La sfârșitul lunii august 2023, Klaus Iohannis, președintele de atunci, a făcut o vizită în Delta Dunării pentru a arăta națiunii că nu e niciun pericol. Cu o săptămână înainte, primele drone rusești pătrundeau în spațiul aerian și se prăbușeau pe teritoriul României în urma unui atac asupra portului ucrainean Izmail, aflat pe malul celălalt al Dunării.
De atunci au trecut mai mult de doi ani, perioadă în care autoritățile politice, în frunte cu președintele țării, au încercat să convingă populația că războiul declanșat de Rusia e la ani lumină distanță de România, că nimeni nu va fi afectat și, în general, Putin e un băiat bun, care n-are nimic cu țara noastră.
Rămâne un mister încă de ce liderii politici au proiectat o imagine paralelă cu realitate, pierzând timp prețios în ce privește pregătirea militară, schimbarea legislației și întărirea forțelor de apărare, în condițiile în care Kremlinul nu a fost nici atunci și nu e nici acum deranjat de granițele României. Lipsa de respect față de legi și tratatele internaționale reprezintă primul pas către conflict.
La vremea respectivă, forțele militare au fost umilite de liderii politici, puse să ascundă resturile de dronă descoperite în deltă, să ascundă locurile unde acestea au căzut, astfel încât să nu se îngrijoreze opinia publică.
O cunoaștere limitată
Astăzi, satele Ceatalchioi și Plauru sunt evacuate de teama exploziei unei nave care transporta gaz lichefiat pe Dunăre, lovită de dronele Rusiei.
“Îi vom convinge (să plece), merg din casă în casă. Am format echipe cu oameni din primărie, îi cunosc. Sper că au destulă încredere ca să mă înțeleagă…”, a declarat Tudor Cernega, primarul comunei Ceatalchioi, care are în componență și satul Plauru.
Au trecut doi ani, iar situația nu s-a îmbunătățit așa cum spera Klaus Iohannis și Marcel Ciolacu, prim-ministrul de atunci, ci s-a înrăutățit.
Până în data de 24 noiembrie 2024, atunci când primul tur al alegerilor prezidențiale a fost, efectiv, deturnat de un atac hibrid fără precedent, lansat de Kremlin prin intermediul rețelelelor de influență de la București, nici președintele, nici reprezentanții guvernului și nici serviciile de informații nu aveau o imagine clară a amenințării Rusiei la adresa României.
“În momentul acela (n.a. noiembrie 2024) aveam o cunoaștere relativ limitată despre fenomenul de interferență rusă în sensul că cu titlu general știam că sunt, vorbim de instituțiile statului, că sunt niște site-uri care propagă informații pe care ei (n.a. agențiile de informații) aș zice că le-au crezut că nu pot influența mai mult de 5-6% publicul din România, nicidecum rezultatul pe care l-am văzut cu toții”, a declarat Nicușor Dan, actualul președinte al României, într-un interviu televizat.
Întrebarea care se pune e de ce la nivelul instituțiilor de siguranță națională și apărare exista o cunoaștere limitată a interferenței Rusiei?
În momentul de față, în urma discuțiilor de atunci (n.a. a serviciilor de informații), lucrurile sunt mult mai clare. Adică avem rapoarte din mai multe țări europene cu servicii de informații foarte solide care spun că există un fenomen de manipulare, dezinformare sistematică al Rusiei în Europa. Și avem foarte multe exemple și de atacuri cibernetice și de acțiuni de manipulare, dezinformare. Deci în acest cadru lucrurile devin mult mai ușor de înțeles decât ceea ce părea destul de ciudat, neobișnuit, în momentul imediat următor alegerilor din noiembrie, anul trecut...
Nicușor Dan, președintele României
Singurul răspuns posibil e acela că principalii decidenți politici, adică președinția și guvernul de atunci, au minimalizat, premeditat sau nu, riscul amenințării Rusiei.
Un pericol mortal
Acum, când în sfârșit, autoritățile transmit către populație mesajele corecte, e nevoie să conștientizăm și faptul că de la începutul atacului declanșat de Rusia asupra Ucrainei, în ce privește descurajarea Kremlinului și pregătirea defensivă, România nu a făcut mare lucru.
Aici nu intră în discuție achizițiile militare, aplicațiile și exercițiile făcute cu partenerii din NATO sau dezvoltarea forțelor aeriene. Toate fac parte dintr-o strategie de apărare mai largă, care se desfășoară la nivelul întregului continent. E vorba de pregătirea opiniei publice în ce privește faptul că suntem atacați de Rusia, de anihilarea rețelelor de influență ale Kremlinului și de stoparea propagandei Moscovei de pe rețelele sociale.
Fără comunicare strategică pe toate palierele societății, fără conștientizarea faptului că România e vizată de Rusia în toate felurile posibile, de la descurajarea populației, corupție, acțiuni de sabotaj și atacuri cibernetice, o să trăim în continuare atmosfera de neîncredere generalizată în care pericolul mortal se află la câteva sute de metri, iar cei amenințați nu cred și consideră că nimic rău nu se poate întâmpla.
Conform Constituției
E greu de spus cât va mai dura războiul, dar e clar că Vladimir Putin nu mai poate face pace.
Orice tentativă a sa de a negocia o încetare a focului va fi văzută la nivelul elitei politice din Rusia ca o recunoaștere a înfrângerii.
A rămas o singură direcție către pace, cea a erodării puterii la Kremlin și o prăbușire a regimului care să oprească măcelul de pe front. Așa că România și țările de pe flancul estic al NATO trebuie să se pregătească pentru ce e mai rău.
Criza din Delta Dunării e și un test pentru populație și autorități în ce privește reacția la un pericol iminent, dar și o oportunitate de a crea o legătură între oameni și lideri, o refacere a încrederii, care a fost prima victimă din România a războiului care se desfășoară la graniță.
După 1990 nu a existat un mesaj mai toxic, mai descurajant și dezarmant promovat de autorități - de la nivel de președinte și până la miniștrii, prefecți de județe și chiar mai jos pe scară ierarhică - cum a fost acela în care oamenilor li s-a spus: Stați liniștiții! Nimic rău nu se poate întâmpla! Suntem apărați. Suntem în NATO și în Uniunea Europeană!
În urma acestui mesaj nebunesc, care n-a avut niciun moment vreo legătură cu realitatea, primii care au stat liniștiți au fost chiar cei din instituțiile, agențiile și structurile de siguranță și apărare națională care, în caz contrar, erau obligate să acționeze conform Constituției.