Ce este și de ce e foarte periculoasă „flota de țânțari” a Iranului (Foto&Video)

Ce este și de ce e foarte periculoasă „flota de țânțari” a Iranului (Foto&Video)
Sprijină jurnalismul independent
Donează acum

Se prea poate ca navele clasice de război ale marinei iraniene să fie în mare parte distruse, însă analiștii spun că adevărata putere maritimă a Iranului nu s-a bazat niciodată pe ele.

Capacitatea țării islamice de a amenința credibil navele comerciale care tranzitează Strâmtoarea Ormuz depinde, de fapt, de mai multe sisteme ieftine și neconvenționale de război – drone, mine și o flotă de mici ambarcațiuni de atac, care sunt mai greu de detectat decât navele tradiționale, arată o analiză CNN.

Analiștii militari le numesc „flota de țânțari”.

Aceste nave mici operate de Gardienii Revoluției Islamice (IRGC) și, mai ales, rachetele, armele și alte echipamente pe care le pot transporta reprezintă o provocare strategică majoră pentru armata Statelor Unite, care încearcă să reducă amenințările pe o suprafață maritimă foarte vastă.

Practic, este vorba despre un război de gherilă desfăşurat pe apă, iar geografia favorizează Iranul, deoarece nu există o rută alternativă pentru navele care trebuie să treacă prin punctul îngust al Strâmtorii Ormuz.

ADVERTISING

„Numărul de nave necesare pentru a asigura apărarea unei zone pentru transportul comercial, care este în esență miza acestei situații, ar fi extrem de mare. Și, desigur, acest lucru poate consuma resurse uriașe”, a declarat Sidharth Kaushal, cercetător principal specializat în putere navală la centrul de analiză Royal United Services Institute for Defence (RUSI).

Marina Gardienilor Revoluției foloseşte bărci mici de zeci de ani, mai ales după ce armata americană a demonstrat, în timpul operațiunilor din Golful Persic din 1988, că poate distruge marina tradițională a Iranului.

barci mici
Foto: Iran_Navy

De atunci, „marina regulată iraniană a fost mai degrabă o forță de paradă, în timp ce marina IRGC, construită în jurul unor mijloace asimetrice pe care iranienii le considerau cu adevărat utile într-un război, a fost întotdeauna activul strategic mai important”, explică Kaushal.

Aceste ambarcațiuni mici, operate de echipaje reduse, precum și dronele acvatice, operează aproape de linia apei, astfel încât sistemele radar le detectează deseori prea târziu.

Pentru a urmări eficient aceste amenințări, SUA trebuie să folosească elicoptere și drone.

Marina Gardienilor Revoluției utilizează și nave civile adaptate, precum bărcile de pescuit dhow (ambarcațiuni tradiționale din lemn), pentru activități clandestine, cum ar fi amplasarea de mine, ceea ce complică orice operațiune de monitorizare, potrivit unui raport al Hudson Institute din Washington.

„Toată această arhitectură este concepută pentru a provoca presiune constantă și a slăbi treptat adversarul, nu pentru a câștiga o confruntare navală decisivă”, arată raportul Hudson Institute.

„Marina IRGC proiectează și produce navele astfel încât să fie accesibile ca preț, să evite sancțiunile și să poată fi înlocuite ușor în timp de război”, mai precizează raportul.

Această abordare permite Iranului să pună în pericol navele altor state „la un cost relativ redus, în timp ce expune activele de mare valoare ale adversarului – și economia maritimă globală – unor riscuri serioase”.

Unele dintre amenințările asimetrice ale Iranului, precum minele marine și așa-numitele „submarine pitice”, sunt mai ușor de combătut pentru marina americană. Aceste submarine mici operează de obicei din porturi iraniene bine cunoscute, ceea ce le face mai ușor de vizat de către SUA, dacă Washingtonul decide să facă acest lucru, a explicat Kaushal.

În plus, SUA dispun de vehicule submarine fără pilot care pot scana fundul mării și identifica minele, a declarat Bryan Clark, cercetător principal la Hudson Institute, într-un interviu pentru CNN.

Totuși, identificarea unei întregi rute maritime sigure de mine este un proces laborios și consumator de timp.

În același timp, strategia pe mai multe niveluri a Iranului obligă marina americană să se apere și împotriva lansatoarelor de rachete antinavă ascunse de-a lungul sutelor de kilometri de teren stâncos și muntos de pe coasta sudică a țării.

Aceste baterii de rachete sunt mobile, ceea ce le face mai dificil de eliminat, spun analiștii, iar lungimea litoralului Golfului permite Iranului să atace mult dincolo de strâmtoare.

„Acest amestec de capabilități și complexitate generează probleme semnificative”, a declarat Nick Childs, cercetător principal pentru securitate maritimă la International Institute for Strategic Studies.

El a explicat că problema pe care „flota de țânțari” o creează pentru armata americană și pentru navele comerciale este că „nu poți fi niciodată complet sigur că ceva nu va trece totuși”.

26 de nave atacate

„Atacurile care au provocat recent pagube navelor comerciale au fost în principal atacuri cu rachete și, posibil, cu drone kamikaze. Dar ceea ce îngrijorează cel mai mult sunt minele marine și ambarcațiunile rapide de atac”, a spus Childs.

Potrivit celor mai recente date ale Centrului britanic pentru operațiuni comerciale maritime (UKMTO), 26 de nave din Strâmtoarea Ormuz și Golful Persic au fost atacate de Iran de la începutul războiului.

„Un alt aspect este că iranienii, la un nivel mai strategic, nici măcar nu trebuie să lovească foarte multe ținte. Trebuie doar să provoace suficiente atacuri asupra navelor pentru a-i convinge pe asiguratori și pe proprietarii de nave că nu merită să riște viețile echipajelor și marfa”, a adăugat Kaushal.

„Așa că, din anumite puncte de vedere, sarcina marinei americane este considerabil mai dificilă decât cea a iranienilor.”

Președintele Donald Trump a declarat, marți, că SUA vor suspenda pentru moment operațiunea de „ghidare” a navelor prin Strâmtoarea Ormuz, dar vor menține blocada asupra porturilor iraniene.

Două nave comerciale sub pavilion american au traversat strâmtoarea în timp ce forțele americane au neutralizat amenințări iraniene, a anunțat Comandamentul Central al SUA luni, însă nu au existat semne ale unei creșteri semnificative a traficului maritim în zonă.

Presa de stat iraniană a prezentat suspendarea operațiunii drept un „eșec al SUA”.

În același timp, Iranul a lansat în această săptămână o nouă autoritate de reglementare pentru controlul traficului prin strâmtoare, ca parte a planului său de a impune taxe consistente pentru tranzitul acestei rute.

Departamentul Trezoreriei SUA a emis pe 1 mai un avertisment potrivit căruia companiile maritime ar putea fi sancționate dacă aleg să plătească aceste taxe regimului iranian.

Iranul și SUA au continuat joi schimburile de focuri, în ciuda armistițiului. Trump a afirmat că forțele americane au distrus atacatori iranieni care vizau trei distrugătoare ale marinei SUA, în timp ce traversau strâmtoarea, avertizând că „îi vom lovi mult mai dur și mult mai violent”, dacă Iranul nu va semna curând un acord.

B.B.