În timp ce Europa își extinde accelerat capacitățile de apărare, industria militară se lovește de un obstacol major: lipsa acută de personal calificat.
De la sudori și mecanici, până la ingineri specializați în inteligență artificială sau experți în sisteme complexe, companiile din domeniu spun că nu pot ține pasul cu cererea – deși au comenzi multe, oferă salarii mărite și planuri de extindere, potrivit Reuters.
Un necesar imens de angajaţi
Creșterea investițiilor în apărare, pe fondul tensiunilor geopolitice și al apelurilor Statelor Unite ca europenii să devină mai autonomi militar, generează sute de mii de noi locuri de muncă. Dar oferta de forță de muncă specializată este limitată.
Potrivit unui raport Kearney, trecerea de la 2% la 3% din PIB pentru apărare, cum se discută în unele țări, ar însemna un necesar de până la 760.000 de muncitori calificați în plus – un obiectiv greu de atins în actualul context.
La firma cehă PBS Group, de exemplu, comenzile permit dublarea capacității de producție, dar nu există suficienți oameni care să ocupe posturile.
„Dacă pe piața muncii ar exista muncitori disponibili, i-am angaja imediat pe majoritatea. Avem ce să le dăm de lucru”, spune Pavel Cechal, vicepreședinte pentru operațiuni. În ciuda unei majorări salariale de 8% anul trecut și a unei creșteri planificate de 10% în 2025, compania nu reușește să atragă suficienți candidați.
Într-o încercare de a remedia problema, PBS a mers mai departe decât parteneriatele clasice cu școlile tehnice și a lansat propria unitate de formare profesională.
Firmele nu pot majora salariile la nesfârșit
Alte companii, precum grupul franco-german KNDS – care produce obuzierele CAESAR – și-au dublat angajările și au introdus noi schimburi de lucru, dar recunosc că nu pot majora salariile la nesfârșit fără să piardă din competitivitate.
„Suntem într-o economie de război, dar și într-un război economic. Dacă salariile cresc necontrolat, devenim mai puțin competitivi”, avertizează Nicolas Chamussy, director operațional la KNDS France.
Problema se repetă în întreaga industrie europeană de apărare, inclusiv la companii mari precum Rheinmetall, care vrea să angajeze 9.000 de oameni până în 2028, și Thyssenkrupp Marine Systems, care caută 1.500 de lucrători pentru șantierele sale navale.
Domeniile critice: dezvoltare de produs, electronică, matematică, informatică, dar și meserii tehnice clasice.
De la maşini la industria de apărare
În Germania, dificultățile industriei auto au generat un val de muncitori disponibili, iar unele firme din apărare au început să profite.
David Hac, președintele producătorului de muniție STV Group, spune că firma sa e acum în situația rară de a putea alege dintr-un bazin mai larg de candidați, lucru aproape imposibil în anii anteriori.
Totuși, reticența rămâne. Chiar și muncitori cu experiență ezită în fața ideii de a lucra în industria apărării, mai ales când presupune navetă lungă sau schimbări majore de stil de viață.
„Timp de 25 de ani m-am bucurat de luxul de a ajunge în cinci minute la locul de muncă”, spune Emrullah Karaca, muncitor auto care ia în calcul un transfer la o uzină Rheinmetall – dar nu fără rezerve.
În final, independența strategică a Europei în apărare nu depinde doar de bani și tehnologie – ci și de resursa umană, tot mai greu de găsit într-o economie în care preferințele tinerilor se îndreaptă spre alte domenii.
„Faptul că ofeream contracte stabile nu mai e suficient. Tinerii aleg altceva”, recunoaște grupul italian Leonardo, care încearcă să atragă viitorii angajați direct din universități și școli tehnice.