, ba chiar cu motoarele foarte bine turate și cu niște indici de creștere impresionanți.
Ce se vede la nivelul companiilor, mai ales a companiilor mari private, este o abordare prudentă a acestor relaxări.
În mod evident, toate companiile își doresc o recapacitare - există resurse disponibile și foarte multe proiecte care să poată genera prosperitate pentru societate și pentru companii.
De la proiecte de infrastructură la proiect de inovație și digitalizare - toate au nevoie de oameni care să fie bine conectaţi și motivați de munca lor, să vadă posibilitatea ca toate eforturile lor să ducă la ceva mai bine pentru ei și familiile lor.
În companii se discută planuri de întoarcere eșalonată la lucrul de la birou într-o formula hibridă, în combinație cu munca de acasă. Dacă înainte de pandemie această formula hibridă era un beneficiu atent negociat de fiecare manager cu echipa sa, realitatea de astăzi ne arată că în majoritatea echipelor există oameni care vor să continue să lucreze doar de acasă și există oameni care vor să aibă în viețile lor acest program hibrid, care să le asigure și zile în care să se poată concentra și să fie mai productivi în confortul casei lor, să coordoneze prezența lor acasă cu o eventuală școală online a copiilor, să beneficieze de prezența la serviciu mai degrabă pentru a se coordona și a socializa cu colegii decât ca obligație de prezență zilnică.
De-aici rezultă niște preocupări ale managerilor:
- cum facem această reconectare și cum trecem peste disconfortul creat de data aceasta de întoarcerea la birou față de marele disconfortul creat de trimiterea bruscă acasă acelorași colegi acum 15 luni;
- ce păstrăm din aceste obiceiuri noi de lucru și cum evităm pe viitor oboseala de conectare online ore în șir și noua dependență de ședințe virtuale, care a apucat să se instaleze, între timp.
Este de așteptat ca o mare parte dintre cei care au lucrat de acasă să-și dorească să continue și să beneficieze de această flexibilitate. S-au făcut progrese, între timp, în legătură cu digitalizarea muncii, cu instalarea de sisteme de colaborare virtuală - oamenii s-au adaptat și au învățat să le utilizeze.
Legislația muncii a făcut progrese importante și flexibilitatea forței de muncă este, astăzi, o realitate care naște un nou tip de competiție pe piața muncii.
Posibilitatea de a lucra de la distanță exista și înainte de pandemie. Dar mult mai puțini erau cei care aveau curajul să aplice pentru un post unde șansa de a-și cunoaște colegii și de a-i întâlni față în față era foarte redusă.
Deschiderea oamenilor de a-și schimba serviciul într-o piață a muncii mai puțin tangibilă, cu locuri de muncă virtuale, este astăzi o realitate.
Dacă în mediul privat, întoarcerea către noua realitate a muncii pare să se facă treptat, cu multă atenție și responsabilitate, pentru a evita declanșarea unor noi focare de îmbolnăvire, mesajele pe care le primim din partea Guvernului sunt că, cumva după 1 iunie, în afară de câteva restricții minimale, totul revine la normal.
Aș dori să subliniez o chestiune de comunicare corectă și responsabilă și de un management al percepțiilor populației, pentru a preveni atât crearea unui nou val Covid, cât și a unor așteptări nerealiste care, apoi, să genereze un val crescut de frustrare și nemulțumire.
Joaca cu popularitatea are efect de bumerang. Schimbările bruște generează - pe lângă entuziasm - și potențiale disfuncționalități. Ceea ce este clar este că vedem două vehicule cu două viteze: mesajul public care poate induce ideea de final și poate deveni periculos și abordările mai prudente, structurate și etapizate - ce se întâmplă în companiile private -, care au ca scop diminuarea efectelor acestor schimbări bruște.
Nu vreau să sugerez că cei care gândesc relaxările nu au făcut un plan bine pus la punct, etapizat și atent monitorizat, pentru că nu am informații exacte în această privință. Percepția că există două abordări, două viteze și două potențiale efecte există, însă.
Despre managementul schimbării
Cunoaștem din managementul schimbării că una dintre cele mai importante componente este managementul percepțiilor. Acțiunile oamenilor se bazează pe percepțiile lor.
Cu cât sunt mai conștienți de situația reală, de beneficiile fiecărei etape și de riscurile pe care încă etapa în care suntem le conține, cu atât ei vor putea lua decizii mai corecte în privința vieților lor. Altfel, întoarcerea la așa-zisa normalitate (care era normalitate acum un an și ceva și care poate nu mai este astăzi) poate crea efecte generatoare de multă bătaie de cap.
Miza mișcării economiei este una foarte importantă pentru noi toți. Miza mișcării economiei cu multă responsabilitate este și mai mare.
Responsabilitatea este a fiecăruia dintre noi indiferent de abilitatea cuiva de a formula mesaje care să traducă realitatea exact așa cum este ea: într-un stadiu intermediar, în care nu am scăpat încă de pandemie, dar oamenii au început să învețe să aibă încredere că putem să ne ducem viețile mai departe, având în multitudinea de provocări personale și prezența acestui Covid. Pe care știm să-l ținem sub control.
