Dezbaterea asupra furtului tezaurului dacic din muzeul olandez Drents a alunecat în cea mai proastă direcție, cea a unui naționalism plângăcios, frustrat și împănat cu inepții.
Spre exemplu, este vânturată pe forumuri ipoteza că tezaurul ar fi plătit Olandei intrarea noastră în Schengen. Cam cum anume? Exponatele au valoare imensă dacă pot fi expuse, ceea ce niciun muzeu din Olanda nu poate face cât timp ele sunt furate. Dacă sunt topite, aurul valorează până într-o sută de mii de euro. Ieftin Schengenul, ce să zic!
Isteria a fost alimentată de chiar Marcel Ciolacu, care a anunțat că vom cere despăgubiri record părții olandeze și a punctat o victimizare provincială: ce am fi pățit noi, dacă se furau de la noi?
Chiar așa, ce am fi pățit? Ce am pățit după ce trei români au furat din muzeul Kunsthal din Rotterdam 7 tabouri extrem de valoroase, dintre care doar unul a fost recuperat, restul fiind, se pare, arse în sobă?
Dna ministru Intotero, bună și la Familie, și la Cultură, oriunde e nevoie de o incompetență indignată, și-a dat măsură când a propus ca la expoziții externe să trimitem copii, nu originalele. Adevărul este că în țara plagiatului asta nu poate fi decât o idee minunată. Sigur va fi buluc la vizionat tablă aurită. Dar mai bine nu mai trimitem nimic, că nici Mona Lisa nu pleacă din Luvru, nu? O să facă turiștii coadă la cultură românească în muzee din secolul trecut.
Mai văd prin studiouri de televiziune isterizate îndemnul ca polițiștii romani să descindă, pur și simplu, neinvitați, în ancheta poliției olandeze, că doar suntem victime, avem dreptul și nu avem încredere în ce fac olandezii ăia. Suntem daci liberi sau nu mai suntem?
Dacă luau secretarul de stat Despescu și șeful IGPR Matei problema în mâinile lor de daci liberi, jar mâncau hoții, cum a mâncat pensionarul care a hăcuit 2 oameni, în timp ce polițiștii păzeau ușa blocului. Totuși, lăsați de capul lor de fraieri, olandezii au făcut deja trei arestări. Duhul lui Despescu i-a iluminat, altfel nu-mi explic.
E de antologia penibilului absolut apariția la ceas de seară la TV a lui Despescu și Matei ca să ne spună într-o română schimonosită că au schimbat date cu olandezii "inclusiv la proprie inițiativă", că niciun hoț nu e român și că la Parchetul General e deschis un dosar de furt. Maxim!
În Olanda s-a băgat în seamă și s-a tras în poză chiar procurorul general Florența. S-a dus să caute coiful. Negreșit o să vina cu el pe frunte ca un Burebista al PICCJ.
Directorul Muzeului de Istorie a fost demis strict ca să fie aruncat mulțimii însetate de cultură un cap de Moțoc. Poate că dl Târnoveanu este vinovat, poate a greșit. Dar până la momentul demiterii nu exista nicio acuzație concretă fundamentată.
Ce trebuia să facă el personal mai mult și nu a făcut? Era insuficient contractul potrivit normelor internaționale, trebuia să verifice personal și nu a verificat? Ce anume, concret a făcut rău sau nu a făcut bine dl Târnoveanu pe lângă vina capitală că îl cheamă și Oberländer, ceea ce niciun dac liber nu poate suporta și teribila împrejurare că a fost decorat de președintele Iohannis.
Toată aiureala asta este desigur valorificată de Călin Georgescu care, cu ton funest și pătruns până la delir de propria importanță, a proclamat un atentat la identitatea națională și pulverizarea națiunii în lipsa coifului. Și i-a cerut ministrului Finanțelor să deschidă un cont în care românii să poată contribui cu câte un euro pentru a aduna răscumpărara necesară recuperării tezaurului.
Eu chiar mi-aș dori ca dl Tanczos Barna să poată deschide un astfel de cont, deși evident că nu are nicio bază legală. Nu de alta, dar să vedem și noi cât de mare e atașamentul la valori naționale dincolo de isterie politizată.
Vă amintesc că 2016 Guvernul Cioloș a inițiat o colectă publică pentru ca statul român să cumpere sculptura lui Brâncuși Cumințenia pământului, ceva mai recentă decât coiful, e drept. Ar fi trebuit strânse 6 din cele 11 milioane de euro cerute de proprietarii lucrării. În 6 luni românii au donat 1,2 milioane de euro, 20%.
Cam câți bani credeți că s-ar strânge pentru tezaurul dacic de la cei aflați acum în pragul apoplexiei naționaliste?
Ar fi fost interesant de știut câți dintre aceștia știau despre existența coifului care acum le este parte din carne și sânge. Potrivit datelor oficiale, MNIR a avut în 2023 în jur de 85 de mii de de vizitatori. În același an Muzeul Drents, cel mic, de provincie, vai mama lui!, a avut 180 de mii de vizitatori. Ca să vadă tezaurul dacic au plătit bilet la muzeul Drents 175 de mii de oameni.
De fapt, eu cred că imensa majoritate a celor tăvăliți de durere nu dă doi bani pe patrimoniul național. Dacă erau furate niște moaște, da, aș fi crezut că se rup suflete, dar pentru piese de muzeu, nu.
Dacă ar fi să încaseze personal niște bani, foarte mulți nu cred că ar avea vreo reținere să-l vândă, iar dacă ar trebui să își apere țara în război, ar tuli-o unde ar vedea cu ochii. Nu se străduiesc nici să o țină curată, o poluează în toate felurile, îi siluiesc limba.
Dar adoră orgasmul naționalist, văicăreala și victimizarea. Aolică!, între doi mici, o bere și o manea plângem că ne-au furat tezaurul.
Dar- na, belea! - un alt tezaur, cu mult mai mare, al României a fost furat de ruși. Probabil că o parte din el nici nu mai există. Ceea ce nu pare a deranja deloc oastea patrioților lui Georgescu cel iluminat de înțelepciunea rusească.
Despre acel tezaur nu am auzit cine știe ce doine de jale, furtul lui nu a fost atentat la identitatea națională și bag de seamă că nici națiunea nu s-a pulverizat fără el. Doar dispariția coifului ne sfârtecă identitatea.