Insectele invazive precum țânțarul tigru sau viespea asiatică se răspândesc prin Europa, cu consecințe devastatoare asupra sănătății umane, agriculturii și mediului. Și în România a apărut o specie migratoare de fluturi.
Pe măsură ce iernile devin mai blânde din cauza schimbărilor climatice, insecte care până recent trăiau doar în regiunile tropicale încep să se simtă tot mai ”acasă” în Europa.
Iar viteza călătoriilor și comerțului global le face mai ușor ca niciodată să ajungă aici - prin lemn importat, plante în ghiveci sau, pur și simplu, ca ”pasageri clandestini” în avioane sau pe vapoare.
Acești nou-veniți exotici nu sunt însă deloc bineveniți. Experți ai Agenției Europene de Mediu au declarat pentru DW că speciile invazive alogene, inclusiv insectele, reprezintă ”o amenințare majoră pentru plantele și animalele native din Europa și una dintre cele cinci cauze principale ale pierderii biodiversității”.
Deși sunt mici, aceste insecte dăunătoare concurează cu speciile locale pentru resurse și destabilizează ecosisteme fragile, deja afectate de poluare, exploatare excesivă și efectele încălzirii globale.
În plus, reprezintă și o problemă serioasă pentru oameni: răspândesc boli, distrug culturi și costă Uniunea Europeană aproximativ 12 miliarde de euro pe an, bani cheltuiți pentru combatere și refacere.
Țânțarul tigru asiatic (Aedes albopictus)
Numit astfel din cauza dungilor albe de pe corp, țânțarul tigru este originar din pădurile tropicale și subtropicale din Asia de Sud-Est și a fost observat pentru prima dată în Europa în Albania, în anul 1979.
A ajuns ulterior în Italia și Franța în anii ‘90, iar astăzi este bine instalat în Balcani, sudul Ucrainei, sud-vestul Rusiei și în mare parte a regiunii mediteraneene. Ouăle sale rezistente și o toleranță dobândită la temperaturi mai scăzute l-au ajutat să ajungă în ultimii ani și în Belgia, Germania, ba chiar și în Suedia, la latitudini mult mai nordice.
Țânțarul tigru prosperă în mediul urban, reproducându-se în apele stătătoare din ghivecele cu flori sau jgheaburi. Această adaptabilitate, împreună cu tendința de a fi activ în timpul zilei și de a se hrăni cu sânge de mai multe ori pe zi, a transformat omul într-o țintă ușoară.
Pe lângă faptul că provoacă mâncărimi supărătoare, aceste înțepături pot transmite boli contagioase la oameni, precum dengue, chikungunya și virusul Zika.
Viespea asiatică (Vespa velutina nigrithorax)
Această amenințare înțepătoare, originară din Asia de Est, a ajuns pentru prima dată în Franța în 2004. Cunoscută și sub numele de viespea cu picioare galbene, este puțin mai mică decât specia europeană nativă, are o colorație generală mai închisă și este activă în timpul zilei.
S-a răspândit între timp în numeroase țări europene, inclusiv Spania, Portugalia, Belgia, Italia, Germania și Regatul Unit.
Nu trebuie confundată cu viespea uriașă asiatică, cunoscută și sub numele de ”viespea criminală”, din cauza înțepăturii sale periculoase.
Deși înțepătura viespilor asiatice poate fi destul de dureroasă pentru oameni, riscul cel mai mare îl reprezintă pentru securitatea alimentară și biodiversitate, potrivit organizației agricole non-profit CABI.
Specia vânează sute de polenizatori esențiali, precum bondarii, fluturii și muștele. Ținta sa principală este însă albina meliferă europeană, care polenizează peste 80% din culturile și plantele sălbatice din Europa.
Un studiu publicat în martie 2025 în revista Science of The Total Environment a constatat că o viespe poate ucide până la 50 de albine pe zi.
Viespea asiatică este una dintre cele 88 de specii incluse pe lista UE a Speciilor Invazive Alogene de Interes pentru Uniune, ceea ce obligă statele membre să prevină răspândirea insectei și să o eradicheze oriunde este posibil.
Furnicile americane
Pe lista celor mai periculoase specii invazive a Uniunii Europene se află și Solenopsis geminata, Solenopsis invicta, Solenopsis richteri, Wasmannia auropunctata. Sunt patru specii de furnici alogene: furnica de foc tropicală, furnica roșie de foc importată, furnica neagră de foc importată și mica furnică de foc.
Acești invadatori minusculi au fost aduși accidental din America Centrală și de Sud, iar prima apariție a furnicii de foc tropicale în Europa datează încă din anii 1860.
Cu înțepături dureroase care pot provoca reacții alergice, aceste specii înlocuiesc rapid populațiile locale de furnici și perturbă ecosistemele și agricultura prin comportamentul lor agresiv de hrănire.
Un studiu realizat în 2023 de Institutul de Biologie Evolutivă din Barcelona a constatat că 7% din suprafața Europei reprezintă un habitat favorabil pentru aceste furnici, procentaj care va crește pe măsură ce schimbările climatice extind aria în care ele pot supraviețui.
Jumătate dintre orașele europene sunt deja vulnerabile la invazie, o veste proastă, având în vedere că aceste furnici pot deteriora și echipamente electrice, rozând cabluri și provocând scurtcircuite.
Plosnița marmorată brună (Halyomorpha halys)
Acest dăunător extrem de invaziv, originar din Asia, este acum larg răspândit în Franța, Italia și Elveția, dar prezent pe aproape tot continentul. Este atras în special de fructe, nuci și viță-de-vie, însă nu refuză nici legumele sau alte culturi, precum soia.
Doar în 2019, în Italia, plosnița a provocat pagube estimate la 588 de milioane de euro în culturile pomicole.
Fermierii au combătut-o în mod tradițional cu insecticide, dar cercetătorii iau în calcul și o metodă mai prietenoasă cu mediul: folosirea dușmanului său natural, viespea samurai (Trissolcus japonicus), o altă specie introdusă accidental din Asia, un parazit care își depune ouăle în ouăle plosniței. Larvele viespei se hrănesc cu oul gazdă, distrugându-l.
Unii cercetători au avertizat că introducerea unei alte insecte străine pentru a controla problema ar putea duce la noi dezechilibre ecologice. Totuși, un studiu din 2023 efectuat de CABI a arătat că viespea nu are un impact semnificativ asupra majorității insectelor native.
Gândacul asiatic cu antene lungi (Anoplophora glabripennis)
Inclus pe lista celor 100 cele mai periculoase specii invazive din lume, întocmită de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii, acest gândac reprezintă o amenințare majoră pentru arborii și arbuștii cu frunze căzătoare.
Adulții se hrănesc cu frunze, tulpini și ramuri, iar larvele sapă galerii în trunchi, omorând treptat arborele în decurs de câțiva ani.
Arborii urbani, esențiali pentru răcirea orașelor, sunt deosebit de vulnerabili, în special în cazul apropierii de porturi; în estul Statelor Unite, unde gândacul a apărut în anii 1990, până la 35% din arborii din orașe sunt considerați în pericol.
Insectele sunt adesea introduse prin ambalaje din lemn și au fost descoperite în Franța, Germania, Italia, Elveția și Polonia. Totuși, populațiile nu s-au stabilit încă pe scară largă, iar unele campanii de eradicare s-au dovedit eficiente.
Fluturele gamma (Autographa gamma)
Migrată dinspre Orientul Mijlociu, sudul Europei și nordul Africii, o specie de fluturi înrudiți cu moliile a apărut în ultimele săptămâni în România - în parcuri, pe stadioane, chiar și interiorul locuințelor.
Numele provine de la forma argintie, asemănătoare literei grecești γ (gamma), vizibilă pe aripile anterioare.
A profitat de temperaturile din ce în ce mai ridicate și de ploile abundente din ultima perioadă - condiții favorabile pentru migrație pe distanțe foarte lungi, în grupuri mari, și reproducere. Schimbările climatice lungesc și perioada activă a acestor insecte.
Mai puțin mediatizată, această specie invazivă este considerată un dăunător agricol de temut. Femelele depun ouă pe circa 200 de specii de plante-gazdă, inclusiv legume, cereale și plante industriale, cum ar fi sfecla de zahăr sau rapița.
Larvele se hrănesc cu frunze, muguri și lăstari tineri, provocând daune considerabile în special în fermele ecologice unde nu se folosesc insecticide.
Europa va trebui să învețe să trăiască cu speciile invazive
”Insectele alogene invazive sunt adesea mai greu de gestionat decât plantele sau animalele invazive de dimensiuni mai mari: sunt mici, mobile, se reproduc rapid, au cicluri de viață scurte și, de multe ori, trec neobservate până când pagubele sunt deja produse”, precizează Agenția Europeană de Mediu (EEA).
Deși eradicarea completă este aproape imposibilă pentru asemenea specii invazive de insecte, pagubele pot fi limitate.
Viespile asiatice au fost ținute sub control în anumite regiuni cu ajutorul capcanelor speciale și al distrugerii cuiburilor, iar cercetători din Italia au folosit recent drone și inteligență artificială pentru a detecta și monitoriza ploșnițele marmorate.
Alte metode vizează oprirea insectelor la sursă, de exemplu, tratarea termică a ambalajelor din lemn înainte de expediere, pentru a distruge larvele gândacului cu antene lungi. În unele cazuri, soluția este la îndemână: eliminarea apei stătătoare de pe balcon sau din curte poate opri răspândirea țânțarilor.
Experții au subliniat însă că insectele nu sunt neapărat mai periculoase decât alte specii invazive de plante sau animale, atrăgând atenția că ”fiecare grup și fiecare caz de invazie vine cu propriile sale complexități biologice și ecologice”.