Hai hui prin satul mondial și prin cocioaba noastră

Hai hui prin satul mondial și prin cocioaba noastră

Deosebiri ce țin de bomba atomică.

Ce diferență este între tentativa de asasinat a lui Salman Rushdie și cea a lui Aleksei Navalnîi? Simplu, diferită este doar arma crimei, în primul caz cuțitul, în al doilea noviciokul.

Dar între Iran și Rusia? În privința atentatelor, niciuna, ambele au vrut să scoată de pe scena vieții oamenii care le stăteau ca un ghimpe-n coastă.

Atunci de ce Iranul este stat terorist, iar Rusia nu, din cauză că ultima are arme nucleare, iar islamiștii iranieni nu? Deci cine are bomba atomică nu este declarat oficial stat terorist...

De la Teheran așa se văd lucrurile, de acolo și dorința iranienilor de a construi bomba atomică. Iar cu politica asta progresistă europeană și americană care nu apără ideile, ci doar averile & afacerile, lucrul acesta se va întâmpla cu siguranță, iar lumea va deveni un loc cât se poate de nesigur.

Iar pentru început cele două state vor face schimb de arme: o dronă iraniană pentru câteva grame de noviciok.

Privind în jur domnul Ciolacu prinde ceva curaj...

Nici nu mă gândeam că domnul Ciolacu nu va fi viitorul prim-ministru, atunci când jumătatea de roată a generalului Ciucă se va termina de rotit.

Că va face asta pentru a nu vârî zâzanie între grupările Firea și Grindeanu, că va face asta pentru a promova în Guvern proiectele social democrate de tipul ,,ne împrumutăm ca să dăm, că de produs să producă alții” sau ,,la dracu' cu PNRR că nu e Saligny”, chiar că nu contează.

Eu cred că domnul Ciolacu a aruncat o privire ca păstorul din vârful muntelui care-și numără oile și și-a zis că, dacă domnul Iohannis poate la Cotroceni și poftește la NATO, iar generalul Ciucă poate la Guvern, deși ascultă ce-i spune PSD, înseamnă că poate și dumnealui. La drept vorbind, ar fi mai simplu ca el să ia deciziile de capul domniei sale în mod direct, nu prin intermediari sau prin interminabilele ședințe ale coaliției.

Trebuie să-i dăm dreptate liderului PSD care, privind clasa politică, prinde, vorba lui Creangă, ceva curaj. O singură nedumerire mai am, totuși: ce asemănare este între NATO și Cotroceni?

Unde dai și unde crapă.

Ideologia, de orice fel va fi fiind dumneaei, este un mod îngust de a interpreta lumea. Ideologia este un set de reguli care nu țin cont de cel mai esențial lucru, modul natural de a fi al omului și al societății.

Asta a făcut și China comunistă cu a dumneaei politică ,,Zero covid”, a aplicat niște reguli ideologice în combaterea unei pandemii. Rezultatul a fost încetinirea drastică a economiei chineze în luna lui iulie și scăderea prețului petrolului. Dai cu toporul ideologic într-o tulpină și se usucă o pădure de bambus.

Pentru că virusurile sunt prea mici ca să le prindă tovarășii comuniști și să le interneze într-un lagăr, ca pe uiguri sau pe tibetani. Iar prețul petrolului are de-a face cu cererea și oferta pieței mondiale, nu cu rândurile din manualele de îndoctrinare comunistă.

Totuși, trebuie să recunosc că ideea carantinării unui magazin IKEA cu clienți și mobilă la un loc nu mi-ar fi venit nici dacă citeam de zece ori operele lui Mao, pardon, ale tovarășului Xi...

Cine se dă pe derdeluș află viitorul...

Dacă ar fi făcut un curs nu la ASE, ci prin vreo universitate din Vest, economiștii noștri din Guvern ar fi aflat un adevăr simplu: inflația aduce la buget mult mai puțini bani decât papă.

Ar mai fi aflat desigur că este o mare diferență între prețul de cost al megawattului la hidro și cel al unei centrale pe gaz. Și desigur ar fi aflat că cheltuiala cu compensarea prețului la energie este mult, mult mai mare decât încasarea de TVA.

Una peste alta ar fi aflat că inflația costă, că ea toacă resursele și lasă visteria domnului Câciu cu dinaintea goală.

Dacă ar fi aflat asta în vreuna din ședințele coaliției, ar fi acționat mai devreme și inflația nu s-ar fi domolit abia în iulie, cum zice domnul Isărescu, când au ieșit roșiile la tarabă, ci mult mai devreme, la începutul primăverii. De ar fi procedat așa, n-ar mai fi fost nevoit domnul Popescu, inutil șezător pe tronul ministerului, să ceară 30 de miliarde de lei pentru compensare ca să primească doar vreo 2,5. Și n-ar mai fi venit domnul Ciolacu să se plângă ca PIB-ul a rămas fără 3 procente din cauza asta.

Dar nici acum nu e târziu, când domnul Ciolacu va încăleca jumătatea sa de roată prim-ministerială, lucrurile vor sta la fel de păgubos ca-n Ungaria, n-am nicio tresărire.

Cine se pune pe derdeluș se oprește izbind nămetele de la poalele dealului, numit 50% din PIB limită de împrumut. PIB mințit cu încasările din TVA ce au crescut, chipurile, cu 40%, ca să se poată da un voucher la votanții PSD, că investiții, PNNR sau economii de 10% la buget cine să facă, administrația noastră tumorală și malignă?

Totuși, de ce spuma clasei submediocre care ne guvernează este aidoma scursurii partidelor politice și nu premianților lor?

De ce umblăm cu vorbe inutile când e vremea faptelor?

De declarații sforăitoare care nu duc la niciun rezultat și sunt date așa, de ochii lumii sau cum bine zice Hagi, ca să fie bine și să nu fie rău, sunt sătul.

250 de state, nu doar 42 și vreo 5 UE să-i fi cerut lui Putin să plece din centrala de la Zaporojie și armata rusă nu s-ar fi clintit de acolo, că altă metodă ca să contracareze o ofensivă ucraineană marea armată pravoslavnică nu are.

Un demers inutil declarația asta, care a lăsat în atmosferă o urmă inutilă, dar serioasă de carbon cu telefoanele, calculatoarele și plimbările aferente. Cei semnatari făceau mai bine dacă sădeau ceva copaci sau dacă urmau exemplul Letoniei care a trimis în Ucraina vreo 6 obuziere, pentru că atât a avut.

Dacă cele 42 de state făceau la fel, armata ucraineană pornea asaltul și elibera centrala nucleară. Iar urma de carbon se reducea proporțional cu zilele cu care s-ar fi scurtat invazia rusă.

Iar în privința lui Salman Rushdie declarațiile sforăitoare despre libertate au fost și mai inutile, dacă nu s-a găsit un polițist care să stea lângă pupitrul de la care vorbea scriitorul.

Cam târziu, domule președinte, mult prea târziu.

Războiul din Ucraina ne-a cam prins cu dotarea armatei pe minus, asta e alb ca zidurile de la Cotroceni. Ce mai este clar este că, dacă nu veneau trupele NATO pe la noi, ne tremurau, să am pardon, izmenele din dotare, chiar de le-am fi vopsit în cele trei culori.

E bine că din 2023, cum a anunțat președintele de Ziua Marinei, procentul pentru apărare din PIB va crește de la 2 la 2,5%, e bine să încercăm acum să mai recuperăm ceva din decalajul dintre ce suntem ca înzestrare militară și ce ar fi trebuit să fim.

Tot ce vreau este ca acel procent de 0,5% cât este creșterea să nu fie tras din investiții sau adus din împrumuturi, ci să fie parte dintr-un plan național de economisire a banului public. Căci degeaba vom avea o forță navală dotată cu corvete și submarine într-o țară ineficientă, super birocratizată și populată de miniștrii mediocri, plagiatori și spoliatori.

Pentru că în atare situație pofta de curaj național al populației va scade și am auzit că submarinele nu se pilotează fără curaj și ca atare nu ne vor folosi la nimic.

Apropo, despre problema Mării Negre ce a devenit, citez, o zonă de interes strategic pentru comunitatea euro-atlantică, ar trebui să-i mulțumim pentru promovare domnului Putin, nu diplomației sau Cotroceniului nostru.

Frici politice și militare ce îmblânzesc umorile unor lideri politici.

Lumea secolului nostru pare o lume destul de civilizată: vizita lui Nancy Pelosi în Taiwan a fost urmată de exerciții militare ale armatei chineze, s-au terminat acelea și au început exerciții militare ale armatei taiwaneze, iar la orizont se prefigurează o întâlnire Biden-Xi Jinping.

Totul a fost făcut frumos, actorii politici și-au așteptat rândul, fiecare și-a arătat mușchii politici sau militari cât să zică lumea că sunt mai musculoși decât niște culturiști, iar acum cei doi președinți rivali se vor întâlni pe la G20 sau câte state or mai fi la o masă onestă și de dimensiuni rezonabile, nu ca cea a lui Putin. Ca să stea de vorbă și să facă poze, că de niscaiva acorduri nu poate fi vorba.

O întrebare simplă nu-mi dă pace: nu se putea G20 cu Biden-Jinping fără tot circul ăsta mediatic din jurul Taiwanului?

Am impresia că atitudinea civilizată ține mai mult de frici politice și militare care temperează umorile unor lideri prea bătrâni ca să mai poată concepe alte idei decât cele puține și simpliste pe care le au în dotare.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇