Președintele Nicușor Dan încearcă să forțeze PSD+PNL+USR+UDMR să găsească mai repede soluțiile pentru a scădea deficitul bugetar. Cum de Bulgaria a reușit? Fiindcă România nu a încercat?
Negocierile dintre cele patru partide care-și doresc să guverneze împreună trenează de aproape trei săptămâni, răstimp în care se discută care e filosofia cea mai bună pentru reducerea deficitului.
România a înregistrat un deficit de 9,3% din Produsul Intern Brut (PIB) în 2024, considerat „îngrijorător” la Bruxelles. Bulgaria, în schimb, avea un deficit de 3% din PIB în 2024, ceea ce i-a permis începerea procedurii de trecere la moneda europeană – euro.
România are cel mai mare deficit din Uniune și ani de zile oficialii autohtoni n-au vrut să audă de obiectivul trecerii la euro, preferând statul pe loc și jocul cu leul.
Comisia Europeană recomandă Consiliului Afaceri Economice și Financiare (ECOFIN) să adopte o decizie prin care să constate că România nu a luat măsuri eficiente pentru corectarea dezechilibrului economic în care se află.
Lui Nicușor Dan i s-a dat un scurt răgaz să rezolve lucrurile, dar în viitorul foarte apropiat pedeapsa poate fi suspendarea fondurilor pentru România, bani care nu mereu au fost folosiți eficient, dar fără de care economia autohtonă ar putea avea mari probleme.
Altfel spus, pe 20 iunie, Consiliul Afaceri Economice și Financiare va formula o recomandare din partea statelor membre ale zonei euro privind adoptarea de către Bulgaria a monedei euro până în ianuarie 2026.
În aceeași zi, același organism european urmează să discute și să accepte, „având în vedere amploarea abaterii”, concluzia că România nu a luat măsuri de corecție a deficitului.
Bulgaria și România au intrat împreună în UE și NATO, au fost mereu condiționate una de cealaltă până la ultimul hop: aderarea la Schengen.
Ambele state sunt ușor de penetrat și au fost terenul de joacă al rușilor, în România experimentul Georgescu a fost pe cale să reușească, în vreme ce în Bulgaria au avut loc în ultimii trei ani 7 runde de alegeri.
Atât Bulgaria, cât și România s-au afundat în economia subterană, în corupție și amnistii politice prin care parlamentele celor două au încercat să-i scape de răspunderi pe cei care au profitat de tranziția grea.
În Bulgaria, în ultimii trei ani a existat o instabilitate politică mare, din cauza fragmentării Parlamentului și a imposibilității formării unei coaliții pro-europene. La fel ca în România, formațiunile tradiționale care preferă Europa au imaginea profitorilor și sunt considerate corupte, în vreme ce nou veniții nu reușesc să adune destule voturi pentru a prelua frâiele.
Această falie vechi-nou a anulat în ambele statele deosebirile ideologice. Politica se discută în termeni de pro-Europa vs. pro-Rusia, dar în vreme ce economia a fost folosită în România de tradiționaliști (PSD+PNL) pentru a cumpăra voturi, în Bulgaria mecanismele au funcționat ceva mai pragmatic.
Deși economia românească este de două ori mai mare decât cea a Bulgariei, cele două sunt extrem de diferite când vine vorba despre disciplină bugetară.
Transformarea Bulgariei a început odată cu criza din anii 1997-1999, când se spunea că la Sofia puteai cumpăra un bilet de tramvai cu un ou.
Fondul Monetar Internațional a intervenit în ambele state pentru a le obliga la măsuri care să ducă spre stabilitate.
În România, situația era atât de gravă încât în fruntea guvernului a fost numit în perioada 1999-2000, șeful Băncii Naționale, Mugur Isărescu.
La Sofia, a fost decisă însă transformarea Băncii Naționale în Consiliul Monetar, condus de bancheri germani și elvețieni.
Consiliul Monetar bulgar a decis să lege leva de o valută stabilă, care la început a fost marca germană și, pe urmă, moneda europeană. Tot timpul, însă, moneda națională a avut acoperire în rezervele valutare. Așa a ajuns Bulgaria să aibă un deficit de 3%, față de România, 9,3% și o rată mică a datoriei publice, 24% din PIB, față de România, 53% din PIB.
Cu toate acestea, Bucureștiul a avut mereu față de Sofia atitudinea fostului premier Adrian Năstase care spunea în 2004 aproape de încheierea negocierilor de aderare cu UE că România nu poate trece strada cu forța această bătrânică, Bulgaria.
Superioritate afișată grosier a fost vânturată și mai târziu, în toți anii în care ambele state au fost sub lupa Comisiei Europene, care le-a monitorizat funcționarea Justiției și a luptei anticorupție.
Ce-i drept, România a avut un puseu dur jucat de procurorii DNA, dar în care revanșele politice s-au amestecat cu găsirea corupților, în vreme ce Bulgaria a mers constant împiedicat pe acest drum.
Apoi, aderarea la Schengen a venit ca un premiu pentru Bulgaria și România, poate și ca o soluție de împăcare istorică.