România e într-o situație de vulnerabilitate maximă, e țintită atât de un aliat, cât și de inamici care nu vin doar din afara ei, dar are totuși o fereastră în care își poate opri prăbușirea – nu e lăsată sigură, dar nici nu poate fi ridicată doar din exterior.
Declarațiile critice, cu tonuri de agresivitate, ale echipei Vance – Musk față de România sunt în crescendo de câteva zile și, cel mai probabil, e pregătit momentul în care chiar președintele Trump va arăta cu degetul democrația de la București.
- Vicepreședintele SUA JD Vance critică anularea alegerilor din România pe baza unor „suspiciuni șubrede” și „presiuni enorme”
- Un nou atac al vicepreședintelui SUA JD Vance la adresa României: Nu ai valori comune dacă anulezi alegerile pentru că nu-ți place rezultatul
- Elon Musk, atac la președintele CCR: Tipul ăsta e un tiran, nu un judecător
E deja un loc comun constatarea că miza nu e de căutat nici în anularea scrutinului prezidențial care, sigur, ne-a lăsat cu un deficit de democrație și de consens social pe care instituțiile trebuie să îl analizeze, înțeleagă și soluționeze cu cât mai multă luciditate, nici în interesul crescut pentru însănătoșirea țării, până mai ieri partener geostrategic important.
Dar de ce România?
Unul dintre motive poate fi înțeles dacă ne uităm la cea mai recentă degringoladă iscată chiar de instituția prezidențială, prin consilierul Cristian Diaconescu. După registrul dramatic în care acesta a prezentat negocierile de la Riad, ca fiind esențiale și despre România, care ar fi urmat să intre într-o împărțire tip Ialta 2, Cristian Diaconescu revine la alt post de televiziune, pentru a retracta, dar nu cu tonul convingător al celui care a făcut o greșeală, ci lăsând să se înțeleagă că declarațiile lui au fost scoase din context.
Asta, în condițiile în care declarația lui, deosebit de gravă, a fost preluată de toată presa. Mai mut, a fost contrazis chiar de ministrul de Externe, aproape imediat.
Acest comportament lasă deschis scenariul că a fost, de fapt, un gest al unui avertizor de integritate, care a vrut să ne atenționeze de pericol, fără asumare instituțională. În plus, aceste avertisment ar putea să aibă capacitatea de a mobiliza o masă critică pro-UE și anti-izolaționistă, prin specularea emoțiilor negative și a urgenței.
Problema confuziei create, accidental sau intenționat, e însă cu efect de bumerang.
În primul rând, pentru că a fost complet inadecvată contextului, președintele interimar Ilie Bolojan avea prima vizită externă, importantă nu pentru circuitul turistic, ci pentru că această vizită era, de fapt, un gest asumat al Franței de a ține spatele României.
- Bolojan, de la Paris: Prezența militară a Franței în România va fi consolidată. Nu suntem alături de Ucraina doar dintr-un sentiment umanitar, ci strategic pentru țara noastră (Video)
- Macron, concluzii după reuniunea de la Paris: Suntem alături de Ucraina și ne vom asuma toate responsabilitățile pentru a asigura pacea
Reuniunea „de a doua zi de la Paris”, după cea cu liderii statelor cu mai mare greutate ale UE, a fost un semnal pe care președintele Emmanuel Macron a vrut să-l transmită, pe de o parte, românilor cărora li se picură în ureche de către izolaționiști că UE ne consideră de mâna a doua, și, pe de altă parte, cuplului Vance – Musk care face din România o țintă facilă, pentru a obține beneficii în altă parte (în Germania, în general în UE, unde reglementările social media îl încurcă pe Musk, și mai ales acasă, unde noua administrație nu le poate face americanilor portofelele mai pline).
Și președintele Macron a făcut constant acest lucru în ultima săptămână, validând decizia CCR de a anula alegerile manipulate de la București.
În al doilea rând, pentru că a dat trambulină Rusiei nu doar să ironizeze România, prin vocea lui Peskov, care a negat că Rusia ar fi cerut așa ceva la Riad, ci și să mai lase o dată să se înțeleagă că presa occidentală - sau Occidentul anti-rus - "dezinformează", de vreme ce declarațiile dramatice ale consilierului prezidențial au fost preluate de Financial Times.
Și cum dezmințirea nu a fost clar asumată, printr-o declarație trimisă întregii prese, avem pe piață două scenarii concurente, puse pe seama președinției române. Mai mult, nici administrația americană nu a privit cu ochi buni o astfel de gafă, care i-ar putea încurca negocierile și, în pofida tranzacționalității ca principiu de fond al noului real politik de la Washington, dialogul corect trebuie menținut.
În al treilea rând, pentru că inducerea sentimentului de dezastru istoric, prin invocarea Ialtei, într-un asemenea context și la capătul unei perioade lungi de deziluzii sociale, duce mai degrabă la mobilizarea acelei zone din societate care ar putea acționa civic.
Or, demoblilizarea socială este cea de care Rusia profită cel mai mult.
Această degringoladă este însă una dintre tarele vechi ale clasei politice de la București, care devine, în fața intereselor – de putere sau de business – ale noii administrații americane, o slăbiciune pe care se poate apăsa.
Faptul că România e verigă slabă și care are de-a face major cu clasa politică și cu incapacitatea de a crea un sistem de educație competitiv, care să asigure oamenilor înțelegere istorică, politică și geopolitică, ne servește pe tavă atât cuplului Vance&Musk, cât și personajelor de tip Călin Georgescu.
Prin comparație, Polonia are un scut intern exemplar, simbioza între masa critică a societății și voința politică, atunci când vine vorba despre securitatea și integritatea, care nu e doar teritorială, ale țării.
Semnalele date de Franța sunt o gură de oxigen pentru România, dar trebuie văzute și ca o amânare a dezastrului, pe care românii îl pot măcar frâna, la alegerile din mai. Asta include însă o responsabilizare istorică, nemaivăzută în ultimele trei decenii, a partidelor democratice, care trebuie să-și pună cenușă în cap, să admită că au creat condițiile de posibilitate pentru decăderea României, intern și extern, și să arate că au voința de a-și sacrifica măcar câte ceva:
- PSD, pe Marcel Ciolacu din funcția de premier eternizat,
- PNL, pe Crin Antonescu din postura de candidat, pentru că nu trece sondajele,
- USR, vanitatea președintei
și formarea unui cordon sanitar real, care să le arate și partenerilor din UE că România nu va mai lăsa ca slăbiciunile de la București să fie capitalizate nici de SUA, nici de Rusia, contra Europei.
Și dacă Ilie Bolojan este cel care ar putea să recredibilizeze președinția, pentru că ar potoli nevoia multor români furioși de a foc la țară, alegându-l pe Călin Georgescu, atunci să pună tot restul între paranteze și să construiască.