Un medic român stabilit în Germania critică dur ideea relansată de premierul Ilie Bolojan privind obligativitatea ca absolvenţii de Medicină formaţi pe bani publici să lucreze câţiva ani în România.
Anestezistul Iuliu Torje susţine că o astfel de măsură ar reprezenta „simptomul unui stat care nu mai ştie să convingă şi încearcă să constrângă”.
Într-un mesaj publicat pe Facebook, medicul afirmă că discuţia despre obligativitate maschează, de fapt, un eşec structural al statului. „Statul oferă → profesionistul rămâne. Statul eşuează → profesionistul pleacă”, sintetizează el, susţinând că relaţia dintre stat şi medic trebuie să funcţioneze ca un contract echilibrat, nu ca o impunere unilaterală.
Torje admite că statul poate impune obligaţii, însă doar în condiţiile existenţei unei oferte corecte pentru profesionişti. „Într-un stat de drept, obligaţia este inseparabilă de ofertă”, arată medicul, care consideră că propunerea discutată ar însemna „ruptura unilaterală a acestui contract”: statul nu îşi îndeplineşte partea, dar medicul ar rămâne constrâns.
„Medicul nu este proprietatea statului”, subliniază el, enumerând o serie de condiţii care, în opinia sa, ar trebui îndeplinite înainte de a discuta despre obligativitate: salarii corecte, plata echitabilă a gărzilor, spitale funcţionale, acces real la educaţie, promovare pe criterii de merit şi eliminarea „feudalismului medical”.
În lipsa acestor reforme, spune Torje, orice tentativă de a impune prin lege rămânerea în ţară a absolvenţilor ar fi „o recunoaştere a eşecului statului, nu o soluţie”. Medicul respinge şi ideea că plecarea sa ar echivala cu un abandon: „Şi da, am plecat. Dar nu eu am abandonat România. România şi-a abandonat medicii cu mult înainte”.
Declaraţiile sale vin după ce premierul Ilie Bolojan a reluat marţi ideea că medicii care beneficiază de studii la buget şi rezidenţiat plătit de stat ar trebui să aibă o obligaţie faţă de ţară şi să lucreze „cel puţin câţiva ani” în România. Tema a stârnit reacţii puternice în spaţiul public, readucând în discuţie vechea dezbatere despre „legarea de glie” a medicilor formaţi din fonduri publice şi despre limitele intervenţiei statului într-o profesie liberală.