Un nou val de ostilitate: Iranul a atacat cu rachete, iar guvernul Israelului amenință cu atacuri de răzbunare. Dar cele două state azi inamice nu au fost întotdeauna dușmani. Dimpotrivă.
Războiul din Fâșia Gaza durează de aproape un an. Și nu doar Gaza este câmp de luptă. De luni de zile au loc și atacuri cu rachete și drone între Israel și Liban, Siria, Irak și Yemen.
La sfârșitul lunii iulie, un șef al grupării teroriste Hamas a fost ucis la Teheran. Conducerea Iranului a jurat atunci răzbunare.
Vinerea trecută, Hassan Nasrallah, liderul formațiunii șiite libaneze Hezbollah, un alt aliat cheie al Teheranului, a fost și el ucis.
Anterior au explodat pagere și receptoare radio, o operațiune care a ucis mai mulți combatanți ai mișcării pro-iraniene din Liban și a rănit alte câteva sute. De atunci, toată lumea a așteptat răspunsul conducerii militare a Iranului, fără să știe clar cum va veni acesta. Că de venit nu avea cum să nu vină – și asta inclusiv din cauza istoriei comune pline de conflicte.
Contraatacul Republicii Islamice a început marți seara: Gărzile Revoluționare din Iran au tras sute de rachete înspre Israel. Atacul a fost o răzbunare pentru uciderea șefului politic al Hamas Ismail Haniyeh, a secretarului general al Hezbollah Hassan Nasrallah și a unui general iranian, a comunicat televiziunea de stat de la Teheran.
- Iranul a atacat Israelul cu sute de rachete. Atac terorist cu 8 morți la Tel Aviv. Israelul a intrat în Liban ca să oprească alt 7 octombrie (Foto&Video)
- Tel Aviv-ul plănuiește răzbunarea împotriva Iranului și se laudă cu 150 de infrastructuri teroriste distruse
Aliații deveniți dușmani
Iranul și Israelul sunt dușmani de zeci de ani. Teheranul neagă dreptul Israelului de a exista și amenință ”regimul sionist” cu distrugerea. Israelul, la rândul său, consideră Iranul dușmanul său suprem. Nu a fost mereu așa.
Cele două țări au fost aliate până la Revoluția Islamică din Iran din 1979. Iranul a fost chiar una dintre primele țări care au recunoscut statul Israel, în 1948. La rândul său, Israelul a văzut Iranul ca un aliat împotriva statelor arabe în conflictul din Orientul Mijlociu. Pentru Teheran, Israelul, sprijinit de Washington, a oferit și o contrapondere politică binevenită la vecinii arabi.
Israelul a instruit experți iranieni în agricultură, a oferit cunoștințe tehnice și a ajutat la construirea și antrenarea forțelor armate persane.
Conducătorul de atunci al Iranului, șahul Mohammad Reza Pahlavi, a plătit pentru asta cu petrol, de care era nevoie urgentă în dezvoltarea economică a Israelului.
Punct de cotitură: Revoluția Islamică
În Iran trăia a doua comunitate evreiască ca mărime din afara Israelului. După revoluția fundamentalist-religioasă, mare parte dintre evrei au părăsit Iranul, dar acolo mai trăiesc astăzi încă peste 20.000 de evrei.
După victoria Revoluției Islamice din Iran, în 1979, și ascensiunea la putere a aripii revoluționare religioase, sub comanda supremă a ayatolahul Ruhollah Khomeini, Teheranul a anulat toate tratatele cu Israelul.
Noul lider spiritual - care controlează și politicul - a atacat în repetate rânduri Israelul pentru ocuparea teritoriilor palestiniene. Teheranul a dezvoltat treptat o retorică dură împotriva Israelului, cu scopul de a câștiga simpatia statelor arabe sau cel puțin a populației din aceste țări. De fapt, regimul iranian a urmărit să-și sporească propria influență.
În 1982, când Israelul a intervenit în războiul civil din Liban și a invadat sudul acestei țări, Khomeini a trimis Gărzile Revoluționare iraniene la Beirut pentru a sprijini milițiile șiite de acolo. Până în ziua de azi, milițiile Hezbollah, apărute la acea vreme, sunt percepute ca fiind brațul Teheranului în Liban.
Adâncirea conflictului
Actualul lider religios al Iranului, ayatolahul Ali Khamenei, care are ultimul cuvânt în luarea tuturor deciziilor, a continuat această politică.
Khamenei (și, de altfel, întreaga conducere a Republicii Islamice) practică în mod repetat contestarea realității istorice a uciderii sistematice a evreilor europeni în timpul nazismului și încearcă să relativizeze sau chiar să nege Holocaustul.
Pentru a-și consolida propria poziție împotriva Israelului, dar și împotriva Arabiei Saudite, Iranul nu numai că a susținut Hezbollahul în Liban și Hamasul în Gaza, dar a intervenit și în războiul sirian de partea președintelui Bashar al Assad, iar mai recent în sprijinul milițiilor Houthi din Yemen și al așa-numitei mișcări de rezistență islamică din Irak.
Un arhitect de frunte al acestui război din umbră a fost generalul Gărzii Revoluționare Quasem Soleimani, ucis într-o lovitură americană cu drone la începutul anului 2020.
Și Israelul a făcut prea puțin pentru a reduce tensiunile cu Iranul. În discursuri, premierul Benjamin Netanyahu a comparat în repetate rânduri Republica Islamică cu Germania nazistă, ca o amenințare directă pentru existența țării sale.
Șeful guvernului israelian a descris acordul nuclear din 2015, negociat de puterile cu drept de veto ale ONU și Germania cu Iranul, drept o ”greșeală de proporții istorice”. Netanyahu ar împiedica ”prin toate mijloacele” o bombă nucleară iraniană.
Israelul a comis în mod repetat acte de sabotaj împotriva programului nuclear al Iranului. În 2020, șeful acestui program, Mohsen Fahrizade, a fost ucis. Presa anglo-americană, ziarele The Guardian și New York Times au relatat că toate dovezile indică uciderea lui de către serviciile secrete israeliene. Statul evreu nu și-a asumat responsabilitatea, dar nici nu a negat-o.
Vocile care cer o altă relație între cele două țări
Spre deosebire de conflictul dintre guverne, există întotdeauna tonuri diferite în rândul populației sau din partea societății civile.
”Iranul trebuie să-și examineze relația cu Israelul pentru că nu mai este la zi”, afirma, într-un interviu la sfârșitul anului 2021, Faezeh Hashemi Rafsanjani, fiica fostului președinte de la Teheran Ali Akbar Hashemi Rafsanjani, ea însăși fostă membră a parlamentului iranian.
Sadegh Zibakalam, om de știință și politician critic al guvernului iranian, a contestat, de asemenea, în mod repetat politica Teheranului față de Israel, care ”a izolat țara pe scena internațională”, cum sublinia profesorul de la Universitatea din Teheran, într-un interviu acordat DW în 2022.
Și în Israel au existat voci care și-au exprimat în mod repetat solidaritatea cu poporul iranian. Inițiativa social media Israel Loves Iran a fost lansată în 2012. În 2023, o campanie similară a transmis mesaje de simpatie față de iranienii ieșiți în stradă împotriva regimului de la Teheran, după uciderea Mahsei Amini.
O încercare de a reînvia campania folosind hashtag-ul #IsraelisLoveIranians a fost de curând observată în rețelele sociale.
La nivel politic însă, de la atacul Hamas asupra Israelului, din 7 octombrie 2023, și de la ceea ce premierul Netanyahu a numit ”războiul de răzbunare” declarat islamiștilor palestinieni, încrâncenarea dintre cele două fronturi a ajuns la cote niciodată întâlnite. Potrivit Organizației Națiunilor Unite, peste 41.000 de palestinieni au fost uciși în războiul din Gaza, majoritatea femei și copii.
Tirurile de rachete ale Hezbollah și bombardamentele israeliene din sudul Libanului către capitala Beirut au forțat deja sute de mii de oameni din Israel și Liban să-și părăsească casele.
Teama de extindere a războiului a fost și este mare. SUA, UE și Germania fac apel la toate părțile implicate în conflict să dea dovadă de reținere.