Experții se tem că administrația Trump ignoră presiunea uriașă exercitată asupra sistemului aviatic din SUA, chiar în condițiile în care numărul accidentelor și al incidentelor critice este în creștere.
Americanii au trăit o epocă istorică în ceea ce privește siguranța transportului aerian. Într-un interval de aproape 16 ani – începând cu 12 februarie 2009, după prăbușirea unui avion de pasageri în apropiere de Buffalo – marile companii aeriene din SUA au efectuat în total aproximativ 10 miliarde de călătorii cu pasageri. Nici măcar unul nu și-a pierdut viața într-un accident aviatic.
Cea mai lungă perioadă fără catastrofe înregistrată vreodată în aviația din SUA este o realizare comparabilă cu efortul guvernamental de a crea un vaccin împotriva poliomielitei în anii '50 sau cu proiectul Apollo, care a dus primii oameni pe Lună.
Această perioadă a luat sfârșit pe 29 ianuarie 2025, când un elicopter al armatei și un avion de pasageri al companiei American Eagle s-au ciocnit deasupra râului Potomac, scrie James Fallows, într-o analiză publicată în New York Times. El are la activ peste 2.000 de ore de zbor în calitate de comandant de aeronavă monomotor.
„Lecții scrise cu sânge”
Transportul aerian a devenit atât de sigur, în mare parte, datorită angajamentului ferm al celor responsabili de a învăța din tragedii – ceea ce experții în aviație numesc „lecții scrise cu sânge”. Însă administrația Trump a dat dovadă de o reticență extraordinară în a învăța lecții noi; ba mai mult, în anumite cazuri, pare chiar să uite lecțiile învățate anterior, arată Fallows.
Într-o conferință de presă susținută după accidentul din Washington, Trump a criticat metoda NTSB (Consiliul Național pentru Siguranța Transporturilor) de investigare a accidentelor aviatice, considerând-o prea lentă, și a afirmat că știe deja, în mare măsură, care a fost cauza deceselor: politicile de angajare bazate pe principiile DEI (diversitate, echitate și incluziune), promovate în timpul administrațiilor Obama și Biden.
Când NTSB și-a făcut publice concluziile, la un an după accident, s-a constatat că vinovatul nu a fost DEI. Problema imediată a fost aglomerația de aeronave din coridorul aerian îngust dintre Aeroportul Național și spațiul aerian restricționat de deasupra Casei Albe și a Capitoliului, unde elicopterele și avioanele concurau pentru spațiul de manevră.
Însă exista un context mai larg: întreg sistemul se schimba și se extindea, generând noi motive de îngrijorare. Centrele de control al traficului aerian se confruntau cu o cronică lipsă de personal, iar deceniile de dereglementare și scăderea tarifelor au dus la o supraaglomerare.
Pe aeroporturile-nod cele mai solicitate, aeronavele decolau și aterizau una după alta, folosind adesea scurtături autorizate pentru a accelera fluxul de trafic. Unele dintre aceste scurtături au dus la dezastre, iar după prăbușirea în râul Potomac, NTSB a recomandat 33 de modificări distincte – vizând atât echipamentele, cât și procedurile – pe care FAA (Administrația Aviatică Federală) ar trebui să le implementeze pentru a reduce semnificativ probabilitatea unor accidente similare pe viitor.
Însă, la mai bine de un an și jumătate de la prăbușirea în râul Potomac, FAA nu a pus în aplicare o treime dintre aceste recomandări, situație pe care NTSB o califică drept „inacceptabilă”.
Când Fallows a întrebat-o pe Jennifer Homendy, președinta NTSB, despre stadiul actual al acestor recomandări, răspunsul ei a fost: „Doar recomandările în sine nu salvează vieți. Acțiunile concrete sunt cele care o fac. Iar cu cât aceste schimbări sunt implementate mai repede, cu atât cerul nostru va fi mai sigur.”
„Modelul brânzei elvețiene” începe să fie depășit
În ultimele 22 de luni, frecvența accidentelor aviatice și a incidentelor în care s-a evitat la limită o catastrofă indică un sistem aflat sub o presiune uriașă. Toate acestea par să contravină principiilor fundamentale care au făcut ca aviația modernă din SUA să fie atât de sigură, scrie expertul.
Oricine activează în aviație a auzit de „modelul brânzei elvețiene” privind siguranța, popularizat în anii '90 de psihologul britanic James Reason. Conceptul este simplu: fiecare strat de protecție poate avea câteva puncte slabe sau defecte - asemenea găurilor dintr-o felie de brânză. Însă, dacă suprapunem mai multe felii, găurile acestora nu se vor alinia aproape niciodată, astfel încât să permită producerea unui accident.
Tocmai această idee - a unor măsuri de protecție multiple, redundante, menite să prevină diverse scenarii - a asigurat siguranța a 10 miliarde de călătorii cu avionul pe parcursul a 16 ani. În rândul profesioniștilor din aviație, denumirea de „brânză elvețiană” este considerată astăzi ușor învechită. Termenul tehnic, mai sobru, este „sisteme de management al siguranței”. Totuși, ca metaforă, „brânza elvețiană” e greu de egalat. Pe măsură ce se adaugă straturi, cresc și marjele de siguranță. În schimb, dacă începem să eliminăm aceste straturi, ies la iveală noi surse de risc.
În aviație, domeniu în care siguranța depinde, în mare măsură, de atenția acordată, apare o întrebare esențială: cât de îngrijorați ar trebui să fim?
Când expertul i-a adresat această întrebare lui Homendy, președinta NTSB, ea a subliniat că sistemul de transport aerian din Statele Unite rămâne extrem de sigur. Statistic vorbind, aproape orice altă activitate cotidiană este mai riscantă decât o călătorie cu avionul. Apoi a adăugat, cu accent pe „deocamdată”: „Observăm vulnerabilitățile în timp real. Avem datoria de a acționa înainte să se producă o nouă tragedie”, a spus Homendy.
Trump a început să-și bage oamenii în sistem
În timpul primului său mandat – o perioadă de patru ani care a făcut parte din epoca fără accidente a aviației americane – Trump și echipa sa au menținut, în mare parte, organismele de experți din domeniul siguranței aviatice. Însă în al doilea mandat, administrația sa a eliminat peste 24 de comitete consultative federale.
Motivul invocat a fost îngrijorarea că acestea „au fost invadate de persoane al căror unic obiectiv este agenda lor radicală privind diversitatea, echitatea și incluziunea (DEI) și clima”.
În schimb, administrația Trump a apelat la propriii săi experți, inclusiv la Elon Musk. Acesta a plasat mai mulți ingineri de la SpaceX în cadrul FAA, sub statutul de „angajați guvernamentali speciali”; ei au primit derogări oficiale pentru a lucra la proiecte de pe urma cărora afacerile lui Musk ar fi putut obține beneficii financiare, ceea ce a stârnit îngrijorări cu privire la un potențial conflict de interese.
În timp ce inginerii SpaceX se instalau la sediul FAA, agenția a concediat aproximativ 400 de angajați aflați în perioada de probă, care nu dobândiseră încă statutul de funcționari publici protejați prin lege. Senatoarea Maria Cantwell, democrată din statul Washington și membră de rang înalt în comisia care supervizează FAA, a afirmat că agenția „avea deja un deficit de 800 de tehnicieni, iar aceste concedieri introduc riscuri inutile în spațiul aerian”.
În septembrie, Bryan Bedford, șeful FAA, a anunțat că un nou sistem de modernizare a traficului aerian, bazat pe inteligență artificială și denumit SMART, va intra în faza de testare în zona Washington. Reacția unor directori din companiile aeriene a fost pozitivă, însă mulți controlori de trafic aerian și dispeceri de zbor – îngrijorați de modul în care rutele și intervalele orare pentru aterizare ar putea fi afectate – s-au arătat mai puțin entuziasmați.
Legiuitorii din zona Washington au întrebat de ce spațiul aerian extrem de aglomerat din regiunea lor ar trebui să servească drept poligon de testare; aproape două duzini de democrați din Congres au solicitat deschiderea unei anchete privind acest program. Contractul, în valoare de 875 de milioane de dolari, a fost atribuit unui start-up tehnologic susținut de Andreessen Horowitz, firma de capital de risc cofondată de Marc Andreessen – un important donator pentru campania prezidențială a lui Trump din 2024.
Poate că acest sistem va fi excelent. Însă termenul „poate” nu a făcut niciodată parte din modelul „brânzei elvețiene”. În aviație, nimic bun nu se realizează în grabă, subliniază James Fallows. Cu toate acestea, administrația Trump a încercat, la rândul ei, o soluție rapidă pentru una dintre cele mai persistente probleme cu care se confruntă sistemul de aviație din Statele Unite: deficitul de controlori de trafic aerian.
Un potențial ridicat de coliziune
Ce înseamnă toate acestea, per ansamblu? După orice indicator statistic, transportul aerian din SUA rămâne extrem de sigur. În cele 24 de ore de după prăbușirea avionului în râul Potomac, mai mulți americani și-au pierdut viața în accidente rutiere decât în accidentele aviatice petrecute în acea noapte. Însă fundamentele acestui nivel remarcabil de siguranță încep să se fisureze, iar consecințele periculoase ies la iveală.
Am beneficiat de un nivel atât de ridicat de siguranță, timp de atâta vreme, datorită angajamentului profund al unor oameni de la toate nivelurile. Cei mai mulți dintre aceștia rămân invizibili pentru pasageri. Noi îi vedem doar pe piloți și pe însoțitorii de zbor, iar prin ferestrele avionului putem observa personalul de la sol, mânuind baghetele luminoase, scrie autorul analizei.
Există însă de zece ori mai mulți oameni pe care nu îi vedem niciodată, dar care contribuie, cel puțin la fel de mult, la sosirea în siguranță a fiecărui zbor. Printre aceștia se numără dispecerii companiilor aeriene – un fel de „copiloți” la sol – care evaluează permanent rutele de zbor pentru a optimiza viteza și a reduce la minimum perturbările cauzate de condițiile meteorologice.
Mai sunt specialiștii în meteorologie și echipele de mentenanță, conștiente că fiecare șurub sau garnitură ar putea deveni, la un moment dat, subiectul unui raport al NTSB. Apoi, piloții-instructori și cei care se ocupă de antrenamentele pe simulator. Personalul medical. În total, este vorba despre o echipă formată din sute de persoane care lucrează pentru fiecare zbor în parte.
Fallows a discutat cu mulți astfel de oameni despre siguranța aeriană de când Trump și-a început al doilea mandat, iar aceștia sunt îngrijorați – unii chiar foarte îngrijorați – de tendințele actuale. „Totul începe să se destrame la margini și nimeni nu știe care fir va duce la prăbușirea întregului ansamblu”, afirmă Michael C. Planey, consultant în domeniul aviației și transporturilor din zona Washingtonului.
Toți urmăresc cu îngrijorare pistele, acesta fiind locul cel mai periculos în care se poate afla o aeronavă. Riscul de a lovi un alt avion în acest spațiu restrâns este mult mai mare decât riscul unei coliziuni în aer. De aceea, cel mai relevant indicator al siguranței în aviație ar putea fi frecvența „incursiunilor pe pistă” sau a incidentelor critice. Iar cele mai grave dintre aceste evenimente sunt clasificate în Categoria A („o coliziune a fost evitată la limită”) și Categoria B („risc semnificativ de coliziune”).
Într-o zi, norocul se va termina
La începutul anului 2023, pe măsură ce traficul aerian își revenea după pandemie, Statele Unite s-au confruntat cu o serie de cinci incursiuni îngrijorătoare pe pistă. Până la sfârșitul anului, se înregistrase un bilanț alarmant: șase incidente de Categoria A și 16 de Categoria B.
În 2024, datorită acestui nivel sporit de conștientizare și a procedurilor mai stricte, frecvența incidentelor critice („aproape-accidente”) a scăzut. Până la sfârșitul anului 2024, FAA a raportat o scădere semnificativă a incursiunilor grave: două în Categoria A și cinci în Categoria B, în total șapte. Cei implicați în sistem au colaborat și au învățat din greșelile comise.
În anul următor, pe măsură ce Trump și oamenii lui au preluat conducerea – beneficiind și de sprijinul inițiativei DOGE a lui Musk – rata incidentelor grave a crescut din nou brusc. Până la sfârșitul anului trecut, FAA a raportat patru incidente de Categoria A și 10 de Categoria B. Totalul de 14 a fost dublu față de cel din 2024.
Dar cum stau lucrurile până acum în 2026? Până în luna octombrie, situația din Statele Unite a urmat, în linii mari, același curs ca anul trecut: șase incidente de Categoria A și trei de Categoria B.
Iată ce se întâmplă atunci când straturile de siguranță sunt eliminate unul câte unul: într-o zi, norocul ne va părăsi. Cât de îngrijorați ar trebui să fim? Suficient de mult încât să insistăm ca liderii de astăzi să recunoască miracolul siguranței aeriene, în toată robustețea, dar și în toată fragilitatea sa, conchide expertul american.
T.D.
