• Umblă vorba prin târgul tipografic că domnul Iohannis se comportă ca și cum ar mai fi încă loial grupului Grivco, cel care, pasămite, l-a promovat de la mărunta funcție de primare de Sibiu la măreața funcție de politician național.
Cam așa pare din avion, dar este cam abruptă teoria asta cu Iohannis păpușărit de Voiculescu. Cred mai degrabă că încurcăturile crizei și, în speță, baletul parlamentar făcut de PSD dau această impresie. Cred că nepriceperea președintelui în a manageria balamucul stârnit de el în PNL poate duce la această interpretare a situației. Cred că dânsul, scos fiind din paradigma pasului făcut după alt pas și pus să alerge, și-a încălțat adidașii pe dos.
De unde concluzia că cine nu știe a reforma clasa politică să nu se apuce să schimbe nici măcar un lider de partid.
• USR zice că ar fi de acord cu un nou premier, fie el Lucian Bode sau Iulian Dumitrescu (foto dreapta). Nu știu cât de priceput este domnul Iulian Dumitrescu într-ale prim-ministeriatului, dar cred că, dacă ar fi o variantă de premier acceptată de creatorul crizei, situația din PNL cu altcineva la cârma partidului ar fi nefastă pentru guvernare.
Am ajunge exact în situația din decembrie 2020, care a generat această criză, iar președintele Iohannis ar lua-o de la capăt cu acțiunile de demitere a șefului PNL, fie el Cîțu sau Orban. Deci, dacă ar fi să fie Iulian Dumitrescu soluția de avarie cu voie de la Cotroceni, ar mai fi timp până la congresul PNL să fie instaurat șef de partid?
• Prim-ministrul Florin Cîţu a declarat, miercuri, că nu a luat în calcul „niciodată” retragerea din funcţie, reiterând că nu este „iresponsabil” să lase România fără guvern în prag de iarnă. Dacă vorbim de o situație ideală, corectă atitudine. Dacă vorbim despre situația practică iresponsabil este să lași România fără coaliție tocmai în prag de toamnă.
Că de gaze nu-i problemă, ne împrumutăm și cumpărăm cât de scump putem de la ruși, ce mai contează acolo un miliard la deficit, generațiile următoare îl vor plăti dacă mai primesc undă verde de la UE să-l exploateze.
• Revenind la soluția Iulian Dumitrescu, și-ar spăla președintele păcatele de a fi pricinuit această criză? Sau, altfel spus, ar învăța ceva din acest tărăboi pornit din nemulțumirea felului cum a guvernat Ludovic Orban la vreme de pandemie? Sau, și mai altfel întrebat, ar înțelege președintele că lucruri majore în politică nu se fac cu personaje finanțiste minore?
Poate că da, poate că nu, nu e musai necesar răspunsul la întrebări grave taman acum, înainte de congresul PNL. Singurul lucru care contează cu adevărat este întrebarea aia aiuritoare, rămasă fără un răspuns clar de totdeauna: și nouă la ce ne folosește?
• Cum la nimic nu ne folosește faptul că președintele Iohannis s-a întâlnit la Cotroceni cu șeful Enel. A fost un dialog al surzilor în care fiecare și-a spus spusa și cu asta basta, Iohannis a bifat întâlnirea, compania de distribuție n-a promis nimic. Zero realizări, timp pierdut.
Mai bine îi chema șeful statului pe prim-ministru și pe ministrul Energiei să-i întrebe de ce în opt luni nu au clintit un pai ca să acceseze niscavai euroi din cele 10 miliarde cu care ne amenință UE să facem investiții în sectorul energetic. Că uite ce s-a întâmplat cu prețul la energie.
Bă, băieți, ar fi trebuit să le spună, gutu-vă-n morgen pe model Cațavencu, reforma clasei politice înseamnă că primarii pot fura din PNDL 3 abia după ce voi aduceți în Românica euroi echivalenți prin Fondul de modernizare, kaput.
Că la urma urmei asta înseamnă deocamdată reformarea clasei politice, un pic mai mulți bani europeni atrași prin investiții și un pic mai puțini bani de furat pentru partide. Nu la egalitate, nu la paritate, că nu sunt naiv. Dar dacă Cîțu și Popescu făceau asta, se auto-desființa USR de invidie.
• Ca să fie și mai clar de ce președintele trebuie să aibă niște discuții contondente pe tema investițiilor în energie, să cităm ce spune ministrul Energiei, Virgil Popescu: ... personal, nu sunt un adept al plafonării preţului. Dacă vorbim strict de plafonarea preţului înseamnă un semnal în piaţă că nu se doresc investiţii.
Măi să fie, unde naiba sunt investitorii ăia care fug din România de frica plafonării prețurilor? Băieții deștepți nu fac investiții cu paraua prăduită din liberalizarea făcută de Guvern în cel mai nepotrivit moment economic. Băieților ălora li s-ar tăia macaroana și atât, lasă că au câștigat dumnealor destul și pe preț vechi. De aceea, ar fi mai mult decât util ca domnul ministru să lase lacrimile de crocodil și să pornească urgent la treabă, pentru că fondul de modernizare din sectorul energetic plânge cu dinaintea goală.
Bine că realitatea parlamentară a venit cu dușul rece al proiectului de plafonare a prețului la energie lansat de PSD că altfel nici prim-ministrul și nici ministrul Energiei nu realizau că sunt de mult în off side.
Apropo, teoria că domnul Iohannis s-a sesizat pe chestiune și s-a întâlnit cu Enel pentru că pare că are niște reminiscențe de antene la grupul Grivco nu se susține.
• Mi-a plăcut replica domnului Petru Borşan, membru PNL, transmisă printr-o misivă celor trei oficiali implicați în criză: dacă aţi fi lucrat într-o companie privată şi aţi fi adus-o într-o situaţie de criză cum este cea în care se află astăzi România, aţi fi fost cu toţii concediaţi.
Frumos spus, dar cam târziu spus și fără mari repercusiuni. Vorbe, doar vorbe, atât și nimic mai mult. Dacă misiva ar fi continuat cam așa: de aceea, la congres membrii PNL vă vor trimite acolo unde vă este locul, în șomaj, pentru că îl vom alege președinte pe Iulian Dumitrescu, aș fi fost chiar încântat.
Vezi şi:
