Pe măsură ce este analizată în detaliu de autenticii specialiști în educație, “România Educată” se dovedește tot mai toxică. Nu pentru că ar avea o viziune greșită, ci în primul rând tocmai pentru că nu are nicio viziune.
Este un almanah cu de toate pentru toți, elaborat de nu se știe cine și fundamentat pe nu se știe ce. Un almanah pe care un guvern slugarnic, condus de un premier perfuzat de autoritatea președintelui și dependent de ea, și-l asumă fără crâcnire.
Ar fi fost esențial să știm oficial cine a elaborat „România Educată”, cu nume, prenume, biografii, loc de muncă, colaborări, apartenențe etc.
Colega mea, Magda Grădinaru, a încercat să afle și a fost trimisă la secțiunea mulțumiri: „entitățile implicate în redactarea raportului, în iterațîi succesive de la începutul proiectului, se regăsesc în secțiunea ’Mulțumiri’ din cadrul documentului. Editarea raportului a fost realizată prin resurse interne ale Administrației Prezidențiale.”
De ce această lipsă de asumare? Le este rușine autorilor cu produsul muncii lor sau îi este rușine președintelui de colectivul care a întocmit proiectul? Sau pe cer nu poate exista decât un singur soare?
Precedentul proiect pentru Educație, din care a izvorât Legea Educației Naționale, a avut o listă clară de contributori și un nume central, un creier, singurul creier cu autentică viziune și macro, și micro pentru toate nivelurile de educație - prof. Mircea Miclea.
Și acum dl Miclea îți spune la ce pagină din proiectul domniei sale este o anumită idee, atât de profund l-a metabolizat și asumat. De aceea, proiectul dlui Miclea avea o viziune. Era un produs închegat de la grădiniță la doctorat.
Puteai să fii de acord cu viziunea dlui Miclea sau nu, dar aveai cu ce să fii de acord sau nu. Aveai cu cine să discuți, pe cine să întrebi, cui să ceri explicații.
Acum nu există nimeni. Doar rubrica mulțumiri și un președinte imperator care toarnă lozinci în declarații publice. "România Educata" e mărgica mandatului domniei sale.
Nu am întâlnit pe nimeni care să vadă vreo viziune a proiectului contradictoriu în liniile sale mari, nu mai discutăm despre detalii.
De exemplu: de ce să pui accentul pe specializări și autonomie, inclusiv prin admitere la liceu pe materii alese de liceul respectiv, pentru ca în final să dai un bacalaureat unic indiferent de profil.
La uman în clasele a IX și a X-a se fac două ore de matematică pe săptămână, iar din a XI-a deloc. Cum să dai Bac cu aceleași subiecte ca la mate-info? Și invers, mate-info cu subiectele de limba română.
Soluția ar fi doar subiecte extrem de facile, adică un bac formal care verifică ce ar trebui să verifice o evaluare națională serioasă după clasa a VIII-a. Una care devine însă facultativă, deși e de final de ciclu și până acolo ai făcut evaluări de etapă constante.
Sau: spui că vrei să elimini inechitățile, dar prin admitere iei orice șansă elevilor care nu fac meditații intensiv și, nu am nicio îndoială, cu profesori de la liceele vizate.
Sau: copii picați la licee cu note foarte mari, imediat sub linie, la admitere, ajung la redistribuire în liceele slabe care mai au locuri.
Sau: rezervi 30% din locurile în liceele de top pentru redistribuire. Adică elevul care a picat primul sub linie pe subiecte mai grele la materiile stabilite de liceu, pentru care s-a pregătit intensiv, se duce la evaluare unde are subiecte și din materii pentru care nu s-a pregătit la fel, pentru că nu erau pentru admitere. Și poate rata din nou.
Este haotic și ilogic oricum ai lua-o. Fără a vorbi despre încurajarea masivă a corupției prin meditații, admitere autonomă și transferuri. Nu e de mirare că directorii liceelor de top sunt mulțumiți. Doar ei însă.
În afară de câțiva favorizați nu am auzit pe nimeni care să laude "România Educată" în presa sau sistemul de educație.
În cel mai bun caz, s-au mai abținut cei cu vreun interes (cum o fi să te bați cu pumnii în piept că ai făcut o reformă și apoi să taci chitic când ea e astfel masacrată la nivel de principiu? Caracter, nu glumă!). Dar nici măcar ei nu și-au asumat laude. Iar cei care au vorbit sunt extrem de critici și îngrijorați.
Unanimitatea aceasta nu pare a-l ingrijoara pe Klaus Iohannis. Nu a vădit nicio reacție la ea. Nu îl văd interesat să invite la Cotroceni numele importante ale Educației care au formulat opinii, măcar acum, dacă nu le-a considerat demne de consultare la elaborarea proiectului.
Dar este adevărat că nu poți să fii în același timp protectorul acuzaților de plagiat, precum Licu sau Despescu, și să stai cu la masa cu Mircea Miclea, să fii interesat de viziunea lui Mircea Miclea.
Este coerent ca protectorul lui Licu și Despescu stă la masa cu dna “Standford” de la fabrica de diplome “Cantemir”. Probabil singura coerență din "România Educată".
Să nu ne miram așadar că este o mare formă fără fond construită din mici forme fără fond, precum de acum celebra: „Asumpția ontologică a strategiei abductive s-a bazat pe ideea consacrată că realitatea socială este o construcție a actorilor sociali”.
Oare dl Iohannis o fi citit raportul sau s-a limitat să numere pozele cu domnia sa?
Una peste alta, nu pot decât să sper că acest almanah nu va ajunge niciodată proiect de lege în dezbatere parlamentară. Ocazie cu care la enormitățile deja incluse, ca preț al consensului, să fie adăugate și toxicităţile PSD și AUR.
Tragic, cel mai bun lucru care se poate întâmpla acum Educației este să nu se schimbe nimic pentru a nu se strica și mai mult, până când cineva chiar va dori o reformă bazată pe viziune autentică și pusă în practică de cei alergici la impostori și plagiatori.
Vezi şi:
