Regimurile comuniste s-au prăbușit în primul rând pentru că picioarele de lut ale economiei centralizate, etatiste s-au năruit. Așa cum este ea, cu lipsuri, cu sughițuri, cu crize, economia de piață supraviețuiește pentru că legile ei sunt naturale, precum cea a gravitației.
Tot ceea ce trebuie să facă statul este să nu le siluiască și să vegheze prin organisme specializate, în cazul României Consiliul Concurenței, ca înțelegeri de tip cartel să nu le încalce. În rest, mărul cade de sus în jos fără a fi nevoie de vreo OUG pentru asta.
Iar legea naturală de bază a economiei de piață este că prețul îl face întâlnirea dintre cerere și ofertă. La punctul de întâlnire a celor două este prețul corect.
Atunci când apar probleme și prețurile devin împovărătoare, statul nu la preț trebuie să umble, ci la cauzele scumpirilor. Adică, aproape fără excepție, la politicile sale greșite generatoare de inflație sau care nu au stimulat producția astfel încât oferta să fie cât mai mare.
Dl Ciolacu se ia acum la trântă cu mărul și vrea ca el să cadă de jos în sus. Adică în loc să corecteze cauzele scumpirii, încearcă să le mascheze și să controleze prețurile prin plafonarea adaosului comercial la câteva produse considerate de bază.
Din start alegerea lor e pe alocuri stupidă. De exemplu, de ce doar cartonul de 10 ouă, nu și cel de 20 sau 30? De ce doar pulpele de pui cu os și nu pieptul de pui cu os? De ce doar carnea de pui și porc, dar nu peștele?
De ce strugurii, care sunt până în august exclusiv din import, și nu caisele sau piersicile?
Apoi, cine poate garanta că tot ceea ce comercianții pierd din adaosul la aceste produse nu vor adăuga la produsele care nu sunt pe listă? Deci impactul asupra inflației va fi în cel mai bun caz zero.
Cine poate garanta că fix produsele de pe listă nu vor începe să dispară, că în Ungaria? Nu dispare carnea de pui cu totul, ci doar cea de pe listă. Este un aspect asupra căruia avertizează chiar Consiliul Concurenței?
În plus, reglementarea e la nivel de intenție până nu apar normele de aplicare a OUG și abia atunci va începe distracția pentru că e foarte greu de crezut că ele vor putea să acopere toate situațiile și toate portițele.
Este, în fapt, o întoarcere la mercurialul comunist. Dar nici măcar nu cred că e vorba despre autentice simpatii comuniste ale actualului guvern. PSD nu are ideologie reală, ci doar interese electorale. Iar interesul momentului este să livreze electoratului măcar iluzia unei îmbunătățiri.
Și când ea se va sparge, este pregătită pentru livrare o altă fantomă comunistă scoasă din tenebre – speculantul care suge sângele poporului și refuză să aplice măsurile geniale ale guvernului.
Poate că vor fi și puși câțiva speculanți la gazeta publică pentru ca apoi să câștige instanță, precum băncile cu ratele, dar importantă e impresia, pe ea mizează guvernul.
Dacă efectul pozitiv nu are cum să existe dincolo de iluzie, efectele negative sunt certe și importante.
E foarte rău că asistăm la un nou episod de pervertire a mentalității unor categorii sociale care oricum au mari dificultăți să înțeleagă regulile economiei libere și au rămas atârnate de nostalgia tătucului.
Apare și un precedent, oricând ceva nu merge poporul va cere intervenția peste regulile pieței. Ceea ce știe și un mediu de afaceri care și așa nu beneficiază de vreo predictibilitate și încurajare să se dezvolte. Mai primește un motiv să nu aibă încredere și să fie prudent, adică să meargă cu frâna de mână trasă.
Iar fără dezvoltare, deci fără amplificarea ofertei, nu există nicio șansă de scădere reală a prețurilor.