De câteva zile, vestea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria București pare iminentă sau mai degrabă e făcută să pară iminentă, în așa fel încât alianța comasată să poată obține o poveste de victimă.
Așadar, PSD – PNL nu își retrag candidatul, dar lasă să se scurgă “pe surse” posibilitatea ca doctorul, cum îi spune Marcel Ciolacu, să nu mai rămână în cursă.
O astfel de poziționare acrobatică permite PSD-ului, mai ales, să nu fie contaminat de percepția negativă cu care este receptat Cătălin Cîrstoiu, dar și să-și construiască o narațiune de victimă. De altfel, PSD nu e la prima tentativă de a rescrie un adevăr, pentru a-i deveni convenabil. Să ne amintim de demersul fostului ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu, de a crea chiar o carte albă a PSD-ului, un manifest pentru albirea partidului.
Cu puțin înainte ca zvonurile despre o retragere a candidatului să ia amploare, președintele PSD Marcel Ciolacu a acuzat un jihad al presei contra doctorului Cîrstoiu.
De mult timp nu am mai văzut un jihad aşa pe un candidat. Mi-aduce aminte de alţi candidaţi, mai ales pentru funcţia de preşedinte. Ce se întâmplă acum, chiar cu unul dintre acei candidaţi am vorbit azi dimineaţă la telefon şi am şi spus că nu am mai văzut… Încă eu nu am aflat cu ce a greşit doctorul Cătălin Cîrstoiu, în afară de faptul că este candidatul alianţei PSD-PNL. Eu ce am aflat întotdeauna despre Cătălin Cîrstoiu este că e un medic de excepţie, soţia dânsului, la fel, un medic de excepţie. (...) Eu l-am încurajat şi personal, şi public, şi-l încurajez în continuare să rămână Cătălin Cîrstoiu, natural, cum este el.
Dincolo de impardonabila confuzie intelectuală, morală și diplomatică, prin care prim-ministrul țării trivializează un concept al Islamului și îl utilizează în semnificația lui extremă dată de mișcările teroriste, Marcel Ciolacu transformă presa neaservită într-un inamic, când, de fapt, presa - și este meritul jurnaliștilor Hotnews - este cea care a expus inadvertențele dintre biografia profesională a unui candidat și funcția publică la care acesta aspiră.
Mai mult, însă, și aici e de recunoscut tehnica PSD, partidul însuși este cel care manipulează și compromite o candidatură pentru care nu investește prea mult, pe modelul precedentului Ramona Chiriac, fosta șefă a Reprezentanței Comisiei Europene în România, care a intrat cu capul înainte într-o ambuscadă pe care nu numai că nu a intuit-o, dar nu e clar dacă măcar acum a înțeles-o.
PSD nu e un partid neexperimentat, care să nu se priceapă la construcții de profil electoral. Este improbabil ca în dosarul de la partid să nu fie cunoscută activitatea doctorului Cîrstoiu, atât la conducerea unui spital de stat, cât și în clinica privată.
Or, această alăturare este percepută negativ de români și nu trebuie să fii expert în opinia publică să știi asta.
Sigur, sunt multe exemple din Vest în care medicul lucrează și la stat, și la privat, dar cazul României este specific prin felul în care privatul rareori aduce plusvaloare statului, mai degrabă îl căpușează.
Mai apoi, este vorba despre onestitate: nu poți poza în social-democrat și să te hrănești în văzul lumii cu caviar, chiar dacă îți place și ți-l permiți.
Lucruri pe care social-democrații și liberalii nu aveau cum să le omită din dosarul de candidat. Nu au făcut niciun efort însă pentru a-i construi un profil de candidat real. De pildă, imaginea de medic are câteva atribute în registrul pozitiv, și anume empatia, dedicarea, abnegația – cam cum a fost construit profilul lui Leon Dănăilă, despre care lumea a aflat că ajunge primul, la 5 dimineața, la spital.
Nu conta în niciun fel că un medic știe să meargă cu metroul (gol, sic!), ci felul în care a organizat și administrat o unitate spitalicească.
PSD + PNL au știut pe cine trimit în arenă și știu și de ce doctorul trebuie să se scoată singur din joc. Nu pentru că duce presa un jihad, ci pentru că povestea de victimă permite PSD-ului în principal să spună un adevăr convenabil.