- Militari români înarmați și-au făcut apariția la punctul de trecere a frontierei.
- Nu mai există cozi în Ucraina și în România. Joi, 3 martie, intrarea în țară s-a făcut în maximum 10 minute.
- Fluxul de refugiați a fost mai redus decât în zilele precedente, dar autoritățile se așteaptă să crească din nou.
Cu cât te apropii de punctul de trecere a frontierei ucrainean, atmosfera devine tot mai apăsătoare. Se simte războiul.
Pe culoarul din stânga, zeci de refugiați vin spre România. În drum spre Ucraina sunt singur. Am luat decizia să trec pe jos, pentru că n-am putut afla cât de mare e coada la întoarcere. Am observat, pe parcursul zilelor trecute, vorbind și cu mai mulți ucraineni, că refugiații care vin pe jos trec mai ușor prin vamă. Mașinile așteaptă mai mult.
Afară sunt -2 grade Celsius și ninge des. Un vânt rece străbate câmpia din nord, fără a ține cont de oameni și granițe.
Militari români înarmați au apărut în vama Siret, semn că situația e tot mai gravă. Sunt înarmați și pătrunși de misiunea lor. E prima zi de la începerea conflictului când își fac simțită prezența.
Funcționarii vamali, jandarmi și polițiști, toți sunt îngrijorați de ce se întâmplă în Ucraina și-mi spun că trecerea reprezintă un risc, dar după trei zile petrecute la punctul de frontieră din România simt nevoia să văd și să înțeleg cum vin refugiații, ce spun înainte să intre în țară, ce se așteaptă să găsească aici și dacă au aflat că vor fi ajutați.
Ca reporter, nu am decât o parte a poveștii și aș vrea să o pot spune pe toată, dar realizez că sunt riscuri.
Îmi fac datoria față de țară
Un principiu important pe care jurnaliștii îl urmăresc în profesie e că publicul are nevoie de relatările lor, nu de eroism gratuit, de aventură și nesăbuință.
E un principiu pe care-l aplică toate redacțiile importante, inclusiv Spotmedia.ro - siguranța, pe primul loc.
Ieșirea din țară a fost fără probleme. Am străbătut în jur de 300-400 de metri până am văzut scris mare, cu litere chirilice, galbene, pe fond albastru, Ucraina.
Apoi, un grănicer m-a oprit. Vorbea română. Era dintr-un sat din apropiere. Îmbrăcat în uniformă de camuflaj, înarmat, m-a întrebat unde mă duc. I-am spus că sunt jurnalist și vreau să văd cum intră refugiații în România.
“Trebuie să-l sun pe șeful meu”, mi-a zis și dintr-un carnet a rupt un tichet de hârtie pe care a scris ceva ce n-am înțeles.
“Nu cred că o să poți să treci”, a adăugat, în timp ce-și apela comandantul de pe telefonul mobil.
A schimbat câteva vorbe cu acesta, a închis și s-a așezat în fața mea, arătându-mi drumul de întoarcere.
“Nu poți intra. Decizia e să nu mai lăsăm jurnaliștii. E stare de război și nu avem cum să-i protejăm”, a spus grănicerul.
M-am conformat, dar nu înainte să-l întreb cum se simte și la ce se gândește de când a început conflictul.
“Sunt îngrijorat ca toți ceilalți, dar îmi fac datoria față de țară”, a răspuns el simplu, rece, fără emfază.
Caserole cu sarmale calde pentru refugiați
Călătoria mea în Ucraina s-a sfârșit înainte să înceapă, dar așa e în război. De data asta, m-am întors în România alături de refugiații ucraineni care trecuseră de punctul lor de frontieră. Mergeam tăcuți, ei cu un sentiment de ușurare, mărturisit, scăpaseră de război, eu cu unul de frustrare că nu reușisem să trec granița.
La punctul de frontieră m-am așezat la rând și am așteptat să ajung la ghișeu. Erau multe deschise, iar verificarea documentelor mergea destul de repede.
Totuși, foarte mulți refugiați nu au pașapoarte și când au, destul de multe sunt expirate. La intrarea în țară nu am așteptat mai mult de zece minute.
Ofițerul vamal mi-a luat pașaportul, l-a scanat și m-a întrebat: “Din Ucraina?”, “Nu chiar”, i-am răspuns. Nici el, nici eu nu ne-am arătat interesul să continuăm conversația.
Granița de război e o zonă în care cu cât știi mai puține te face să te simți mai în siguranță. Fiecare funcționar, pompier, jandarm, polițist se limitează la fișa postului și evită să vorbească cu reporterii, fiindu-le teamă de complicații.
Joi, 3 martie, fluxul de refugiați prin vama Siret a fost mai redus decât în ziua precedentă. Nu mai sunt cozi nici pe partea ucraineană, nici pe cea românească.
Refugiații, indiferent că vin pe jos sau cu mașina, trec în 10-15 minute prin ambele puncte de frontieră.
Peste un milion de ucraineni au plecat din țară de la începutul conflictului, conform cifrelor publicate de ONU, iar 850.000 și-au părăsit locuințele, dar încă se află în Ucraina. În jur de 150.000 au intrat la noi în țară până acum, în urma unor estimări.