La summit-ul NATO de la Haga subiectul principal e foaia de parcurs a cheltuielilor de apărare pentru următorii 10 ani.
Totul este încă sub semnul întrebării fiindcă nu toate țările membre sunt de acord cu ritmul propus.
Pentru 2025, România a alocat 2,2% din PIB pentru apărare, dar este gata să urmeze propunerea Statelor Unite adresată țărilor NATO privind creșterea bugetelor de apărare la 5% din Produsul Intern Brut până în 2035.
Președintele Nicușor Dan a plecat la Haga cu o agendă clară în trei puncte:
(i) susținerea măririi graduale a cheltuielilor militare până la 5% în următorii 8–10 ani;
(ii) obținerea unei „atenții sporite” pentru Flancul Estic și Marea Neagră;
(iii) „sprijin pe termen lung” pentru Ucraina și „pentru alte țări expuse amenințării Rusiei, mai ales Republica Moldova”.
Summit-ul NATO de la Haga: între presiune și promisiuni
Președintele SUA, Donald Trump, va fi personajul central al summit-ului de la Haga din 24–25 iunie, iar majoritatea șefilor de stat și de guvern din NATO își propun să-i facă pe plac și să promită creșterea bugetelor de apărare la 5%.
Nimeni nu și-ar dori să mai audă amenințarea lui din 2018, când a spus că SUA s-ar putea retrage din NATO dacă celelalte state nu își cresc serios contribuțiile pentru apărare.
Atunci, Donald Trump a forțat statele NATO să depășească pragul de 2% din PIB pentru bugetele militare; acum, le presează să ajungă la 5%. Și dezbaterea privind o eventuală pace în Ucraina se poartă tot în jurul președintelui american.
Europa între sprijin pentru Ucraina și ofensiva Rusiei
Prim-ministrul Italiei, Giorgia Meloni, a declarat deja că sprijină eforturile lui Trump pentru „o pace justă și durabilă”, dar că, deocamdată, orice progres este blocat de atacurile Rusiei asupra populației civile. Meloni propune, în această situație, continuarea sprijinului pentru Ucraina și, în același timp, aplicarea unor noi sancțiuni împotriva Rusiei.
Nu există încă pe masa Alianței niciun plan clar de pace, care să împiedice înaintarea Rusiei în Ucraina. România, la fel ca majoritatea statelor care susțin Ucraina, vorbește despre „o pace justă”, așteptând din partea Kievului o definire clară a acestei sintagme.
Implicarea SUA în Europa: o incertitudine strategică
În ce măsură Statele Unite vor continua să fie implicate în apărarea Europei rămâne o necunoscută, pe care europenii ar vrea să o tranșeze la Haga. Pentru România, este vitală prezența militarilor americani și susținerea bazei de la Mihail Kogălniceanu.
Prezența contingentelor SUA și a bazelor militare americane pe continent este importantă pentru întreaga Europă. În același timp, înarmarea statelor UE pare o urgență, după ce serviciile secrete din mai multe state NATO au avertizat că se așteaptă ca Rusia să atace un stat NATO în următorii ani.
Europa în dezavantaj militar: raportul alarmant
Un raport recent, publicat de Institutul Kiel și Institutul Bruegel, avertizează că există un decalaj periculos între marile state europene și Rusia. Astfel, de pildă, Rusia produce aproape 1.800 de tancuri de luptă pe an, comparativ cu doar 50 în patru țări europene importante: Germania, Franța, Marea Britanie și Polonia.
România, deși se află la frontiera războiului, nu a reușit să-și recalibreze industria de apărare în ultimii trei ani, de când a început invazia rusă în Ucraina, iar investițiile străine în domeniu au rămas nesemnificative.
Obiectivele României la Haga: Marea Neagră și Articolul 5
Președintele Nicușor Dan are ca obiectiv principal al summit-ului NATO de la Haga includerea, în Declarația finală, a importanței și apărării Mării Negre, precum și sublinierea pericolelor ce vizează Ucraina și Republica Moldova.
De asemenea, mai multe state membre, inclusiv România, își doresc ca în textul final al summit-ului să fie reluată clauza de apărare reciprocă prevăzută în Articolul 5, care stipulează că orice atac împotriva uneia dintre țări este considerat un atac împotriva tuturor.
Falii în interiorul NATO: unitate greu de păstrat
Nu există foarte mult optimism înaintea summit-ului NATO de la Haga, în schimb par să se adâncească diverse falii în interiorul Alianței:
- (i) între statele care au acceptat cu entuziasm creșterea contribuțiilor pentru apărare, cele care s-au conformat fără tragere de inimă și cele care se opun și cer un regim separat;
- (ii) între statele care doresc o pace rapidă în războiul ruso-ucrainean, chiar cu pierderi teritoriale mari pentru Ucraina, și cele care militează pentru o pace justă;
- (iii) între cele care vor să furnizeze Ucrainei arme ofensive periculoase și cele care se opun acestei idei;
- (iv) între statele care, prin tactici subversive, lucrează în favoarea Moscovei și cele care sunt radical împotriva Rusiei.
România, sub atacul hibrid al Rusiei
România este de partea Ucrainei, dar anul trecut, în noiembrie, candidatul susținut de Moscova la alegerile prezidențiale a fost la un pas de a câștiga. Doar Curtea Constituțională a reușit să-l oprească, anulând alegerile.
Războiul hibrid în care se află țara era aproape câștigat de Rusia, fără ca instituțiile autohtone de forță să fi sesizat ceva și fără ca NATO să fi reacționat.
Poate că umbrela cibernetică a Alianței nu este suficient de extinsă, de puternică și de eficientă sau poate că România nu are suficientă acoperire.
Ar fi de așteptat ca Nicușor Dan să vorbească despre această slăbiciune a statelor NATO în fața Rusiei, care pare să câștige o serie de mici bătălii în interiorul Alianței — nu doar prin fracturarea acesteia, ci și prin sabotarea politicilor din diferite state europene.