Că Florin Cîțu este foarte important pentru Klaus Iohannis, chiar dacă atârnă greu, e deja un loc comun: președintele își consumă cel de-al doilea mandat și trebuie să își asigure un loc în sistem. Pentru asta are nevoie de partid, mult mai mult decât are nevoie de Guvern.
În pofida pierderilor colaterale, printre care încrederea românilor în instituțiile de reprezentare, și asta în vremuri de criză, când coeziunea și acceptarea deciziilor autorităților sunt esențiale, și reputația pe plan extern, vulnerabilizată odată cu scrisoarea prin care Guvernul a încercat să facă părtașe la criza politică internă instituții și cancelarii străine, președintele nu doar că nu a dat un pas înapoi, ci a agravat criza guvernamentală.
- A girat revocarea ministrului Justiției Stelian Ion, al cărui cap îl voia de o vreme, dar numirile din Justiție sunt doar un motiv, celălalt e decredibilizarea USR PLUS și împingerea acestuia într-un unghi mort;
- A refuzat rolul de mediator, pe care i-l asigură Constituția, prin refuzul de a-i primi pe liderii USR PLUS, înainte ca pagubele să devină ireversibile;
- A jucat sincron cu echipa Cîțu și a preluat punctajul de partid, pe care l-a asumat apoi în numele instituției prezidențiale, denunțând o alianță care nu exista între USR PLUS și AUR și insinuând că România este în pericolul de a avea o alianță extremistă;
- A incriminat unilateral USR PLUS, înțelegerea cu AUR, moțiunea de cenzură a acestora, dar nu a denunțat în nicio clipă PNDL 3, un instrument pe care premierul Cîțu l-a folosit pentru a-și asigura un vot politic în partid;
- A pus în scenă o pseudo-mediere, într-o formă umilitoare pentru USR PLUS. A chemat liderii USR PLUS la Cotroceni marți, la o zi după ce l-a primit pe Florin Cîțu, dar fără a trece întrevederea cu Dan Barna pe agenda oficială, așa cum e cutuma. Prin asta, a sugerat că întâlnirea este una mai puțin oficială, așadar este tratată în registrul minor. Mai mult, convocarea a fost pentru o zi când Dacian Cioloș se afla la Paris, la o întâlnire anunțată mai devreme între Renew Europe și președintele Emmanuel Macron. În acest fel, a potențat narațiunea „Cioloș nu e în România, are treabă în străinătate”, asemănător retoric cu „românii din disapora nu au mâncat fasolea celor din țară”;
- Nu a denunțat în niciun fel blatul PSD – PNL, readucând astfel în scenă, în ipoteza unui Guvern minoritar susținut de PSD, PESEDE-ul de care românii l-au scăpat, așa cum le-a cerut imperativ la ultimele scrutine.
Miza președintelui Klaus Iohannis e mai întâi politică, chiar dacă textul constituțional îi interzice partizanatul politic. Sigur, formal nu e membru de partid, dar vrea ca partidul să fie al său, iar pentru asta Ludovic Orban trebuie debarcat. Florin Cîțu nu mai este de o vreme varianta ideală, dar președintele nu are alternativă în acest moment pentru PNL, și de aceea ia în calcul, potrivit informațiilor pe surse, varianta unui nou Guvern PNL – USR PLUS, fără Cîțu premier, dar asta abia după Congres, chiar și cu riscul de a fi un Guvern mai dificil de controlat.
Președintele Klaus Iohannis a avut la îndemână soluții de temperat criza guvernamentală și de întoarcere la agenda reală, așa cum, de altfel, a și susținut în discursul de alibi din orele premergătoare crizei. A apăsat însă pedala, chiar și atunci când devenise evident că jocurile pentru puterea politică periclitează România, unde școlile încep iarăși în condiții improprii, în pofida marii Reforme a educației, în esență o majusculă de buzunar, un flatus vocis pentru posteritate, iar valul 4 al pandemiei e aproape scăpat de sub controlul autorităților, care nu au pregătit suplimentar spitalele, nu au găsit soluții pentru vaccinare și nu au luat nici cea mai mică măsură de prevenție.
Tușele mult prea groase însă, și derapajele de la regulile democratice, și o democrație este definită prin protejarea Opoziției, nu prin împiedicarea ei să își exercite drepturile, i.e. moțiunea de cenzură, ar putea să strice până la urmă marele proiect al președintelui: PNL-ul „lui”.
Sunt liberali care vor să rămână și ei în politică și după mandatele actuale, iar aruncarea partidului în derizoriu și în narațiunea USL-istă le deservește.
