Ajuns în ultima treime a celor 10 ani de mandat fără vreo reușită notabilă, sub amenințarea mediocrității istorice, dl Klaus Iohannis scoate din sertarul cu molii proiectul “România educată”, pe care speră să-l agațe vagon de locomotiva PNRR.
Încă un exercițiu de imagine, pentru care nici măcar nu mimează că ar încerca un autentic consens și pact politic, deși PNRR se va derula dincolo de 2024. Mai mult decât atât, prin perspectiva deciziilor și acțiunilor președintelui, este un exercițiu de-a dreptul batjocoritor exact pentru partea educată a României.
“România educată” nu înseamnă în primul rând școli moderne și dotate. Au și ele importanța lor mare, desigur, dar nu exclusivă. România educată trebuie să însemne în primul rând viziune și modele. De acolo plecăm.
Viziunea există și a fost inclusă în Legea Educației Naționale (LEN) 1/2011, gândită de prof. univ. dr. Mircea Miclea.
Ea conținea exact viziunea pentru educația acestui mileniu, plecând de la elev, cu predare integrată transdisciplinară, cu promovarea calității, cu bazele învățământului hibrid, fără de care, indiferent de pandemie, nu mai poate fi gândită educația în epoca Internetului, cu garanțiile depolitizării și evaluării calitative periodice a cadrelor didactice.
LEN a fost măcelărită sistematic din secunda în care USL, cu PNL-ul dlui Iohnanis inclus, a preluat puterea. Dacă veți avea curiozitatea să accesați forma actuală, în care modifcarile sunt scrise cu albastru, veți avea dimensiunea măcelului.
Iar ce nu a fost distrus cu totul nu se aplică nici până azi.
Deci nu e nevoie că “România educată” să reinventeze apa caldă, ci doar să o folosească. Nu o lege nouă, înspăimântătoare, având în vedere capacitatea de legiferare a actualei majorități, ci readucerea LEN la forma inițială și aplicarea ei în integrum.
Dar educația nu înseamnă doar materii de studiu corect organizate și predate. Înseamnă crearea de caractere, deprinderea ierarhiilor de valoare corecte. Înseamnă să înveți copilul de mic că un 10 obținut prin fraudă nu valorează nimic, spre deosebire de un 5 obținut corect.
Înseamnă să îi dai repere morale, cultul muncii, al regulii, al adevărului nu numai la școală, ci în societate în general.
Iar în România dlui Iohannis, cu binecuvântarea dlui Iohannis, elevii primesc covârșitor contraexemple.
Și am să încep chiar cu ministerul și ministrul Educației susținut de dl Iohannis.
Dl Sorin Cîmpeanu a fost rectorul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară, una dintre pepinierele de contraperformanță academică. Acolo unde era conducător de doctorate celebrul domn Baranga, cel fără bacalaureat.
Dl Cîmpeanu însuși își ține la secret propria teză de doctorat și titlurile cărților publicate.
Traseist politic, de la PC, la ALDE, Pro Romnaia și PNL, dl Cîmpeanu personal a fost mereu un protector al plagiatorilor. Să ne aducem aminte că a fost ministru al Educației în guvernul lui Victor Ponta, când aceasta era deja acuzat de plagiat. În 2014, dl Cîmpeanu iniția OUG care permitea renunțarea la titlul de doctor fără consecințe.
Și acum asistăm la un fel de alba-neagra cu modificări care împachetează tot favorizarea plagiatorilor. Scopul lor era ca prin modificări porcedurale de finețe și creșterea rolului MEN, printr-un secretariat central, să închidă foarte ușor sesizările de plagiat, înainte de a ajunge la CNATCDU pe inadmisiblitate.
Dl Iohannis nu a avut nicio obiecție în privința acestor modificări și numai reacția dură a societății civile l-a obligat pe ministru la un, deocamdată provizoriu, pas înapoi.
Dl Cîmpeanu a fost impus în ultima clipă, la insistența dlui Iohannis, se pare, în defavoarea prorectorului UB, Sorin Costreie, un universitar școlit în străinătate, deasupra oricărei suspiciuni de impostură și profesor cu autentică viziune pentru educație.
Din minister au fost înlăturate până și ultimele fărâme de competență, precum secretarul de stat care s-a ocupat de fonduri europene, Mihaela Popa, dar rezistă ca un stâlp al pesedismului și mediocrității dl Gigel Paraschiv.
Eșecurile curg, începând cu cel al programului de 30 de milioane de euro privind orele remediale, iar în minister taie și spânzură, spun surse interne, protejata ministrului, dna secretar general.
Dl Iohannis vrea România educată, dar unul dintre preferații domniei sale în sistemul judiciar pe care l-a numit cu propria semnătură prim-adjunct al procurorului general, al doilea procuror al țării cum ar veni, este Bogdan Licu.
Acuzat covârșitor de plagiat în 2016, dl Licu a driblat procedurile, inclusiv dând în judecată ministerul pentru a-l obliga să-i retragă titlul de doctor. Deși a pierdut în primă instanță, stă liniștit într-o scandaloasă suspendare de procedură la CNTCDU.
Șeful Inspecției Judiciare, Lucian Netejoru, continua să masacreze corpul magistraților deși din 2018 este acuzat de palgiat, iar CNTCDU nu reușește să ia o decizie.
Ce modele de competență și integritate a promovat dl Iohannis în afară de Bogdan Licu?
Șeful SIE, Gabriel Vlase, propus de domnia sa, este acuzat din 2018 de plagiat grosier. Seretarul de stat în MAI Bogdan Despescu, inamovibil prin voința premierului preferat al președintelui, este acuzat din 2020 că a plagiat 150 de pagini din teza de doctorat. Toate aceste cazuri zac în diverse stadii spre ne-atenția și ne-îngrijorarea dlui Iohannis.
Ce a făcut dl Iohannis pentru a combate aceste modele toxice de hoți sau suspecți de hoție ajunși la vârful diferitelor ierarhii? Nimic, dimpotrivă i-a promovat în continuare sau măcar i-a tolerat pentru că i-au fost în diferite forme utili.
Să ne amintim și că dl Iohannis însuși a semnat desemnarea în funcția de premier a dnei Dăncilă.
În aceste condiții, România educată a dlui Iohannis este doar o batjocură, una dintre multele forme fără fond ale mandatului inutil și mediocru, până acum, al domniei sale.