Un sondaj de opinie arată că aproape jumătate din bărbați cred că ar putea face o aterizare în siguranță dacă pilotul avionului ar deveni indisponibil. Specialiștii spun, însă, că aceasta este o așteptare greșită.
Bărbații au, în general, tendința să considere că pot rezolva situații tehnice neprevăzute. Însă aterizarea unui avion în cazul în care pilotul nu-și mai poate continua activitatea e cu totul altceva. Și totuși, mulți cred că ar fi în stare să aducă cu bine un avion la sol în caz de urgență.
Pentru a ilustra această situație, un articol publicat de The Conversation pornește de la un scenariu ieșit din comun: te afli într-un avion și dintr-o dată vocea unei stewardese întrerupe liniștea cu următorul mesaj: „Doamnelor și domnilor, ambii piloți au devenit indisponibili. Există un pasager care ar putea ateriza acest avion cu ajutor de la turnul de control?".
Rezultatele unui sondaj de opinie publicat în ianuarie arată că aproape o treime din americani cred că ar putea ateriza în siguranță un avion de pasageri cu ajutorul unui controlor de trafic aerian. În rândurile bărbaților, încrederea crește la aproape 50%.
Se cunosc cazuri ale unor pasageri care au reușit aterizarea cu avionul când pilotul și-a pierdut cunoștința. Anul trecut, Darren Harrison a aterizat în Florida cu un avion bimotor, după ce pilotul a leșinat, fiind ghidat de un controlor de trafic aerian care din întâmplare era și instructor de zbor.
Totuși, asemenea incidente tind să se petreacă în avioane mici, simple. Zborul cu un avion comercial mult mai mare și mai greu este cu totul altceva.
Specialiștii explică de ce este falsă încrederea bărbaților în capacitatea lor de a face față unei astfel de situații.
Pilotul automat nu este întotdeauna de ajutor
Un pilot petrece aproximativ 90% din timpul zborului monitorizând sistemele controlate de pilotul automat și asigurându-se că totul funcționează bine. Restul de 10% este alocat gestionării problemelor, rulării, decolării și aterizării.
Decolările și aterizările sunt de departe cele mai dificile sarcini pe care le îndeplinesc piloții, iar acestea se fac întotdeauna manual. Rareori și doar pe anumite modele de aeronave, poate fi folosit pilotul automat pentru aterizare. Dar acestea sunt excepțiile de la regulă.
Pentru decolare, avionul trebuie să accelereze până când aripile pot oferi suficientă portanță pentru desprinderea de sol. Pilotul trebuie să fie atent la mai multe instrumente de bord și externe în timp ce menține direcția aeronavei pe centrul pistei până când aceasta atinge viteza de decolare.
După desprinderea de sol, pilotul trebuie să se coordoneze cu turnul de control al traficului aerian, urmând un anumit culoar indicat. El retrage trenul de aterizare și păstrează o anumită viteză și direcția în timp ce aparatul de zbor continuă să ia altitudine.
Aterizarea e și mai complicată și necesită un control precis al direcției și al unghiului de coborâre al aeronavei. Pentru a ateriza cu bine, pilotul trebuie să mențină o viteză potrivită și în același timp să controleze trenul de aterizare și configurația flapsurilor, încadrându-se totodată în reglementările de trafic aerian, comunicând cu turnul de control și efectuând o serie de verificări scrise și digitale.
Când avionul se apropie de pistă, piloții trebuie să calculeze bine înălțimea, să reducă puterea motoarelor și să ajusteze unghiul de coborâre, asigurându-se că aterizează în zona corectă a pistei.
La sol, ei folosesc frânele și tracțiunea inversă pentru a opri complet aeronava înainte să ajungă la capătul pistei.
Toate acestea se întâmplă în doar câteva minute.
Decolarea și aterizarea sunt etape mult prea rapide și prea tehnice, care necesită multă concentrare pentru ca o persoană neantrenată să le poată face. De asemenea, implică o serie de aptitudini care se construiesc prin instruiri intensive - de pildă, înțelegerea informațiilor afișate pe bord. În plus, trebuie să fii capabil să-ți coordonezi mâinile și picioarele într-un anumit mod ca să pilotezi un avion, subliniază experții.
Cum se pregătește un pilot
Drumul de la elev la pilot de curse comerciale este lung. De obicei, începe cu un permis pentru zboruri recreative, apoi urmează un permis pentru zboruri private și apoi unul pentru curse comerciale, la nivel profesionist.
Înainte de a urca prima oară în cabina de pilotaj, elevul trebuie să studieze noțiuni de aerodinamică, legislația din transportul aerian, regulile de zbor, meteorologie, navigație, sistemele aeronavelor, factorii umani, precum și performanțele și planurile de zbor. În plus, trebuie să studieze despre modelele de aparate pe care vor zbura.
După asimilarea elementelor de bază, instructorul preia elevul pentru antrenament. Cea mai mare parte a acestui proces se face cu avioane mici, ușoare, iar la sfârșit se trece pe simulator.
În timpul lecțiilor, instructorul prezintă fiecare manevră sau acțiune înainte ca elevul să o execute la rândul său. Instructorul poate interveni pentru a ajuta, corecta sau, în situații critice, chiar opri prematur executarea manevrei.
Primele 10-15 lecții se concentrează pe decolare, aterizare, controlarea de bază și controlul în situații de urgență. Când elevii sunt pregătiți, li se permite să zboare singuri, efectuând primul tur pe cont propriu, o etapă esențială pentru obținerea permisului de pilotare.
După ani de acumulare de experiență, cursanții sunt instruiți să facă pasul spre avioanele comerciale. În acest punct, ar trebui să fie pregătiți să decoleze și să aterizeze responsabil, dar continuă să facă instructaj specific pentru avioanele cu care vor zbura, inclusiv ore de teorie avansată, zeci de sesiuni pe simulator și sute de ore de pregătire pe avioane reale (din care cele mai multe cu pasageri la bord).
Așadar, dacă n-ai învățat niciodată elementele de bază ale zborului, șansele de a ateriza cu succes un avion cu ajutorul turnului de control aerian sunt aproape zero, subliniază specialiștii.
Ce poate face oricine
Antrenamentele de zbor au devenit mai accesibile grație computerelor de ultimă generație, a realității virtuale și a jocurilor de simulare a zborurilor precum Flight Simulator (Microsoft) și X-Plane.
Cu o cheltuială de câteva zeci de dolari, oricine poate avea un simulator de zbor pe biroul său după instalarea unui program de computer. Ideal ar fi ca această fază să includă și familiarizarea cu instrumentele de control elementare din cabina de pilotaj, precum coloana de control, cadranul de accelerație și pedalele.
Simulatoarele de zbor oferă un mediu imersiv în care piloții profesioniști, elevii și pasionații de aeronautică își pot dezvolta aptitudinile. Astfel, dacă crezi că ai putea să faci, la nevoie, munca unui pilot, poți lua în considerare acest instrument util ca să înveți și să se perfecționezi.
Aproape sigur că nu vei putea ateriza un avion de pasageri real după folosirea acestuia, dar cel puțin vei câștiga toată aprecierea pentru eforturile imense pe care le fac piloții.
T.D.