”Nu ne alungați din țară!” și ”Vrem să rămânem lângă copiii noștri!” sunt două din sloganurile cu care s-au prezentat săptămâna trecută în Piața Victoriei protestatarii din domeniul construcțiilor, exprimându-și astfel dezacordul cu privire la intenția Guvernului de a elimina facilităţile fiscale acordate salariaţilor din acest sector.
Aș face puțină istorie și aș aminti că facilitățile fiscale, pe care le retrage acum guvernul condus de Marcel Ciolacu (PSD), fuseseră introduse prin OUG 114/2018 de către guvernul condus de Viorica Dăncilă (tot PSD) și care motiva astfel ideea de a le oferi românilor asemenea avantaje:
„Având în vedere obiectivul asumat prin Programul de guvernare de realizare a unei creșteri economice inteligente, sustenabile și inclusive (sic) bazată pe o forță de muncă calificată (sic) și retribuită conform calificării, etc, etc.”.
Iau de bună această motivație susținută în 2018 de către un premier PSD și mă întreb: ce a intervenit din 2018 până azi, atât de radical, încât a trebuit să vină un alt premier din același partid și să anuleze ceea ce aprobase celălaltă pesedist, atunci când prezenta argumentele de mai sus?
Creșterea economică nu mai trebuie să fie inteligentă? Nu se mai impune să fie sustenabilă și inclusivă? *) Forța de muncă nu se mai cere să fie calificată? Nu mai este nevoie ca retribuirea să respecte principiul calificării?
Rețin și faptul că OUG 114/2018 prevedea aplicarea respectivelor facilități „în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2028”, adică timp de zece ani. Măi, oameni buni, decembrie 2028 este altceva decât septembrie 2023. Iar principiul atât de drag social-democraților dâmbovițeni, după care „dacă noi am stabilit legea, tot noi o putem dez-stabili”, sună mai mult a bășcălie, decât a guvernare, stimate domnule prim ministru Marcel Ciolacu.
Nu sunt apărătorul ordonanței 114/2018, mult contestată, de altfel, la timpul său. Era opera fostului ministru de finanțe Eugen Orlando Teodorovici, supranumit „Discotecă” și prieten atunci cu o celebră doamnă, care se specializase în băut cafele la Bruxelles numai cu cine trebuie, nu cu altcineva.
Ordonanța în sine era o catastrofă, dar măsura privind facilitățile fiscale mărea totuși veniturile unor specialiști fără a efectua formal majorări salariale, capabile să-i trezească pe protestatarii din alte sectoare și să-i trimită, buluc, în piața Victoriei. Era una din micile șmecherii financiare cu care ne obișnuise deja simpaticul domn Orlando.
Și, a propos de șmecherii, îmi vine să reamintesc o istorioară care circula pe vremea de demult, când eram copil. Se zice că Haplea mergea la târg să vândă o vacă și un cocoș. Pe drum, l-a apucat inundația, era să se înece și s-a rugat la Dumnezeu: ”Doamne, dacă mă scapi de asta, toți banii ce-i voi lua pe vacă îi voi dona la biserică”.
După ce a scăpat cu viață, însă, lui Haplea nu i-a convenit să se țină de promisiune și a căutat soluție cum să-l păcălească pe Cel de Sus. Așa a ajuns să condiționeze tranzacția: cerea pe vacă o sută de lei, dar o vindea numai la pachet cu cocoșul, pe care cerea o mie. Târgul s-a făcut, Haplea a băgat în buzunar banii incasați pe cocoș (o mie) și a dus la biserică banii incasați pe vacă (o sută).
Nu tăiem salariile, dar vă luăm banii prin taxe. Pe cine vreți să păcăliți, domnule prim ministru? Ori reduceți banii oamenilor mărind impozite și desființând facilități, ori îi reduceți tăind salariile, efectul este același în buzunarul românului.
Francezul are o vorbă „la meme Jeannette, autrement coiffée”, ceea ce, în traducere liberă, sună cam așa: „aceași Mărie, cu altă pălărie”.
Mi se pare ca o păcăleală de 1 aprilie sa ne pomenim cu altă pălărie, după ce nu numai premierul de dinaintea rocadei dar și cel de după, ba chiar și președintele țării garantaseră solemn în fața telespectatorilor că – Doamne, ferește! – nu vor tăia salarii (eventual nici pensii).
Dar știți ce fel de tăieri fac acum domniile lor? Mai aprige decât cele anunțate de președintele Băsescu acum mai bine de un deceniu, când nu putea încerca să-i „ardă” la buzunar numai pe bugetari. Premierul Ciolacu îi „arde” pe toți românii, inclusiv pe cei din mediul privat! Și sunt mulți acolo, mai numeroși decât bugetarii!
Angajații din domeniul construcțiilor, cărora li se anulează facilitățile fiscale, plus eventual cei din IT, plus alții de pe unde or mai fi ei, sunt în marea lor majoritate – aș zice chiar aproape toți – salariați în sectorul privat. Pe ei vrea să-i păcălească domnul Ciolacu și să le reducă din venituri, sub pretextul că nu le taie salariile?
Pe ei, pe specialișii cei mai căutați din întreaga Europă, pe cei mai bine plătiți, pe cei mai curtați și solicitați, pe ei a găsit guvernul României să-i pună la index și să le taie din drepturile lor, deja câștigate, până tocmai în anul 2028?
Îmi permit să rememorez faptul că specialiștii români din construcții, IT, dar și din alte domenii s-au afirmat profesional în întreaga Europă, ba chiar și mai departe, ca buni specialiști, ca pricepuți și harnici, conștiincioși în domeniul specialității lor, pregătiți și bine motivați la locul de muncă.
Nimeni nu știe câți asemenea specialiști sunt plecați din România, dar incontestabil numărul lor este uriaș. Ar putea fi milioane. Știți ce s-ar fi întâmplat dacă guvernele, atâtea câte au fost ele, i-ar fi atras, creându-le condiții să-și poată aplica profesia, muncind în țara lor?
România ar fi avut mii de kilometri de autostradă, ar fi avut zeci de spitale noi regionale, noi stațiuni climaterice și de agreement, pe căile ferate modernizate ar circula numai trenuri de mare viteză, ar fi construit hidrocentrale ca să avem energie verde, statul ar fi incasat redevențe fabuloase pentru hidrocarburile extrase din rezervele marine, iar turismul românesc ar prospera, întrucât natura n-a fost mai zgârcită cu România decât cu alte țări ale lumii.
Dar guvernele noastre, în loc să facă țara atrăgătoare pentru ca specialiștii să muncească acasă la ei, ai zice că se luptă cu tot dinadinsul să-i vadă plecați cât mai departe, pentru ca să le facă acolo altora autostrăzi, spitale, hoteluri și tot ce este nevoie numai acolo și nicidecum la noi.
Încep să mă întreb, până la urmă, ce-i asta: suntem conduși mereu numai de ageamii, incapabili să facă altceva pentru țară decât numai găuri negre, sau am ales să ne conducă niște rău intenționați, care își construiersc sieși vile și palate în Grecia, Italia, Spania și chiar peste ocean, dar mai rar în țara lor?
Înțeleg că noul guvern, cel de după rocadă, și-a asumat greaua sarcină de a astupa în buget o gaură de peste treizeci de miliarde. Este cam cât PNRR al României pe un an. Mă întreb: se poate acoperi asta din niște biete facilități fiscale, plus reintroduceri de TVA, plus niște accize la tutun și alcool, plus desființarea de posturi neocupate în sistemul bugetar, plus 1% din marile cifre de afaceri, plus o suprataxă de vreo 15% aplicată n-am înțeles prea bine cui, plus alte asemenea marafeturi, care toate la un loc nu adună nici cât negrul de sub unghia a ceva mare cât PNRR pe un an de zile?
Iar, dacă nu se poate, atunci guvernul ar trebui să ne spună cinstit cum s-a gândit să acopere gaura neagră din buget, căci ceea ce se vede până acum, e ca și cum ar vrea să astupe gura la damigeană cu dopul de la fiola cu penicilină. Nu se potrivește.
*) Au vrut să spună „incluzivă”, dar liderii PSD n-au stat niciodată prea bine cu ortografia