Impozitarea şcolilor private pentru a oferi mai mulţi bani învăţământului de stat: această măsură a noului guvern laburist britanic vizează crearea a mii de posturi didactice, dar îngrijorează familiile care deja strâng cureaua pentru a-şi trimite copiii la şcoli private.
Prim-ministrul Keir Starmer, care a preluat funcţia după alegerile generale din 4 iulie, a declarat în repetate rânduri că nu are „nimic împotriva şcolilor private” în care sunt şcolarizaţi aproximativ 600.000 de copii, adică 6,5% din elevii britanici, transmite France Presse.
Dar "toţi părinţii au ambiţii pentru copiii lor", a declarat Keir Starmer, ai cărui doi copii au urmat cursurile unei şcoli publice în cartierul său din nordul Londrei. Pentru elevii din şcolile publice care nu au profesorii de care au nevoie, (…) este o problemă pe viaţă.
După ani de austeritate în serviciile publice şi de creştere a inegalităţilor, guvernul a confirmat în iulie că va elimina scutirea de TVA pentru taxele de şcolarizare în şcolile private.
Guvernul îşi propune să strângă 1,6 miliarde de lire sterline (1,9 miliarde de euro), sumă care va fi utilizată pentru finanţarea a 6.500 de noi profesori în şcolile de stat.
De la 1 ianuarie, şcolile private vor trebui să plătească o taxă de 20%, ceea ce anunţă creşteri abrupte ale facturilor pentru părinţi.
Taxele de şcolarizare sunt deja în medie de 18.000 de lire sterline (21.390 de euro) în şcolile private, potrivit Consiliului şcolilor independente (ISC), care reprezintă şcolile private.
Preţul creşte la 42.000 de lire sterline (aproape 50.000 de euro) pentru internate - celebrele internate de elită de renume mondial prin uşile cărora au trecut mulţi membri ai clasei conducătoare.
Dar în timp ce publicul din aceste şcoli de lux ar trebui să îşi poată permite creşteri, problema nu se limitează la cei mai bogaţi.
Mărturiile multor părinţi panicaţi au umplut ziarele de luni de zile. Unii spun că vor trebui să îşi amâne pensionarea, să îşi schimbe locul de muncă, să-şi caute un al doilea loc de muncă sau să apeleze la bunici. Alţii se gândesc să se mute pentru a fi mai aproape de o şcoală de stat bună. Pentru că, spun ei, nu se pot mulţumi cu o şcoală publică slabă.
"Există o anxietate reală", confirmă Tony Oulton, directorul şcolii Hulme din Oldham, în nordul Angliei, care se ocupă de 730 de elevi cu vârste cuprinse între 2 şi 18 ani.
El critică o măsură care, în opinia sa, se bazează în mod greşit pe "ideea că toţi oamenii care îşi trimit copiii la şcolile private sunt bogaţi".
"Părinţii de la şcoala mea sunt în principal din clasa muncitoare sau din clasa de mijloc inferioară. Mulţi dintre ei au două locuri de muncă pentru a plăti taxele şcolare, iar educaţia copiilor lor primează în faţa a orice altceva. Unii nu merg în vacanţă”, a spus el.
Oponenţii reformei susţin că numărul elevilor din şcolile publice va exploda dacă sectorul privat va experimenta plecări masive, crescând astfel costurile pentru stat.