În ciuda faptului că, la prima vedere, competiția pentru Primăria Capitalei este o luptă în doi – între Gabriela Firea și Nicușor Dan, hora mare a candidaților anunțați până în prezent crește pe zi ce trece.
Înțeleg tentația. Stupul cu miere de la primărie pare mai promițător decât orice minister, decât orice fotoliu de parlamentar sau chiar decât mirajul Cotrocenilor.
Dar, când favoriții publicului se cunosc deja și când principalii doi competitori par să acopere în sondaje cam trei sferturi din preferințele electoratului, te întrebi firește cam ce mai speră droaia celorlalți amatori, îngrămădiți cu toții pe sfertul disponibil.
Nu cred ca măcar unul din ei să fi făcut un calcul aritmetic despre cum o va învinge pe Firea sau despre cum îl va surclasa pe Nicușor Dan. Am convingerea că altceva, mai ispititor chiar decât câștigarea primăriei, îi împinge pe toți să râvnească acolo unde nu au șanse.
Oare ce o fi în capul domnului Tăriceanu?
CPT a mai încercat Primăria Capitalei și în februarie 1992, laolaltă cu alți 32 candidați, dar n-a apucat turul doi (în acel an, alegerea primarilor se desfășura în două tururi). A picat din primul tur, iar primar a fost ales Crin Halaicu.
Atunci, ca orice începător, CPT credea că tot ce zboară se mănâncă. Dar acum, când se pretinde politician versat, e firesc să te întrebi ce socoteli își face în mintea domniei sale, de-și închipuie că bucureștenii, dezamăgiți de trafic, de lipsa apei calde, de poluare sau de discursul dizgrațios și politicianist al Firei, se vor uita la moș Tăriceanu ca la cavalerul călare pe un cal alb, poposit ca să le salveze metropola.
Asta-i bună! De metropolă îi arde domnului Tăriceanu? Mandatul la Senat este pe sfârșite, iar mesajul electoratului din mai 2019 nu lasă de înțeles că s-ar mai putea întrezări un altul. Pe scena politică, domnul Tăriceanu devine un fel de „et caetera”.
Tot ce și-ar mai putea dori este să nu rămână uitat, să-l mai solicite cineva din când în când la interviu sau să-l cheme la un show, măcar în calitate de fost candidat la primărie, dacă nu se poate lăuda cu altceva pe cartea de vizită.
Ne putem întreba: ce s-ar întâmpla dacă CPT i-ar fascina până într-acolo pe bucureșteni încât ar câștiga competiția și s-ar instala primar general? Nu s-ar mai opri apa caldă? S-ar îmbunătăți traficul? S-ar depolua orașul? Vă las să răspundeți singuri la aceste întrebări. Pe mine, mă pufnește râsul.
Miracolul scos din manșeta domnilor Ponta și Negoiță
Asta cu Ponta și Negoiță, doi șoricei ai politicii dâmbovițene hotărâți să răpună mastodonții Firea sau Dan, scoțând din manșetă un nume necunoscut, mi se pare ca extrasă din filmele cu Stan și Bran, celebri prin felul cum învingeau cohorte de adversari, bombardându-i numai cu frișcă.
Am toată stima pentru generalul Ioan Sîrbu și pentru experiența sa de fost director al Spitalului Militar, mă feresc să insinuez că n-ar fi capabil să rezolve problemele legate de apa caldă, de trafic sau de poluare, dar este puțin probabil ca bucureșteanul să voteze exact numele cuiva de care n-a auzit. Faptul că l-au propus Ponta și Negoiță nu pare suficient.
Oricine se întreabă mai întâi de ce o personalitate de seamă, care până la respectabila vârstă de 61 ani, s-a preocupat cu succes de stomatologie, chirurgie, cercetări medicale și de sănătatea militarilor, se lansează brusc în domeniul edilitar, cu care, să mă iertați, dar n-are nici în clin, nici în mânecă.
Să mă tai și n-am să înțeleg de ce ar dori un chirurg să preia frâiele primăriei, unde și-a mai rupt gâtul altădată tot un chirurg de renume, care ne promitea atunci nu numai fluidizarea traficului, apă caldă non stop și rezolvarea poluării, dar și o autostradă suspendată, ceva ce văzuse dânsul la Berlin și la Tokio, dar lipsea la București.
Mă îndoiesc că bucureștenii, după atâtea câte li se întâmplă cu o prezentatoare TV, mai au poftă să li se întâmple altele, cu un medic respectabil, care însă nu numai că n-a condus în viața lui o primărie, dar nici măcar ca bodyguard nu a funcționat undeva, la poarta ei.
Cataramă, omul care habar n-are cât costă kilu’ de lapte
Este o enigmă de ce își dorește să ajungă primar un miliardar ca Viorel Cataramă. Are tot ce-și dorește. Conform propriilor declarații, deține locuințe în Dubai și în St. Moritz, dar locuiește la Snagov, unde „cu barca, fac cinci-şapte minute până la orice prieten. Până la Videanu, doar trei”.
Și tot dânsul se laudă: „Mi-am luat Ferrari Scaglietti, că e singura maşina sport în care încap! Mi-am luat Maybach 57, ca să-l conduc eu. Gigi Becali are Maybach 62, cu o juma’ de metru mai lung. Mai am şi un Porsche Cayenne”.
Așadar, nu-i lipsește nimic și nu putem deduce altceva din dorința lui de a se vedea primar decât faptul că-l atrage același magnet, ca și pe C.P.Tăriceanu: vrea să fie vedetă. Să-l vadă lumea la televizor, să dea interviuri, să participe la show-uri și să savureze plăcerea că apa caldă, traficul, orarul magazinelor și toate câte se mișcă în oraș depind numai de dânsul.
Cum ar fi dacă, prin absurd, ar ajunge totuși primar general domnul Cataramă? Nu știu să comentez așa ceva decât citând din ce declara el însuși cu altă ocazie: „Nu cred că eu trebuie să ştiu cât costă oul, pâinea sau kilu’ de lapte!”.
Nu știe nici măcar că laptele nu se vinde cu kilu’, ci cu litru’, dar asta e altă chestie.
Alternativa necunoscutului Ilan Laufer
Despre recent anunțatul candidat la primărie Ilan Laufer, puțină lume știe ceva, iar cei mai mulți nimic. Desigur observând acest detaliu, domnul Laufer s-a arătat în fața publicului, prezentându-și punctele de atracție menite desigur să-i facă KO pe orice alți concurenți:
„Candidez la Primăria Generală a Capitalei, pentru că m-am săturat de clasa politică actuală, de 30 de ani de minciună, incompetenţă, corupţie şi vrăjeală. Vreau să vă ofer o alternativă reală, tânără, civilizată şi cu viziune antreprenorială care vrea şi este pregătită să schimbe transparent, împreună cu voi, realitatea şi clasa politică actuală”.
Nu-i contest bunele intenții, mai ales că viitorul candidat încheie într-un stil și mai „mobilizator”:
„Atât România, cât şi Bucureştiul au nevoie de patrioţi, de oameni care îşi iubesc cu adevărat ţara şi sunt dispuşi să lupte pentru ea necondiţionat. În curând voi anunţa viziunea mea pentru Bucureşti şi lista completă de candidaţi pentru toate cele şase sectoare”
E scris adânc, nene Nae. Citind discursul, te cuprinde senzația că domnul Laufer este un tip universal. Dacă n-ar fi la București, s-ar putea oferi oriunde, tot primar, și tot cu același discurs: la Galați, la Craiova, Constanța, eventual și la Moscova, Sofia, Berlin, Madrid. Cine n-are nevoie de patrioți și de o alternativă reală, tânără si civilizată?
Nu m-aș fi oprit în mod special la cazul necunoscutului domn Ilan Laufer, dar observ că și alții, mai puțin anonimi, se pregătesc să-și anunțe candidatura la Primăria Capitalei, fără să le explice bucureștenilor ce faptă măreață au de gând să lase în urma lor, ca să merite votul.
La una ca asta, bucureșteanul se duce dezumflat la urnă: ce mi-e Laufer, ce mi-e Tăriceanu, ce mi-e Cataramă, ce mi-e doctoru’ de la spitalul militar! Toți o apă și-un pământ!
Mai sunt și alții?
Experiența anilor trecuți arată că, la Primăria Capitalei și la Președinție, candidații se înghesuie, deși, ca să-i numeri pe cei cu șanse, chiar și degetele de la o mână sunt prea multe.
Au dreptul însă să candideze și cei fără șanse, îi privește, dar intuiția îmi spune că numitorul lor comun este exact domnul Ilan Laufer, mai precis discursul domniei sale.
N-aș vota-o pe Firea, întrucât am fost deja timp de patru ani cobaiul domniei sale și știu ce poate. Dar nu l-aș vota nici pe Nicușor Dan, dacă aș vedea că un altul are planuri mai îndrăznețe privind circulația prin intersecțiile cele mai solicitate, privind funcționarea impecabilă a utilităților, inclusiv apa caldă și căldura, privind bucureștenii fără domiciliu numiți „oamenii străzii”, de asemenea, șobolanii și gândacii care colcăie prin subsolurile blocurilor, spațiile verzi, urbanistica, modul de gestionare a deșeurilor, ceva ce ne-a propulsat în topul celor mai poluate metropole ale continentului.
Cam astfel de probleme îl așteaptă pe viitorul primar. Numai faptul că-i patriot și că vrea să schimbe clasa politică stând la sediul primăriei mi se pare prea puțin.
Și iată cum am ajuns înapoi la Firea și la Dan
Totuși, singurii care vorbesc de problemele Capitalei în discursul lor și care au o viziune asupra viitorului București sunt candidații Firea și Dan.
Din păcate pentru doamna Firea, dânsa a arătat deja ce poate, am văzut cu toții cum arată „revoluția în trafic” promisă cu ardoare acum patru ani, iar noul discurs nu poate stârni altceva în simțurile bucureșteanului decât o aprigă dorință de a sufla în iaurt, după ce s-a fript cu supa.
Avantajul domnului Nicușor Dan este că încă ne mai poate oferi un cec în alb, printr-un program în 18 puncte, relativ concrete, pe care deja l-a publicat. Nu avem garanția că, în baza lui, se va schimba fața Bucureștilor și viața bucureștenilor, dar nici nu-l putem ignora a apriori.
În ce-l privește pe bucureștean, el nici nu se așteaptă să-i apară îngerul salvator pe buletinul de la urnă și cred că este pregătit să voteze așa cum a tot votat din patru în patru ani, respectiv călăuzit numai de principiul „faute de mieux”, ca să mă exprim în limba lui Voltaire.
Adică altul mai bun nu avem, ca să mă exprim și în limba lui Ciolacu.
P.S.
L-am omis intenționat în cele de mai sus pe domnul Traian Băsescu, dispus și el să candideze la Primăria Capitalei, dar prea uns cu toate alifiile ca să-și fiarbă supă la București din găina care îi face numai ouă de aur la Bruxelles.