Autoritatea Națională de Meteorologie (ANM) prognozează că până duminică Bucureștiul va fi un cuptor, cu maxime de 41 de grade. Dar ne vom opri oare acolo sau vom ajunge ca în Franța (care a raportat deja 45 de grade Celsius) sau ca în Italia, care a luat măsuri stricte de raționalizare a apei?
Am vorbit cu Ionuț Iancu – pasionat de meteorologie și fondator al comunității PrognozeMeteo – despre canicula din zilele următoare și despre ce se întâmplă cu vremea. Aflați, printre altele:
- De ce în unele state din vestul Europei a fost mai cald decât în România, în ultimele zile
- Care a fost cea mai mare temperatură atinsă vreodată în țara noastră. Riscăm să o depășim, în zilele care urmează?
- De ce să ne temem mai tare: de temperaturi extreme sau de secetă? Cum ne afectează fiecare dintre fenomene
- Ce legătură au temperatura apei din Pacific și mișcările aerului deasupra Mediteranei cu vremea din România
Ionuț, deja vestul Europei se confruntă cu un val cumplit de caniculă. Franța a raportat luni o maximă de 42 de grade Celsius. Spania - și mai la vest - are incendii de vegetație pe mii de hectare de teren. În sudul continentului, alte probleme. Italia raționalizează apa. În Grecia arde vegetația. Și - la fel ca în anii trecuți - e nevoie de pompieri străini care să ajute. Cald a fost și la noi. Dar parcă nu chiar așa. Suntem feriți?
Dacă este să mă întrebi pe mine, evenimentul excepțional al acestei perioade a fost și va rămâne pentru multă vreme de acum încolo că s-au atins acele temperaturi record în Marea Britanie.
Țări precum Franța, Grecia sau Spania s-au mai confruntat cu valuri de căldură. Franța are un record de 46 grade Celsius, pe care l-a înregistrat în 2019. Grecia are constant temperaturi ridicate.
În schimb, Marea Britanie să ajungă să depășească 40 de grade la multe dintre stațiile din țară este și extraordinar, dar și extrem de îngrijorător.
Și este un lucru care ne arată cât de puternic a fost valul acesta de căldură care a afectat în special vestul Europei.
Noi putem spune că am fost feriți, da. Am fost feriți de un context sinoptic (cadrul general – n.red) standard pentru producerea valurilor de caniculă în vestul Europei.
Și anume am avut un regim de presiune foarte ridicată (presiunea cu care aerul apasă scoarța terestră -n.red.), un regim anticiclonic (o zonă cu presiune mai ridicată decât împrejurimile - n.red.) în centrul Europei, care a permis o advecție (circulație pe orizontală - n.red.) a aerului tropical dintre nordul Africii spre țările din vestul Europei.
Acele mase de aer au urcat, iată, până în țările britanice.
În timp ce în partea estică noi am avut parte de o coborâre de aer rece dinspre Groenlanda. Ceea ce a temperat un pic, să zicem, efectele valului de căldură.
Deși și la noi a fost cald. Am avut temperaturi de 36 de grade. Și ne vom îndrepta spre temperaturi de 39 – 40 de grade, zilele acestea.
Cu toate acestea, la nivelul țării noastre, nu putem vorbi despre un val excepțional de caniculă. Ceea ce este o veste ... bunicică, să spunem.
La știri auzim, o dată la câteva zile, că vine sau revine canicula. Se vorbește mai nou și despre „apocalipsa de foc” sau „apocalipsa de clădură” care ar urma. Cum e acum față de anii trecuți? Și eu simt că parcă e, într-adevăr, mai cald. E apăsător deja ...
Dacă ne întoarcem un pic în trecut, putem vorbi despre o apocalipsă căreia i-am supraviețuit.
Să nu uităm că anul 2007, de exemplu, a fost unul excepțional pentru țara noastră, din punct de vedere al caniculei. Pe 24 iulie 2007 s-au atins, la Calafat, 44,3 grade Celsius.
La alte 43 sau 44 de stații meteo erau depășite recordurile de temperatură de 40 de grade.
Iar 96 de stații meteo din România au înregistrat, pe 24 iulie 2007, recordul lor de maxim absolut în istoria meteorologiei.
Acum suntem extrem de departe de acel scenariu.
Sentimentul acesta apăsător despre care vorbești tu pleacă de la faptul că avem o durată destul de lungă a valului de căldură, care continuă de la o zi la alta.
Nopțile nu mai reușesc nici ele să aducă o mult dorită răcorire. Și ca atare stresul termic pe care-l suportăm este unul destul de puternic.
Din punct de vedere meteorologic, temperaturile sunt ridicate, sunt peste limite normale pentru perioadă. Dar nu sunt acele extreme pe care chiar nu ne-am mai dori să le atingem.
Spre exemplu, cele mai ridicate valori de temperatură pe care le așteptăm în acest weekend, mai cu seamă în vestul țării – în Banat și Crișana sau prin sudul extrem al Munteniei – poate vor depăși ușor valori de 39 - 40 de grade Celsius.
Deci cum va fi vremea, în zilele care vin?
Vom avea episoade în care temperaturile vor crește, pentru că aerul cald va reuși pe o direcție de deplasare vest-est – să spunem o circulație atlantică, cum o numesc meteorologii și pasionații de meteorologie – să ajungă și în țara noastră.
Dar nu vor mai fi abateri termice de intensitate mare, de 20 grade Celsius peste valorile normale, așa cum a fost în țările vestice. La noi, vor fi temperaturi de 8 sau 10 grade Celsius în plus față de normalul perioadei.
Ceea ce ne va permite să mai respirăm un pic, să spunem (în comparație cu experiența pe care au avut-o francezii, spaniolii, grecii - n. red.).
De asemenea, ne va ajuta faptul că aerul care vine spre noi nu este umed. E uscat. Meteorologii spun că indicele de temperatură–umezeală nu va ajunge la valori foarte mari. Practic, lipsa umidității va face ca aceste călduri să fie mai ușor de suportat.
Suntem feriți din acest punct de vedere. Suntem norocoși.
E normal să fie mai puțin cald la noi, comparativ cu țările din vest?
Este, dacă vrei, modul naturii de a se echilibra. Când ai niște temperaturi extreme într-o anumită zonă, în alte părți se va înregistra exact opusul.
Spre exemplu, când în Marea Britanie s-a ajuns la 40 de grade Celsius, la noi în țară, prin nordul Moldovei, prin zone depresionare și pe la munte, oamenii au tremurat de frig în unele nopți.
Tocmai pentru că am avut coborâri de mase de aer foarte rece.
Nu este nimic ieșit din comun. E un scenariu meteo care se poate întâmpla. Chiar s-a întâmplat și ne-a ferit de problemele cu temperaturile prea ridicate.
Din păcate, ne-a adus alte probleme mult mai grave pe cap și care se vor prelungi și de acum încolo. Este vorba de seceta foarte gravă care afectează România.
Dar seceta n-are musai legătură cu soarele și canicula. Prea puține precipitații putem avea în orice anotimp, nu?
Absolut. Și din păcate asta s-a confirmat la noi. Dacă este să ne uităm pe datele oferite de cei de la Autoritatea Națională de Meteorologie (ANM), în acest an, zicala „Plouă-n mai, avem mălai”, n-a prea fost de actualitate.
De regulă, lunile mai și iunie salvau agricultura. Precipitațiile din aceste luni ajungeau și la 100 l/mp sau chiar peste. Și astfel ajutau rezerva de apă din sol să facă față unei veri, fie ea și caniculară.
Anul acesta cantitățile de precipitații au fost la jumătate. Venim după o iarnă extrem de secetoasă. Să nu uităm că tocmai am bifat un record negativ pentru București: prima iarnă în care nu am avut nici măcar o zi cu strat de zăpadă.
Iar luna curentă va fi, din datele de până acum cel puțin, cea mai secetoasă lună iulie din istoria măsurătorilor meteo. Până acum nu s-au acumulat mai mult de 25 l/metru pătrat de precipitații. Adică mult mai puțin decât în anul care deținea până acum recordul de secetă și în care au căzut 35 l/metru pătrat de precipitații.
Să revenim puțin la temperaturi și la zicale populare. Din popor se zicea că la Sfântul Ilie (20 iulie) se cam termină vară. Or, acum nu pare să mai fie cazul. S-a schimbat ceva?
De fiecare dată când începem să vorbim despre ceva nou, în ceea ce privește vremea, trebuie să aducem în discuție schimbările climatice. Și, în mod deosebit, încălzirea globală.
Într-adevăr, din bătrâni eram obișuiți să avem ploi cu tunete și fulgere de Sfântul Ilie. În ultimii ani, foarte rar s-a mai întâmplat așa ceva.
Și foarte rar se mai întâmplă să spunem că s-a terminat vara de Sfântul Ilie, în condițiile în care și luna august aduce recorduri de temperaturi. Să nu uităm, totuși, nici că recordul absolut de temperatura în România s-a înregistrat în august (pe 10 august 1951, la stația meteo Ion Sion din Brăila s-au înregistrat 44,5 grade Celsius – n.red.).
În ultimii 10-15 ani, vara se duce mult chiar și în a doua jumătate a lunii septembrie.
Ceea ce se va întâmpla și anul acesta, dacă e să ne uităm pe estimările pe termen lung, care au un grad de realizare sub 50%, în momentul de față.
Dar tendința pe care ele o arată este cea a unei luni august foarte calde, cu abateri termice importante. O lună august extrem de secetoasă.
Situația cu seceta e problematică. Dincolo de efectele dezastruoase din agricultură, vedem că au apărut și în țara noastră discuțiile despre raționalizarea apei.
Dacă ne uităm pe datele ANM, vedem că în țara noastră ar trebui să cadă anual, în medie, puțin peste 600 l/metru pătrat.
În acest moment, dacă ne uităm din septembrie 2021 până în iulie 2022, noi nu avem decât 300 l/metru pătrat. Adică jumătate din cantitatea de precipitații care ar fi trebuit să cadă.
Și asta, în condițiile în care lunile care de regulă sunt cele mai secetoase abia urmează.
Acest normal de 600 l/mp se va schimba, dacă avem ani la rând doar 300 l/m2? Va deveni 300 l noul normal?
La un moment, da. Din păcate, da. Este posibil ca vremea să devină aridă, iar cantități de 500l-600l/m2 să mai rămănă doar unele de manual.
Climatologi și meteorologi împreună cu Organizația Mondială de meteorologie deja au făcut ajustări importante în ceea ce privește normele meteo legate de temperaturi.
Mai puțin s-au făcut ajustări legate de precipitații, până acum. Dar privind temperaturile, în mod clar au fost modificări.
Când vorbim de secetă, cum stăm, în comparație cu zonele puternic afectate acum de caniculă? Spre exemplu, în Grecia nu prea plouă vara. Dar poate că plouă în restul anului mai mult...
Noi depindem – la fel ca tot estul Europei – de o Mediterană activă. Dacă Mediterana nu generează așa-numiții cicloni mediteraneeni care să aducă precipitații pe parcursul întregului an, automat problemele apar la nivelul tuturor țărilor care intră pe traseul acesta.
Dar problema este mult mai serioasă aici.
Noi suntem la momentul de față, la nivel macro-climatologic, în ceea ce se numește „faza de rece” a valorilor de temperatură din Oceanul Pacific.
E o fază numită de meteorologi și pasionații de meteorologie „La Nina” (înseamnă „copilă” în lb. spaniolă și face referire la o perioadă în care apele estice ale Oceanului Pacific se răcesc la ecuator, concomitent cu încălzirea apelor Oceanului Atlantic, la tropice – n.red.).
În ultimii doi ani, suntem pe această fază de răcire. Ceea ce ar fi trebuit să aducă mici îmbunătățiri. Începând de la fenomenele de iarnă pe care noi, pasionații, le așteptam să fie viguroase și frumoase. Dar ele au lipsit cu desăvârșire.
Apoi, erau de așteptat precipitații în primăvară. N-au căzut. Vara era de așteptat să fie puțin mai temperată din punct de vedere al temperaturilor. Și nu este.
Or, dacă pe un ciclu de răcire vremea este așa, e greu de prevăzut ce va fi când de la „La Nina” (fenomenul de răcire a apelor Pacificului) vom revenim la „El Nino” (fenomenul de încălzire a apelor aceluiași ocean).
O estimare personală: dacă am fi fost acum pe o tendință de încălzire a apelor Pacificului, o vară ca aceasta putea pune în discuție depășirea recordului absolut de temperatură din România.
Nu se va întâmpla în acest an. Dar vara viitoare?
Nu este exclus. Ciclul ENSO – care monitorizează evoluția temperaturilor apelor oceanului - se poate schimba de la o săptămână la alta. Dacă temperatura apelor începe, treptat, să crească, se modifică tendința. Și se schimbă și scenariul cu privire la evoluția meteo.
Problema este foarte gravă. Și, din păcate, vedem că oamenii sunt tentați să creadă că sunt doar teorii ale conspirației. Suntem întrebați „De unde mai vine și încălzirea globală?” sau „De unde ați scos-o voi că n-ar fi o vară normală, când temperaturi din astea au mai fost?”.
E adevărat. În unele state, temperaturi care au ajuns și la 50 de grade s-au înregistrat de 2-3 ori în decursul a 100 de ani. Dar haideți să ne uităm la cum au evoluat lucrurile din anii 2000 încoace.
Frecvența valurilor de căldură este aproape anuală deja. Sunt state europene care se luptă, an de an, cu recordurile de temperatură. Și în țara noastră – chiar dacă nu sunt anual recorduri – vorbim de episoade caniculare foarte puternice.
Lucrurile sunt cât se poate de clare: nu mergem în direcția bună.
Noi provocăm asta?
Este evident că acest dezechilibru climatic este 100% vina noastră. Cum reparăm asta sau dacă mai este suficient timp este greu de spus.
Dar marea greșeală pe care o facem acum este că transformăm discuția despre schimbările climatice într-una politicianistă. Amestecăm lucrurile.
Iar soluția ar fi tocmai să nu facem una ca asta și, în schimb, să-i ascultăm pe specialiști. Ei ne pot spune cu cât trebuie să reducem emisiile de carbon, spre exemplu. Cum să o facem putem stabili împreună. Poate că mașinile electrice, spre exemplu, nu sunt singura cale. Există controverse.
Dar ne trebuie o direcție comună, pe care încă nu reușim să o obținem.
Să luăm cazul Acordului pentru schimbările climatice de la Paris. Specialiștii prezenți acolo au venit cu niște soluții foarte, foarte bune, pe care marile puteri economice le-au desconsiderat total. Nimeni nu a făcut nimic, în mod real din ce au spus acei specialiști.
Iar timp foarte mult nu mai avem pentru a schimba lucrurile în bine. Natura nu stă după noi. Natura se va regla singură. Dar reglarea s-ar putea să fie fie dramatică pentru noi, oamenii.
Și deja observăm asta, dacă ne uităm la severitatea fenomenelor meteo din ultima vreme.
Vorbim despre valuri de căldură și furtuni – de 5-6 ani auzim tot mai des despre tornade în România! – dar și despre grindină de dimensiuni de neimaginat până nu demult. Avem vânturi – inclusiv prin România – care ating la rafală viteza unui uragan de categoria I.
Acestea sunt semnale clare ale naturii că lucrurile nu sunt ok. Dacă nu schimbăm rapid niște lucruri, nu vom mai avea ocazia să o facem.
Am plecat de la posibilitatea de a avea temperaturi extreme în această vară. Am aflat că nu. Dar per total, concluziile sunt mult mai alarmante...
Așa este. Asta încearcă să aducă în prim plan comunitatea noastră. Deși tentația este de a fugi după senzațional, este important să prezentăm lucrurile exact așa cum sunt.
Dacă spunem acum că vine „apocalipsa căldurii” și ea nu vine, s-ar putea ca data viitoare – când un astfel de fenomen va fi iminent – oamenii să nu ne mai creadă și să nu ne mai asculte.