Sensibilitatea lui Elon Musk privind România nu are de-a face nici cu grija față de situația tensionată de la București, nici cu vreun atașament față de democrația pe glob. Îi folosește însă în crearea unei realități fictive, în care adevărul este compromis ca fiind ostil bunăstării.
Modelul iliberal al lui Viktor Orban este privit cu simpatie de noua administrație americană, după ce a fost testat și de guvernul condus de Benjamin Netanyahu, în Israel.
Această deturnare a democrației iliberale e însă posibilă doar dacă și realității sociale îi substitui o nouă realitate, asupra căreia să pretinzi apoi că guvernezi. Asta este opera tehnologilor politici, familiari mai întâi Kremlinului și deveniți importanți la Budapesta: lor le datorăm diabolizarea lui Soros și crearea mitului lui „Soros al doilea”, transformat din filantrop în corupător al societăților și apoi, în strânsă legătură, înscenarea războiului cultural în care trupe progresiste vor să schimbe identitatea copiilor noștri.
Aici sunt rădăcinile polarizării masive din ultimul deceniu, un obiectiv pe care Rusia l-a urmărit cu migală, în mega-campaniile de dezinformare în care au apărut fabricile de troli, conturile de tip persona și culminând cu manipularea protestelor paralele, de-o parte și de alta a străzii.
Toate acestea au creat realități alternative, asupra cărora regimurile iliberale pretind că guvernează, soluționând probleme înscenate și întreținând sentimentul acut că în afara acestor realități e o junglă hobbesiană, în care omul e lup față de celălalt.
Asta e ce trebuie să obțină și trio-ul Trump – Vance – Musk: o nouă realitate socială, din care politicile de gen, woke și Soros trebuie evacuați permanent, pentru ca America să supraviețuiască și să fie măreață.
Războiul din interior, o sintagmă din campania electorală a lui Trump, este, de fapt, necesar legitimării unui regim politic iliberal. Dar nu este suficient.
Literatura politică ne arată că orice regim politic de acest tip, de pe axa regimurilor cu mâna de fier, de la totalitarisme și dictaturi la autocrații soft, are nevoie de o resemantizare a conceptelor clasice de libertate și democrație.
Aici intră în scenă România și folosul pe care i-l poate aduce trio-ului de la Washington.
Încercarea lui Elon Musk de a portretiza România drept o tiranie în care un candidat la prezidențiale este neutralizat și oprit să ajungă președinte are ca scop pervertirea și resemantizarea democrației liberale de tip clasic, a societății deschise pe care, ce să vezi, o sprijină George Soros, un concept împrumutat de la filosoful lui favorit, Karl Popper.
Dacă democrația liberală este dată în vileag la București ca fiind, de fapt, tiranie, atunci trebuie respinsă și la Washington și construit un nou model politic, din care liberalismul să fie evacuat. De aceea ceea ce spune Elon Musk, tot mai absurd, sună ilogic la București: nu ni se adresează nouă, suntem irelevanți în universul lui – sau oameni prea mici, după cum îl vede și pe Sikorski – ci americanilor care trebuie recaptivați.
De aceea, asaltul asupra României se va accentua în perioada următoare, dinspre ambii mari actori cu interese pe termen mai lung sau mai scurt la București: Rusia și Statele Unite ale Americii.
Campania electorală prelungită și starea de asediu democratic fac din România veriga slabă perfectă, mai ales că la București lipsește un lider politic cu legitimitate plină, care să țină piept manipulărilor, așa cum au făcut-o Radosław Sikorski și Donald Tusk în Polonia.