Ca și armata rusă, cea a Ucrainei include și luptători fără pregătire militară. Însă cei care își apără țara învață repede tehnicile esențiale de luptă: de pe YouTube.
Era abia a doua zi de război cu Rusia când Anatoli Nikitin și Stas Volovik, doi rezerviști ucraineni, au primit ordinul de a le preda niște rachete NLAW antitanc unor soldați din suburbiile nordice ale Kievului. Până să ajungă la destinație, în timp ce erau pe autostradă, au primit noi ordine: „Vin două tancuri rusești spre voi. Încercați să loviți unul și să-l filmați live!”, li s-a transmis prin radio.
Dar era o problemă: niciunul dintre ei nu mai trăsese vreodată o rachetă cu un astfel de lansator portabil, care se așază pe umăr, așa că s-au ascuns după niște copaci și s-au uitat la un clip de pe YouTube, să vadă cum trebuie să facă. Apoi, s-au pus pe poziții și au pregătit rachetele. Erau gata-gata să tragă, când comandantul a strigat prin stație: "Sunt ale noastre! Sunt ale noastre!". Așa că n-au fost nevoiți să pună atunci în practică ce au învățat în câteva minute de pe YouTube.
Mulți, dar proști
Acest episod explică de ce recruții și rezerviștii ucraineni se descurcă mai bine decât cei din armata rusă.
În vreme ce rușii sunt adunați cu forța și trimiși pe front fără echipament și instruire adecvată, ucrainenii sunt mai motivați să învețe prin orice mijloace cum să-și apere patria. Iar pe măsură ce războiul a evoluat, luptătorii ucraineni precum Volovik și Nikitin au fost nevoiți să se adapteze pentru a deprinde noi aptitudini, notează NPR.
În primele luni ale conflictului, soldații foloseau lansatoare portabile de rachete și tactici de tipul "lovește și fugi" pentru apărarea Kievului. În prezent, operează drone și elemente de artilerie în războiul de uzură care se desfășoară pe câmpiile din sudul țării.
Nikitin (40 de ani) și Volovik (33 de ani) au luptat în ambele medii și spun că ceea ce fac ei este un amestec teroare, aventură și comedie neagră. Primele zile de război au fost pline de confuzie. "A fost un haos total. Norocul nostru că rușii erau și mai haotici ca noi", își amintește Nikitin.
Volovik, un inginer de software care a învățat engleza din jocurile video, spune că tacticile și deciziile rușilor s-au îmbunătățit pe parcursul războiului, dar unele dintre acțiunile lor l-au lăsat perplex. De exemplu, la început, când au încercat să cucerească Kievul, au băgat în față forțe din poliție, nepregătite pentru o astfel de operațiune. "Îi vedeam cum avansau, vedeam cum luptau și ne spuneam: 'OK, asta e tot ce pot sau râd de noi?'".
"Apoi, ne-am dat seama că sunt doar proști. Sunt mulți, dar sunt proști", conchide Volovik.
De la tranșee la drone
După ce rușii s-au retras din suburbiile Kievului, în martie, cei doi bărbați au primit ordin să meargă în sud, unde au intrat într-un alt tip de război, lăsând în urmă protecția clădirilor pentru câmpiile largi, unde nu există acoperire. Aici au început cu treaba de bază: tranșeele.
"Sapi și tot sapi. Doar asta poți să faci, fiindcă e un război de artilerie și, dacă nu sapi, ești ca și mort", explică Volovik. În luptele din tranșee, infanteriștii văd rareori inamicul și nu prea au ocazia să tragă spre el. "Ești bombardat continuu și nu știi dacă scapi. Așa că trebuie să ai încredere că nu e asta ziua ta, nu încă", explică el.
Cei doi soldați se ocupă acum cu operarea dronelor. Echipa lor de recunoaștere, numită "Licuricii", are propriul cont de Instagram și canal de YouTube.
Clipurile îi arată lansând o dronă de pe un câmp și cum ratează atacul asupra unui transportor blindat rusesc. E o dovadă că, chiar și cu cea mai avansată tehnologie, tot e greu să nimerești o țintă aflată în mișcare.