La ora la care scriu nu e clar dacă acceptarea negocierilor cu Ucraina de către Vladimir Putin deschide în mod real o cale spre finalul războiului sau este doar un bluf în așteptarea capturării liderilor de la Kiev.
Este adevărat că anunțul Kremlinului a venit după discuția cu președintele Chinei și apelul lui Xi Jinping pentru negocieri. Și ultimul lucru pe care Putin și-l poate permite e să intre în coliziune cu interesele Chinei.
Este adevărat că sancțiunile internaționale se strâng tot mai tare în jurul cercului său zero. Deasupra capului lui Putin stă ghilotina „SWIFT” care, o vreme cel puțin, ar lăsa Rusia fără imensa majoritate a operațiunilor bancare, inclusiv încasarea plăților pentru gaz și petrol.
Este adevărat că pierderile trupelor rusești – probabil sub cifrele anunțate de Ucraina – sunt mai mari decât s-ar fi așteptat țarul și lupta de gherila îndârjită a ucrainenilor care s-au comportat cu totul altfel decât în Crimeea complică situația pentru invadatori.
Dar toate acestea sunt argumente raționale care, poate ne-am lămurit deja, la Vladimir Putin nu funcționează automat. A devenit evident pentru toată lumea cu Putin își duce propriul lui război, pentru propriile lui viziuni, pentru propriul lui joc cu istoria, deci logica politică occidentală îi este inaplicabilă.
Indiferent de evoluția lucrurilor în zilelele următoare, premisa viitorului trebuie să fie Vladimir Putin însuși, cu cine avem de a face. Ceea ce nu ar fi trebuit să fie nici până azi un secret.
Putin nu și-a ascuns planurile niciodată, negarea ordinii post război rece, nostalgia imperialistă. Era suficient să fie luat în serios. Și cel puțin asta a obținut în mod cert – să fie luat în serios.
Indiferent cum se va termina acest puseu de demență, viitorul nu mai poate reveni la „business as usual”, cât timp a devenit clar că avem de-a face cu un personaj de o periculozitate extremă, complet imprevizibil în logica occidentală, dispus la orice nebunie și orice risc.
Un personaj care ani de zile, cu o răbdare și ferocitate demnă de un animal de pradă, a țesut plasa în jurul Europei devenită prizoniera lui energetică. Ceea ce a început să simtă din vară, când Putin a început să adune bani pentru invazia de acum.
Ar trebui să fie foarte clar, Europa a plătit cu banii pe gaz și petrol invadarea Ucrainei și continuă să o finanțeze cu scoruri tot mai mari, pe măsura prețurilor care bat record după record.
Am văzut apelurile la solidaritate cu Ucraina, înfierările în cei mai duri termeni la adresa lui Putin, dezamăgirea că NATO nu a intrat în cel de-Al Treilea Război Mondial printr-o intervenție militară efectivă împotriva trupelor rusești.
Dar să rezistăm fără gaz și petrol rusesc cât e nevoie pentru sufocarea economică a Rusiei am fi de acord? Acesta ar fi gestul suprem de solidaritate și el ar începe cu excluderea Rusiei din sistemul SWIFT.
Cați europeni înlăcrimați la vederea copiilor terorizați ar strânge din dinți la raționalizări, la un pic de frig, la o problemă la pompă? Cați ar renunța la comoditatea și confortul propriu nu doar pentru un principiu, ci pentru un real imperativ de securitate? Acesta este ascendentul pe care Putin și l-a creat și pe care mizează, cu succes deocamdată.
Europa nu mai poate fi vreodată în siguranță, cât timp este dependentă energetic de el. Indiferent cât de costisitoare, indiferent cât de incomodă, independența Europei de gazele rusești trebuie să devină un obiectiv strategic fundamental rapid. Altfel, Putin rămâne o bombă cu ceas amorsată cu bani europeni.
Pe de altă parte, nu este vorba numai despre Putin, mă tem că este vorba și despre poporul rus.
În ziua când Putin invada fără niciun motiv și obiectiv cât de cât legitime o țară pașnică, în ziua când Federația Rusă a devenit un stat terorist, în acest stat au protestat doar câteva mii de oameni. Câteva mii din 144 de milioane, care au rămas în case, deși printre victimele din Ucraina sunt și ruși. Au rămas în case și când imaginile cu protestatari, ruși de ai lor, bătuți sălbatic și arestați de forțele de ordine, au făcut înconjurul Internetului.
Înțeleg și frica, înțeleg și legislația draconică, și aparatul represiv teribil al regimului Putin. Dar mai stiu că și împotriva lui Ceaușescu s-a ieșit în stradă. Și mai știu că niște mii de oameni pot fi anihilați. Câteva milioane, e mult mai greu. Multe milioane, e imposibil.
Dacă o majoritate a rușilor considera inadmisibil să fie parte a unui stat terorist, ar fi trebuit să o vedem acționând în consecință. Cât timp nu am văzut-o, nu putem trage decât concluzia că, exceptând câteva mii, norodul rus îl susține pe Putin sau, măcar, nu e deranjat insuportabil de acțiunile lui.
Iar nenorocirile din Ucraina nu sunt comise de androizi care primesc ordine de la alți androizi. Sunt comise de ruși care primesc ordine de alți ruși. Cei care trec, la propriu, cu tancul peste civili nu sunt androizi, sunt ruși.
În aceste condiții, ar trebui ca cetățenii ruși să sufere restricții om cu om, în rând cu liderii lui. Adică ruşii să fie carantinați în rezervația numită Federația Rusă, până când decid că Putin e insuportabil și trebuie dat jos de la putere.
De la copiii oligarhilor ruși care studiază în decadentul Occident până la rușii care călătoresc sau fac afaceri în Occident, cât timp nu se ridica împotriva țarului scelerat ar trebui să fie dați afară din lumea civilizată. Dar sigur că și aici am reveni la chestiunea sacrificiilor pe care sunt dispuși să le facă occidentalii care încasează banii cheltuiți de ruși.
Putin a devenit o problemă intenationala cu complicitatea, cel puțin, dacă nu cu aprobarea propriului popor care, din punctul meu de vedere, a devenit nefrecventabil în rând cu liderul său.
Dacă Vladimir Putin va rămâne țarul Rusiei și Occientul va trata acest moment ca pe un accident, o rătăcire, situația se va repeta. Deja amenință fără rezerve Finlanda și Suedia.
Acum probabil că Putin nu mai are suflu să intre în Republica Moldova, după cum explica expertul în apărare Hari Bucur Marcu, la Europa FM. Dar după un timp, dacă lucrurile nu se vor schimba radical, o va putea face. Iar dacă următoarea țintă va fi Republica Moldova, țara soră unui stat NATO, ce presiune ar pune atacul pe România și pe Alianță?
Dacă tot am descoperit, în sfârșit, că Putin e capabil literalmente de orice, ar fi o nebunie ca Occidentul să îi permită și pe viitor acest orice care include bomba nucleară.