Tocmai în ziua când Comisia Europeană a tras un viguros semnal de alarmă în privința stării finanțelor României, liderii coaliției s-au reunit într-o ședință de păruială și fără concluzie, pe tema datei organizării alegerilor prezidențiale. Un interes atât de fierbinte, încât au uitat și de stabilitate.
Subiectul este pe cât de tensionat pe atât de ridicol.
În martie, dnii Ciolacu și Ciucă au anunțat umăr la umăr și glas lângă glas noul calendar electoral, cu prezidențialele în septembrie. Dl Ciucă a explicat personal rațiunile politice ale acestei decizii: să nu se suprapună prezidențialele cu alegerile generale și astfel românii să înțeleagă „pentru ce se face campanie” electorală, să fie mai mult timp pentru predarea mandatului între președinți.
Acum, liberalii s-au sucit, și-au luat cuvântul și argumentele înapoi și vor să trimită prezidențialele înapoi în iarnă.
Argumentele PNL sunt de grădiniță:
- În august va fi caniculă și e greu de făcut campanie. Când au luat decizia campaniei în august credeau că va fi ger?
- Începe școala! Când au aflat că în septembrie începe școala? În noiembrie sau decembrie nu va fi școală?
- Bunele practici electorale ale Comisiei de la Veneția. Emise ieri? Și ce spun aceste bune practici despre comasarea localelor cu europarlamentarele, dorită în primul rând de PNL?
Explicații pentru presiunea liberalilor există, desigur, dar fără legătură cu cele de mai sus.
Când au decis calendarul, începând cu comasarea, prezidențiale în septembrie și parlamentarele în decembrie, cele două partide aveau în plan să meargă cu listă și candidați comuni de la un capăt la altul.
Și, în acest plan inițial, candidatul comun urma să câștige și să fie apoi vectorul care să împingă procentele listei electorale comune către o majoritate zdrobitoare.
Din motive pe care le știm, planul a căzut și eurolocalele au dovedit o diferență foarte mare între scorul listei comune și scorurile însumate ale partidelor pe liste separate.
Atunci liberalilor nu numai că le-a convenit aranjamentul, dar au făcut presiuni imense pentru el, deoarece lista comună și comasarea reprezentau singura salvare în fața spectrului unui rezultat foarte prost, cu 1 în față.
Acum, însă, le-a venit inima la loc, dar le-a plecat cuvântul dat.
Grație comasării și listei comune, scorul nu e chiar așa de rău, deci se gândesc că turarea mașinăriei de partid la maximum l-ar putea împinge pe dl Ciucă în turul al doilea unde, în mod tradițional, votul antiPSD e mai mare decât cel proPSD (nu e nicio dreapta vs stânga).
Doar că în august mașinăria liberală nu are cum să fie la potențial maxim. Se va mobiliza din nou când va avea un interes direct, adică la parlamentare.
În plus, electoratul vizat de liberali nu prea are chef de politică în august și septembrie, este încă prin vacanțe sau se dezmeticește după ele.
Dacă dl Ciolacu va fi candidat PSD, are timp să se mai erodeze până în decembrie, efectul creșterii pensiilor din septembrie va fi trecut.
Deci, după ce s-au văzut cu sacii în căruță pe 9 iunie, după ce au clamat valoarea stabilității și cuvântului dat, care a permis rotativa fără tensiuni de anul trecut, liberalii s-au sucit și vor să ducă alegerile unde le convine mai mult.
Ceea ce Marcel Ciolacu nu poate accepta, nu doar pentru că septembrie îl avantajează cel mai mult, ci și pentru că până în noiembrie are timp și Mircea Geoană să se organizeze mai bine. A obținut cuvântul liberalilor, de ce ar renunța la el ca să le mai facă o dată cinste?
Și mai amuzant este că în planul de acțiune pentru blocarea HG-ului de organizare a alegerilor în septembrie sunt folosite instrumente din arsenalul USR împotriva premierului Cîțu.
Când Vlad Voiculescu și apoi Stelian Ion i s-au opus lui Florin Cîțu, inclusiv, în cazul fostului ministru al Justiției, prin refuzul avizării ordonanței “Anghel Saligny”, liberalii justificau, corect de altfel, că Guvernul are un singur premier, care e șeful echipei, și cine îl înfruntă nu poate decât să plece.
Iar când USR s-a trezit cu Stelian Ion demis și a ieșit de la guvernare, liberalii l-a făcut infantil, laș etc.
Ce face acum PNL? Își pune miniștrii să refuze avizarea HG de organizare a alegerilor prezidențiale și amenință cu părăsirea guvernării, dacă ei ar fi demiși. Fix metoda USR.
Spectacolul acesta vine după spectacolul candidatului comun pentru București, după alegerile mizerabil organizate. Consumul acesta de energie și timp se întâmplă în timp ce situația financiară a României se înrăutățește și ar avea nevoie de măsuri hotărâte și rapide pentru redresare.
Pe puntea Titanicului mereu se mai găsește o sticlă de bere pentru care să se încingă o bătaie pe viață și pe moarte.
Și ne putem aștepta ca toate lunile electorale rămase din 2024 să arate la fel, având la guvernare două partide rivale în alegeri.