Începutul campaniei este derizoriu și, din păcate, anunță rezultate pe măsură.
Niciuna dintre temele și discuțiile candidaților cu șanse să intre în turul al doilea nu s-a referit la ceea ce trebuie să fie președintele României, la ceea ce reprezintă el și mai ales la atribuțiile lui constituționale.
Ce predomină?
Credința ostentativă
În primul rând, exercițiul creștin ostentativ. Fiecare candidat, că e liberal, social democrat, progresist sau superoccidentalizat, simte nevoia să stea agățat de Dumnezeu și cu el în gură tot timpul, de parcă am avea alegeri pentru Sfântul Sinod.
Pentru o mare parte din electorat și chiar prin presă, credința în Dumnezeu cât mai strident afișată este unul dintre cele mai importante, dacă nu cel mai important criteriu electoral.
Altceva nici nu i se oferă. Recursul la acest ultim resort, care presupune multă pasivitate și resemnare, este întreținut și cultivat pentru că e comod.
Conducătorii nu dau niciun fel de speranță și perspectivă și atunci: cum o da Dumnezeu, măcar Dumnezeu să ne ajute! Convenabil, de la candidați nu se așteaptă decât să nu supere divinitatea.
Valorile creștine fundamentale sunt foarte importante atunci când nu sunt instrumenalizate în instigări la ură împotrivă diversității. Să nu furi, să nu minți, să nu înșeli, să nu omori reprezintă fundamentele oricărui cod etic, până la urmă.
Dar oare câți dintre politicienii toată ziua cu Dumnezeu în gură și crucile pe piept le-au asumat și le respectă? Câți le văd ca pe un cod etic și nu doar ca pe niște formule magice de captare a electoratului?
Chestiunea școlară
Sigur că este important ca un politician, cu cât ajunge mai sus, să fie mai educat. Dar proba educației nu este o foaie de hârtie. Pe a lui George Simion scrie Lazăr și media 9,69, dar tot el răcnea în Parlament “să te agresez sexual, scroafo!” Ne încolonam să-l votăm?
Educația trebuie să se vadă în felul în care vorbește, în felul în care gândește, în conduita candidatului. Sigur, în alte țări, când pe o diplomă scrie 9.69, în general, conduita este conformă. Dar noi avem un sistem de educație cu conținut irelevant și evaluări complet irelevante, deci rezultatul evaluărilor realizate de el este irelevant.
Am avut o colecție remarcabilă de gafe dintre cele mai aiuritoare. Mircea Geoană e campion, cu regele Mihai, cu decrețeii, dar Elena Lasconi vine tare din spate, cu furnici, diaspora și victorie din primul tur.
Gafe, atacuri sterile şi momeala premierului
Apoi, fiecare încearcă să facă diferența specifică prin cele mai populiste și fanteziste declarații cu putință sau prin atacuri cu iz de șantaj.
“Dacă vrea, eu îi amintesc și ce a făcut în PSD, și cu ce grupuri mafiote a vrut să fie președintele României”, spune Marcel Ciolacu despre Mircea Geoană. Dacă știi că fostul secretar general adjunct NATO, candidat la președinție, are în spate clanuri mafiote, vii și spui cu nume și prenume, cu dovezi, eventual la parchet.
Mircea Geoană îl ataca pe Marcel Ciolacu cu repetenția, cu mediațiile la engleză și economie, dându-i posibilitatea ca, dincolo de niște replici, cum arătam mai sus, fără cine știe ce substanță, să se plieze exact pe modelul pe care și l-a ales: răbdător, calm, omul care unește, care dă siguranță, care nu se enervează.
Atacurile adevărate la Marcel Ciolacu nu se referă la așteptări pe care nimeni nu le avea de la el, ci la calitatea prestației sale de premier. Ea dă măsura aptitudinilor sale de lider, de înalt demnitar. La fel în cazul lui Nicolae Ciucă.
Plus un iz greu de blat, despre care am scris deja.
Dar cel mai grav este că nu am văzut mai nimic despre atribuțiile esențiale ale președintelui: ce ar trebui să fie în atenția CSAT, reformarea serviciilor secrete, criteriile principiale de selectare a unui premier sau a șefilor serviciilor secrete. Am mari îndoieli că unii dintre candidați chiar știu care e procedura.
Discuția despre numele viitorului premier este o aiureală, cât timp nu știm care vă fi configurația Parlamentului. Singurul ei scop este vampirizarea popularității puținilor politicieni cu mare potențial de credibilitate, cum este Ilie Bolojan, de care stau agățați și Ciucă, și Lasconi.
Ce poate ieși din acest bulion de emoții și vorbărie fără rost?
În aceste condiții, pe datele din acest moment, anunț că mă alătur lui Cristian Tudor Popescu în intenția de a vota în turul întâi singurul candidat cu discurs, interese, viziune și conduită prezidențială - Kelemen Hunor.