Neanderthalienii ar fi putut avea cunoștințe medicale mult mai avansate decât se credea până acum. Un nou studiu sugerează că aceștia ar fi folosit gudronul de mesteacăn nu doar ca adeziv pentru unelte, ci și ca un posibil antibiotic natural, pentru a preveni infectarea rănilor.
Cercetarea, publicată în revista științifică PLOS ONE, aduce noi dovezi că această substanță simplă, obținută din arderea scoarței de mesteacăn, ar fi putut avea un rol esențial în viața de zi cu zi a oamenilor preistorici, scrie IFL Science.
Un material esențial în preistorie
Gudronul de mesteacăn, o substanță neagră, lipicioasă și vâscoasă, era deja cunoscut ca fiind unul dintre cele mai utile materiale pentru oamenii preistorici. Era folosit în principal ca „lipici” pentru a fixa lame de piatră pe mânere din lemn sau vârfuri de săgeți pe sulițe.
Arheologii au descoperit urme de gudron de mesteacăn în situri locuite de Neanderthal încă de acum aproximativ 180.000 de ani. Substanța era utilizată și de Homo sapiens și continuă să fie folosită, în forme tradiționale, de unele comunități indigene și astăzi.
De exemplu, populații precum Mi’kmaq, din estul Canadei, sau Saami, din nordul Europei, folosesc extracte de gudron de mesteacăn pentru a preveni infectarea rănilor.
Testele de laborator confirmă efectul antibacterian
Pentru a verifica dacă această substanță ar fi putut avea într-adevăr un rol medical, cercetătorii au recreat gudron de mesteacăn folosind atât metode preistorice, cât și o tehnică modernă inspirată de practicile tradiționale.
Rezultatele au arătat că gudronul obținut prin toate aceste metode a reușit să inhibe dezvoltarea bacteriei Staphylococcus aureus, una dintre cele mai frecvente cauze ale infecțiilor de plagă.
În schimb, nu a avut efect asupra bacteriilor gram-negative, precum Escherichia coli, care sunt mai rezistente la agenți antimicrobieni.
Acest lucru sugerează că gudronul produs de neanderthalieni era la fel de eficient ca cel utilizat în prezent de unele comunități tradiționale pentru prevenirea infecțiilor.
Indicii despre o „medicină” preistorică
Deși nu există dovezi directe că neanderthalienii aplicau gudronul pe răni, rezultatele se aliniază cu alte descoperiri care indică faptul că aceștia aveau cunoștințe rudimentare de medicină.
Cercetătorii au identificat, de exemplu, urme de plante cu proprietăți medicinale, precum mușețelul și coada-șoricelului, în placa dentară a neanderthalienilor.
În plus, descoperirea unor urme de mucegai de tip penicilină în dinții unui individ din Spania sugerează că aceștia ar fi putut folosi substanțe naturale cu efect antibiotic pentru a trata infecții, cum ar fi abcesele dentare.
Un alt indiciu vine din descoperirea unui schelet de neanderthalian cu un picior fracturat, dar vindecat, în Peștera Shanidar. Cazul indică nu doar capacitatea de vindecare, ci și faptul că membrii comunității aveau grijă de cei răniți.
Autorii studiului spun că, pe măsură ce înțelegem mai bine practicile de vindecare ale neanderthalienilor, am putea redescoperi soluții utile și astăzi.
În contextul actual, în care rezistența bacteriilor la antibiotice devine o problemă tot mai gravă, interesul pentru remedii tradiționale și naturale este în creștere.