• Cum singura sursă pe care o am sunt articolele din media, m-am abținut să fac analize în dosarul Cîțu versus Iowa sau Cîțu versus propaganda, totuna. Dar am câteva observații de făcut deoarece gălăgia publică în acest caz a depășit limitele suportabilului.
• Cîțu a făcut-o de oaie în America, dar cum infracțiunea sa nu are consecințe penale în România, omul a crezut de cuviință să ascundă câteva ore din trecutul său. Într-o epocă a digitalizării, când informațiile umblă pe ulițele satului mondial descheiate la prohab mizând pe prostie sau pe dezinformare, trebuie să te întrebi dacă e pozitiv să le ascunzi. Răspunsul, domnule Cîțu, e simplu: pititul nu este o soluție, uite ce ți se întâmplă.
• O dovadă de proastă gestionare a situației este faptul că prim ministrul Cîțu a ascuns episodul penal american de ochii lumii. Prin lume înțeleg Klaus Iohannis, presă, pesede. Dacă s-a petrecut episodul beției înainte ca ai noștri legiferatori să zică nu oricărei infracțiuni în ce privește funcțiile din statul român, beția americană nu produce efecte juridice. Chestiunea era pur și simplu morală, iar o mărturisire a făptuitorului era de ajuns ca să îngroape chestiunea. Dacă n-a știut să gestioneze problema a dat dovadă de incapacitate și nu cred că ar avea săbuința să gestioneze probleme mai grave.
• După ce recunoști fapta nu e suficient să te retragi din ochii opiniei publice. Dacă ai să crezi că propaganda va trage în imaginea ta până își va epuiza muniția iar apoi te poți ridica din ascunzătoare teafăr, te înșeli amarnic. Propaganda a învățat să facă din nimic sau mai rău, din minciună, prin perseverență și repetare, un soi de adevăr parțial și comestibil pentru publicul ei. Iar o parte din publicul ei rezonează cu o parte din publicul tău. De la inițializare la explozie nu este, așadar, decât o chestiune de timp.
• De ce și-ar risca pielea Klaus Johannis pentru tine, domnule Cîțu? În marșul președintelui spre sfârșitul de mandat, sacrificarea ta va fi un gest numai bun de prezentat în manuale. Cîțu infractorul, Iohannis aruncătorul de infractori pe fereastră, ce nu e clar din imaginea asta?
• Nu-i nici o mare problemă să apară un al treilea candidat la șefia PNL, ba din contră, ar da foarte bine după războiul fratricid și murdar care ne-a înveninat zilele verii ăsteia. Orban, dinozaurul supt de camarilă, Cîțu conducând sub influența alcoolului, iată două imagini de coșmar al pretendenților la șefia PNL. Un al treilea, care să conducă mașina fără băutură pe bord și care n-a pupat peața endependenței camarilei, e Făt Frumos din lacrima PNL, iar dacă are și binecuvântarea președintelui, poate reseta tot jocul politic, fără prea mari pagube electorale.
• Cine spune că nu există viață politică după Cîțu? Aranjamente sunt destule, prim miniștri sunt și ei pe toate cărările galbene din PNL. La o adică se poate împlini chiar visul tăinuit al domnului Iohannis de a-l avea pe Nicolae Ciucă prim ministru. La o adică Cîțu se poate retrage ministru de finanțe dacă mai e iubit de președinte. La o adică domnul Orban poate câștiga președenția partidului sau poate fi fript de Rareș Bogdan dacă acesta primește liber să candideze. Mai are vreo importanță?
• Învingător din această dramoletă ar fi putut fi Ludovic Orban, dar bătrânul liberal nu câștigă mai nimic. Chiar dacă va ajunge președintele partidului nu va ajunge prim ministru, omul are interdicție la această demnitate din decembrie trecut. Nu văd cu ce argumente ar forța mâna președintelui în această chestiune. Iar acuza că a orchestrat dramoleta ca să se aleagă va atârna de glezna sa ca o ghiulea de plumb. Mai bine s-ar retrage din cursă imediat ce Cîțu își va prezenta demisia, e singura sa șansă să iasă din politică pe ușa din față.
• Uite așa trec zilele fără ca o soluție să apară. Iar în ăst răstimp gălăgios, cu temei sau fără, asurzește. Nimeni nu are interesul să tranșeze chestiunea: Cîțu crede în tergiversare, propaganda are interes ca scandalul să dureze cât mai mult, din motive de politică sau de audiență iar președintele, surprins în ofsaid, caută tăcut un arbitru să-l întrebe de ce a fluierat.
În acest răstimp, populația umblă cu vița de vie sau cu cânepa în port bagaj întrebându-se cum de a fost băiatul ăla așa de fraier de l-au prina americanii drojdit la volan.
