De multă vreme oamenii de știință încearcă să explice înclinarea ciudată a lui Uranus și rotația sa neobișnuită. Acum, o echipă de cercetători crede că a găsit explicația celor două fenomene.
Dintre planetele din sistemul nostru solar, Uranus iese în evidență din două motive. Primul este unghiul său ciudat de înclinare de 98 de grade față de planul său orbital, un unghi mult mai abrupt decât cel al oricărei alte planete. Cealaltă ciudățenie este direcția sa de rotație în sensul acelor de ceasornic, diferită de cea a majorității celorlalte planete din sistemul solar.
În ultimii ani, oamenii de știință au emis diverse teorii pentru a explica aceste ”trăsături” unice ale lui Uranus.
S-a sugerat, de exemplu, că înclinarea a fost cauzată de o coliziune cu un alt corp de mari dimensiuni. Alții au spus că aceasta ar fi putut fi influențată de un grup de corpuri mai mici.
Oricare dintre aceste scenarii a fost dificil de susținut din cauza absenței dovezilor. Acum, conform Phys.org, cercetătorii au venit cu o nouă teorie: ei sugerează că unghiul unic de înclinare se datorează migrației sateliților săi.
Cazuri similare
În urmă cu câțiva ani, membrii echipei au observat că înclinarea lui Jupiter creștea din cauza migrației sateliților săi, iar calculele matematice prezic că aceasta se va schimba și mai mult în următoarele câteva miliarde de ani.
Atunci când au analizat Saturn, oamenii de știință au găsit rezultate similare, datorate în principal migrației celei mai mari luni a sa, Titan.
Acest lucru i-a determinat pe cercetători să privească Uranus și unghiul său unic de înclinare cu alți ochi.
Pentru a afla dacă migrația lunară ar putea sta la baza unghiului mare de înclinare, cercetătorii au creat simulări pe calculator care prezintă o serie de migrații lunare, variind dimensiunea și viteza lunilor.
Aceștia au descoperit că o lună cu doar jumătate din masa celei care se învârte în jurul Pământului ar putea crește unghiul de înclinare al lui Uranus la aproape 90 de grade în milioane de ani.
Dar au descoperit, de asemenea, că lunile care înconjoară acum Uranus nu au suficientă masă pentru a crea o astfel de înclinare.
Simulările lor au arătat că, dacă o lună mare ar împinge înclinarea lui Uranus la 80 de grade, lucrurile ar deveni instabile și luna s-ar prăbuși pe planetă – iar acest lucru, au descoperit cercetătorii, ar putea explica gradul de înclinare și, de asemenea, rotația opusă a planetei, se arată într-un raport publicat de revista Astronomy & Astrophysics.