Oamenii de ştiinţă italieni au reuşit să localizeze neuroni perfect conservaţi în creierul vitrificat al rămăşiţelor unei victime a erupţiei vulcanului Vezuviu, care în anul 79 era noastră a distrus aşezările Herculaneum şi Pompeii.
Studiul, realizat de cercetători de la Universitatea din Napoli, institutul de cercetare CEINGE, Universitatea din Roma şi Consiliul Naţional de Cercetare (CNR), a fost publicat în jurnalul ştiinţific PLOS ONE.
”Descoperirea ţesutului cerebral în rămăşiţele umane străvechi este un eveniment neobişnuit, dar ceea ce este extrem de rar este starea de conservare integrală a structurilor neuronale ale sistemului nervos central timp de 2.000 de ani, în cazul nostru cu o rezoluţie fără precedent”, a explicat într-o notă antropologul Pierpaolo Petrone, care a condus proiectul.
Erupţia, care a provocat distrugerea zonei din jurul Vezuviului şi moartea a mii de locuitori, a permis conservarea rămăşiţelor biologice, inclusiv a oamenilor.
Descoperirea din zona arheologică Herculaneum a fost posibilă ''datorită transformării ţesutului uman în sticlă'', ceea ce oferă ''indicii clare cu privire la răcirea rapidă a cenuşii vulcanice fierbinţi, care a lovit oraşul în primele etape ale erupţiei'', potrivit explicaţiilor.
Rezultatele studiului indică faptul că procesul unic de vitrificare indus de erupţie ''a îngheţat structurile celulare ale sistemului nervos central al acestei victime, menţinându-le intacte până în prezent'', a adăugat Petrone.
Studiul a analizat de asemenea date cu privire la unele proteine identificate anterior de cercetători într-o lucrare ştiinţifică publicată în ianuarie în New England Journal of Medicine.
''Un aspect important s-ar putea referi la expresia genelor care codifică proteine izolate din ţesutul cerebral uman vitrifiat'', a declarat Giuseppe Castaldo, cercetător principal la CEINGE şi profesor de ştiinţe tehnice de medicină de laborator la Universitatea din Napoli.
Analiza rămăşiţelor victimelor erupţiei nu se opreşte aici întrucât, potrivit cercetătorilor din situl arheologic, această constatare nu este importantă doar pentru domeniul ştiinţific, ''ci şi pentru domeniul studiilor istorice şi al întăririi capacităţii de gestionare a dezastrelor precum erupţia vulcanului Vezuviu''.
Cercetările în curs merg în direcţia unei reconstrucţii inverse a diferitelor faze ale erupţiei, prin evaluarea timpilor de expunere la temperaturi ridicate şi de răcire, importante nu doar pentru arheologie şi bio-antropologie, ci şi pentru riscul vulcanic, au notat oamenii de ştiinţă.
