Dacă minciunile n-ar fi minciuni, ci adevăruri, cea mai frumoasă țară din lume ar fi fost România.
Am înfrunta pandemia cu opt spitale regionale, plus unul metropolitan, toate comunele ar avea ambulanță proprie, toate școlile apă curentă, iar Carpații ar fi fost străpunși de cinci autostrăzi: Sibiu-Pitești, Brașov-Ploiești, Oituz-Covasna, Bacău-Târgu Mureș, plus Autostrada Nordului pe undeva prin trecătoarea Cârlibaba, toate promise nu de mincinosul Munchausen, ci de mincinoșii noștri autohtoni Dragnea, Dăncilă, Grindeanu, Ponta și mulți alții, se știu ei.
Dacă minciunile n-ar fi fost minciuni, în capitala țării ar circula demult trenuri pe magistrala de metrou Est-Vest, respectiv de la Eroilor la Pantelimon, plus alta de la Gara de Nord la Otopeni. Termoficarea ar funcționa non-stop, traficul ar evolua fluent și s-ar produce mai puține accidente pe drumurile publice, cu mai puțini răniți și cu mai puțini decedați.
Dar minciunile sunt așa cum le știm, iar făptuitorii nu dau niciodată socoteală pentru respectivele fapte, deși ele tulbură viața socială, afectează sănătatea cetățenilor, ba le periclitează chiar și viața.
Mă întreb uneori, ce dreptate o fi asta, ca, atunci când calci iarba în parc, să plătești imediat amendă, iar atunci când nu pui măcar o cărămidă simbolică la baza marilor investiții promise, să scapi nevinovat?
Pur și simplu, nu există prevederi în Codul Penal sau în altă parte, vreun articol, un paragraf, un aliniat, ceva, pentru delictul, săvârșit în formă continuată și cu premeditare, de a fi dus poporul cu zăhărelul.
Poate vor zice unii că nu te poți face vinovat pentru buna intenție de a fi încercat ceva și a nu fi reușit.
Da, numai că, dacă ai promis, iar apoi n-ai prevăzut fonduri, n-ai elaborat studii, n-ai comandat proiecte, asta este dovadă certă că n-ai încercat să faci nimic din ce promiteai. Pur și simplu, ne-ai dus cu zăhărelul, ca să ne iei votul.
Vorbeam de Dăncilă sau de Grindeanu, dar și astăzi premierul României minte când afirmă că – citez – „guvernarea merge foarte-foarte bine”. Oricât de sărac cu duhul ar fi domnul Cîțu, este imposibil să nu-și dea seama cum merge cu adevărat guvernarea.
Dacă ar fi mers atât de „foarte-foarte”, n-ar fi făcut chiar domnia sa, în mare viteză, două remanieri și n-ar fi iritat la maximum USR-PLUS, ca să-i sară țandăra, să-și ia jurăriile și să plece, punând Guvernul pe butuci.
Cât de bine și cât de greșit merge guvernarea se vede din scumpirea energiei, din prăbușirea valutei naționale, din creșterea accelerată a inflației sau din explozia prețurilor, toate acestea având loc în timp ce Guvernul – țineți-vă râsul! – este condus de un „specialist” chiar în economie și finanțe.
În opinia mea, specialistul în economie și finanțe Florin Cîțu s-a descalificat pe sine când a încercat să pareze dezastrul creat chiar de domnia sa, mai întâi ca ministru, apoi ca premier, declarând luni dimineață: „Am încredere că Banca Națională va găsi soluția pentru a tempera dinamica inflației”.
Scuzați-mi termenul, minte. Ca economist, domnul Cîțu știe prea bine că dinamica inflației este consecința politicii economice a Guvernului, nu a Bancii Naționale. Guvernul a provocat-o, Guvernul trebuie s-o tempereze și s-o țină sub control, cu pârghiile sale, cu mijloacele sale, cu specialiștii săi, nu cei ai BNR.
Banca Națională ar putea, cel mult, să vândă valută din depozitul țării, frânând căderea leului, temperând și inflația, implicit. Dar asta pentru moment. După o săptămână sau două, va fi inevitabilă o depreciere și mai accentuată a monedei și o nouă spirală a prețurilor. Plus uriașa creștere non stop a deficitului valutar.
Așadar, prim ministrul nu spune adevărul când afirmă că are încredere în soluția BNR. N-ar fi o premieră. Neadevăr spuneau mulți miniștri și până acum, spuneau șefi de partide, deputați și senatori, șefi și șefuleți de tot felul, niciunuia nu i-a fost teamă să mintă, întrucât nicio o lege, nicio prevedere, niciun paragraf nu instituie o pedeapsă, o amendă, o mustrare, ceva, pentru delictul de a-i fi păcălit pe alții, adesea cu consecințe incalculabile pentru prosperitatea României.
Observ ca nimic nu incriminează minciuna, ba chiar uneori o apără legea însăși, atunci când spune, poate prea la modul general, că nimănui nu-i poți cere socoteală pentru declarațiile sale politice.
Vezi însă că diferența dintre declarația politică și minciuna premeditată n-am găsit-o nicăieri precizată.
Nu știe nimeni unde este acea linie roșie, dincoace de care minciuna este o declarație politică și nu altceva. Și atunci, mă întreb iarăși: promisiunea de a face investiții pe care știi din capul locului că nu te vei apuca niciodată și, ca urmare, nici nu prevezi fondurile necesare în buget, este o declarație politică sau o înșelătorie, o simplă șarlatanie, ca oricare alta?
Și m-aș mai întreba încă: afirmația premierului despre guvernare că ar merge foarte-foarte bine, când se vede și din avion că merge foarte-foarte-foarte rău, este o declarație politică sau o minciună premeditată, rostită cu rea intenție, anume ca să ne inducă în eroare pe noi, toți ceilalți?
Mulți lideri de-ai noștri au depășit demult linia roșie a bunului simț, o depășesc mereu și nu pun preț pe etică și morală, pe onestitate și integritate, contând numai și numai pe faptul că alții mai buni nu-s și că suntem nevoiți să-i acceptăm tot pe ei, volens-nolens.
Nu știu la alții cum o fi, dar la noi lipsa unor personalități, integre și oneste, care mai curând și-ar mușca limba decât să ne mintă cu dezinvoltură, mi se pare a fi o boală. Mă gândesc cu groază la un important lider, care, întrebat fiind dacă i s-au pus vreodată cătușe la mâini, a răspuns la repezeală „nu-mi amintesc”.
Poți să nu-ți amintești ce ai mâncat alaltăieri la micul dejun sau ce cravată ai purtat la petrecerea de Revelion. Dar să nu-ți amintești de eventualele cătușe care ți s-ar fi pus, asta mi se pare cam ca și cum nu ți-ai aminti dacă ai mai fost însurat sau nu, dacă ți-ai luat bacalaureatul sau nu sau dacă ai absolvit sau nu facultatea. Așa ceva nu se uită.
Marele noroc al domnului Cîțu este că România se află, așa cum spuneam, în mare penurie de lideri capabili și integri. Refuz să cred că, în PNL, n-ar exista personalități demne să conducă Guvernul, dar niciuna nu lasă de înțeles că s-ar implica.
Și, atunci, partidul, chiar și președintele țării acceptă să susțină la cârmă un mincinos decât să caute ceea ce de la sine nu se oferă.
Firește, poate domnul Klaus Iohannis a descoperit în Florin Cîțu calități ascunse de care noi nu ne dăm seama, poate simte în el flacăra geniului, meritele omului care, după ce a învățat și a profesat în instituții cu renume internațional, s-a întors la noi, ca să ne uluiască cu înaltul său profesionalism.
Dar poate am exagerat oprindu-mă la un partid aflat la putere și la premierul lui, când Opoziția își are mincinoșii ei, cu vechi și inimitabile tradiții. Lideri de vază au ieșit de după gratii „reeducați”. Unul din ei a fost ridicat marți de acasă, altul a ieșit mai acum câteva luni de după gratii, iar altul a fost „băgat” de două ori „acolo” și, tot de două ori a fost „scos”.
Urmașul tuturor acestor predecesori este PSD cel de zi, reformat de domnul Ciolacu, cel care pretinde că a rupt-o cu trecutul și că noul PSD nu are nimic comun cu cel vechi. Cum să nu aibă comun? În materie de minciuni, domnul Ciolacu l-a depășit chiar și pe performerul internațional Munchausen :
A anunțat oficial (în patru rânduri) respingerea de către PE a PNRR al României astă primăvară, când PNRR nu fusese nici depus încă la Bruxelles, aflându-se doar în faza de negociere. Cum era respins ceea ce nici nu fusese depus?
Oricât de grotescă ar fi situația, domnul Ciolacu are, totuși, o scuză: PSD este în opoziție, nu se află în campanie electorală, este liber să spună orice și poate cu adevărat pretinde că orice minciună este declarație politică, dacă nu produce efecte în societate. În opinia mea, așa a gândit legiuitorul și cred că bine a făcut.
Dar declarațiile domnului Cîțu produc efecte. Orice cuvânt rostit de prim-ministrul țării are tentă de ceva oficial. Declarând cât de bine merge guvernarea, premierul a vrut să sugereze că este tare, atât de puternic, încât se poate lipsi de miniștrii USR-PLUS, de secretarii de stat demiși zilele trecute, de prefecții și subprefecții USR demiși și ei căci – nu-i așa? – guvernarea va merge la fel de bine chiar dacă-i demite pe toți, dar Florin Cîțu rămâne la cârmă.
Nu știu cum gândește să rămână la cârmă fără alianță, dar asta se va vedea când va prezenta Parlamentului noul său Guvern, fără USR-PLUS.
Vezi şi:
