Declarația lui Mircea Geoană, privind propunerea care i-ar fi fost făcută de Marcel Ciolacu, la el în birou, să candideze la președinție ca independent susținut de PSD, a căzut ca o bombă pe scena politică și mai ales în capul premierului, tocmai când varianta unui candidat comun PSD-PNL se dovedește o misiune imposibilă.
Marcel Ciolacu a încercat să arunce în derizoriu dezvăluirea, Mihai Tudose, extrem de nervos și agitat, susține că discuția ar fi extrem de veche, pentru alegerile din 2019. Vasile Dîncu o aduce mai aproape, în urma cu vreo 3 ani.
Cu toate acestea, ea este credibilă.
Pe de-o parte, pentru că, potrivit unor informații certe, nu a fost Mircea Geoană singurul tatonat de liderul PSD în ideea unei candidaturi. Pe de altă parte, calculul politic invocat de dl Geoană este corect și repetat dovedit: voturile PSD nu ajung pentru a câștiga președinția României.
Când candidatul PSD este președintele partidului, el nu reușește să iasă din bazinul electoral pesedist și să colecteze voturi în plus, condiție sine qua non pentru victoria în turul al II-lea. Este povestea PSD de 20 de ani.
Cel mai aproape de reușită a fost chiar Mircea Geoană în 2009, dar în condiții speciale. Adică în fața unui Traian Băsescu extrem de polarizant, ceea ce i-a asigurat candidatului PSD susținerea liberalilor în turul al doilea. În plus, Mircea Geoană nici nu avea profilul unui pesedist tipic, cum e dl Ciolacu. Și tot nu a fost suficient.
Apoi, dezvăluirea confirmă public ceea ce din punct de vedere politic era logic.
Cu siguranță, Marcel Ciolacu și-ar dori să fie președintele României. Nu cred că există vreun politician care să nu-și dorească. Dar nu cred că își dorește să candideze la prezidențiale, cel puțin nu acum, pentru că riscul să piardă este foarte mare, din motivele deja arătate. Iar PSD nu are nici milă, nici considerație pentru învinși. Cu excepția lui Ion Iliescu în 1996, toți au fost devorați.
Deci pentru Marcel Ciolacu poziția sigură ar fi fost să împingă în luptă alt candidat din partea PSD. Deși acum neagă vehement posibilitatea candidaturii unui independent din partea PSD, a tot vorbit despre pesedistul nu neapărat cu carnet, ci în suflet.
„Când avem discuţia de candidaturi, tot timpul ne gândim numai la oameni politici. De data aceasta, PSD nu va veni neapărat cu un om politic, va veni în schimb cu un intelectual. (...) Eu doresc să modific statutul astfel încât şi altă personalitate, care nu este neapărat în partid, să poată candida”, spunea dl Ciolacu în ianuarie 2023.
ASTĂZI PE SPOT:
Deci soluția ar fi fost un candidat suficient de puțin legat de partid încât să nu reprezinte un pericol pentru puterea lui Marcel Ciolacu. Dacă un asemenea candidat învinge, e victoria partidului și, mai ales, a lui “kingmaker”, dacă pierde, e înfrângerea lui, pentru că în PSD înfrângerea e mereu solitară.
Cu Mircea Geoană însă PSD are o problemă - îl asociază cu trauma înfrângerii din 2009. Mai mult, pesediștii vorbesc despre niște gesturi de aroganță comise de-a lungul timpului și chiar recent la adresa lor, care au acutizat aversiunea. Pe scurt, partidul nu vrea să audă de Geoană.
Detonarea dezvăluirii arată că și Mircea Geoană și-a luat gândul de la susținerea PSD și, aparent, chiar de la varianta de a negocia abandonarea candidaturii în schimbul unei funcții înalte. Mihai Tudose i-a spus în față că numai ce și-a închis și această ușă.
Aș zice, așadar, că declarația ar putea echivala cu anunțarea unei candidaturi independente, inclusiv de PSD, iar momentul nu e întâmplător. De altfel, după nici 24 de ore, a fost lansat la apă site-ul oficial al mișcării “România renaște”, având un conținut asociat cu imaginea și declarațiile lui Mircea Geoană.
Anunțul a fost ofensiv, într-un moment delicat, și l-a împins pe Marcel Ciolacu în corzi.
Negocierile pentru stabilirea unui prezidențiabil comun PSD-PNL par blocate și, cel mai probabil, complet eșuate, cât timp niciunul dintre partide nu îl poate susține pe candidatul celuilalt. Scena va fi așadar și fărâmițată, și extrem de săracă.
Niciunul dintre candidații care se profilează din partea partidelor nu are cine știe ce statură politică dincolo de funcția din partid, iar statura personală e fix ceea ce contează în turul al doilea.
Iar ca statură Mircea Geoană nu stă deloc rău, având în vedere funcția actuală, secretarul general adjunct al NATO, care a estompat până spre ștergere în mentalul colectiv episoade ridicole din trecut, având în vedere anvergura incontestabilă și incomparabilă cu a jucătorilor interni, inclusiv cu a actualului titular al funcției.
Iar sondajele arată unanim că este pe primul loc. Date nepublice din cercetarea Avangarde, comandată de PSD, îi atribuie 32% încredere, substanțial peste Marcel Ciolacu.
Nu e clar dacă Mircea Geoană poate avea logistica electorală a unui partid, oameni care să alerge în campanie, să îi strângă semnături, să îi organizeze evenimente și, cel mai important, să îi păzească voturile în secții. Lipsa acestei logistici a fost motivul pentru care în politica românească independenții nu au fost soluții de succes, cel puțin până acum.
Marcel Ciolacu a ironizat dezvăluirea lui Mircea Geoană, dar nu cred că situația este chiar amuzantă pentru domnia sa. A fost aruncat în defensivă și, în pofida infirmărilor, pentru partid semnul de întrebare va rămâne. Și, odată cu el, sentimentul că președintele lor se teme, ezită.
Presiunea și așteptarea partidului, mai ales după negocierile eșuate din cauza prezidențiabilului, era oricum să candideze. Acum a crescut exponențial. Iar riscul să piardă este imens. Dacă va candida și Mircea Geoană, există chiar riscul să nu ajungă în turul al doilea, având în vedere ruperea voturilor în zona de stânga.
Marcel Ciolacu este în menghină și îi trebuie extrem de multă abilitate pentru a nu sfârși strivit.