Astronauții americani Barry „Butch” Wilmore și Suni Williams se întorc pe Pământ după o misiune planificată pe Stația Spațială Internațională (ISS) pentru opt zile și care a durat nouă luni, din cauza unor probleme tehnice ale navei Starliner.
În tot acest timp, au participat la experimente științifice, reparații și misiuni în afara navei. Călătoria spre Terra va dura 17 ore, iar revenirea va fi plină de provocări atât fizice, cât și psihologice. Cum va resimți corpul impactul gravitației? Ce efecte a avut izolarea asupra lor?
O ședere neașteptat de lungă
Wilmore și Williams au decolat spre ISS pe 5 iunie 2024 pentru a testa nava Starliner, dezvoltată de Boeing ca alternativă la Crew Dragon de la SpaceX.
Misiunea s-a complicat rapid: scurgeri de heliu, propulsoare defecte și probleme cu supapa de combustibil au forțat NASA să ia o decizie drastică: nava a fost trimisă înapoi pe Pământ fără echipaj.
Astronauții au rămas astfel blocați pe ISS, unde au continuat activitățile științifice și au contribuit chiar la reparații tehnice. „Stația spațială este locul meu fericit”, a spus Suni Williams în timpul misiunii.
Efectele gravitației asupra corpului
După nouă luni în imponderabilitate, organismul uman suferă transformări majore. Mușchii se atrofiază, densitatea osoasă scade și chiar și inima este afectată, deoarece nu mai trebuie să pompeze sângele împotriva gravitației.
În timp ce sunt în spațiu, „lichidele se acumulează în cap, astfel încât astronauții au senzația unei răceli constante”, explică Alan Duffy, astrofizician la Universitatea Swinburne, pentru The Guardian.
În plus, lipsa gravitației afectează circulația lichidelor în corp, ceea ce duce la acumularea de fluide în cap.
„Creierul devine supraîncărcat cu lichid”, spune Meng Law, profesor la Universitatea Monash. De aceea, mulți astronauți ajung să poarte ochelari după misiune, deși au plecat cu o vedere perfectă, mai explică expertul pentru sursa citată.
De asemenea, simțul mirosului este diminuat, „ceea ce, de altfel, e un lucru bun, pentru că acolo miroase îngrozitor”, completează Alan Duffy, referindu-se la o navă spațială, fără ferestre care să se deschidă.
Radiațiile – cel mai mare pericol
Expunerea la radiații cosmice este una dintre cele mai grave probleme ale călătoriilor spațiale. Pe Pământ, suntem protejați de câmpul magnetic al planetei, dar în spațiu radiațiile pot afecta ADN-ul și crește riscul de cancer.
Potrivit NASA, astronauții sunt expuși la trei surse principale de radiații: particulele prinse în câmpul magnetic al Pământului, particulele energetice solare provenite de la Soare și razele cosmice galactice. Acestea din urmă sunt descrise de Administrația Națională Oceanică și Atmosferică (NOAA) ca „o sursă constantă de particule extrem de energizate, care bombardează Pământul din afara sistemului nostru solar, probabil generate de explozii precum supernovele”.
Protecția împotriva radiațiilor este una dintre principalele provocări pe care oamenii de știință încearcă să le rezolve înainte de a trimite oameni pe Marte sau pe Lună pentru perioade mai lungi.
Dificultatea revenirii
Dincolo de provocările fizice, astronauții se confruntă și cu dificultăți psihologice la întoarcere.
După luni întregi petrecute într-un mediu controlat, revenirea la viața de zi cu zi poate fi copleșitoare.
„Oricine a fost blocat într-un aeroport pentru o zi sau două, dorindu-și să ajungă acasă, poate înțelege frustrarea. Acum imaginați-vă că ați putut vedea casa tot timpul, dar nu ați putut ajunge la ea”, spune Duffy. Și, apoi, extindeți această senzație la nouă luni.
„Acești oameni sunt incredibil de rezistenți, mai spune expertul.”
Cu toate acestea, anxietatea și depresia sunt frecvente la întoarcerea pe Pământ, afirmă Tucker, din cauza perioadei îndelungate petrecute în condiții extreme.
Astronauții pot experimenta și „efectul de ansamblu” – o schimbare profundă de perspectivă cauzată de vederea Pământului de sus, ca de pe o navă spațială fragilă plutind în imensitatea cosmosului.
„Unii o descriu ca pe o sursă de inspirație. Alții ca pe un sentiment de micime în fața imensității lumii”, explică Tucker.
Iar, apoi, trebuie să revină la viața cotidiană. „Trebuie să își facă micul dejun și să meargă la serviciu”, spune el. „Este o tranziție uriașă, de la un mediu inspirațional la rutina de zi cu zi.”