Justiția autohtonă a rămas pe cont propriu după 16 ani în care a fost împinsă de la spate și obligată să meargă înainte. Primul efect: marea corupție e lăsată să crească și să se înmulțească.
Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV) prin care Bruxelles-ul monitoriza Justiția românească a fost închis, iar în urma lui a rămas deschis câmpul de bătaie dintre reformiști și conservatori. Primii au o orientare pro-europeană și mizează pe deschidere, ceilalți vor să rămână totul în cercul național, în așa fel încât o mână să o spele pe cealaltă, iar tradiția clientelară să nu poată fi deranjată.
România a refuzat să facă reforme după 2016 când PSD a câștigat alegerile, iar Liviu Dragnea a devenit inamicul opoziției după ce a încercat de mai multe ori să treacă legi care să-l scape de dosarul de abuz în serviciu pe care îl avea la Direcția Națională Anticorupție (DNA) și care l-a condus, în final, la închisoare.
Totul, după ce social-democrații au reușit să-l determine prin chichițe legislative pe Klaus Iohannis să o demită pe șefa DNA, Codruța Kovesi, într-un proces complicat demarat la începutul anului 2018. Președintele a rugat-o pe Kovesi să-și dea demisia, să nu pară el vinovatul. Dar acesta a fost doar începutul dezastrului care a urmat. Președintele numește elita parchetelor și devine responsabil pentru incapacitatea, reauaintenție sau complicitățile șefilor de parchete, iar numirile pe care le-a făcut au întors Justiția înapoi cu ani de zile. DNA și DIICOT par să fi intrat în adormire, chiar dacă aparent au unele rezultate.
După excluderea Codruței Kovesi din lupta anticorupție, DNA și-a pierdut din credibilitate și relevanță. Raportul de activitate pe 2017 arată, de pildă, că în acel an au fost trimiși în judecată aproape 1.000 de inculpați, din care: 3 miniștri, un fost președinte al Camerei Deputaților, 5 deputați, un senator, (7 parlamentari în total), 2 secretari de stat și un secretar general al unui minister. În 2022, cu mijloace electronice mai sofisticate și cu mult mai multe fonduri, DNA a trimis în judecată 780 de inculpați, din care 4 parlamentari, 2 miniștri și un secretar de stat, iar numărul dosarelor de abuz în serviciu finalizate este mai mic decât în perioada Codruței Kovesi. Măsurile asiguratorii instituite doar pentru abuzul în serviciu ajungeau în 2017 la 95 milioane euro. Numărul condamnărilor definitive, pe baza dosarelor făcute de DNA era aproape dublu în 2017, față de 2022.
Eficiența procurorilor anticorupție poate că nu s-a redus la jumătate, dar a scăzut semnificativ și nu sunt investigații noi care să ne arate stadiul marii corupții în România. Nici legislația nu prea i-a ajutat pe procurori, dar nici n-a existat cine știe ce entuziasm după plecarea Codruței Kovesi.
Practic, noile legi ale Justiției i-au făcut dreptate lui Liviu Dragnea și clientelei sale din politică și din sistemul judiciar și în mod bizar Klaus Iohannis și oamenii lui au sprijinit din plin această contrareformă pusă în practică în al doilea mandat prezidențial.
Doar în ultimul an au fost închise circa 5.000 de dosare din cauza tergiversărilor, amânărilor succesive, prescripției: după ce judecătorii au aplicat o decizie a Curții Constituționale și o hotărâre a instanței supreme care au stabilit că, vreme de patru ani, între 2018 și 2022, nu a existat un caz de întrerupere a prescripției penale, iar decizia se aplică retroactiv. Proxeneți, evazioniști, afaceriști și mari demnitari au fost spălați de CCR și au devenit din nou persoane onorabile.
Parchetul General are la rândul lui restanțe istorice în toate marile dosare, pe care așteaptă să le termine pentru generațiile viitoare, dar la fel ca toate instituțiile din Justiție se bucură că a dispărut MCV, care îi ținea din scurt și pe politicieni și pe magistrați. În locul acestei monitorizări există încă de anul trecut un raport anual pe care îl face Comisia Europeană pentru toate statele, dar care are o influență mult mai mică asupra decidenților politici.
Justiția autohtonă a fost astfel lăsată în pace, mai ales după începerea războiului din Ucraina, cu toate că destructurarea se vede cu ochiul liber, iar avansul conservatorilor naționaliști din sistem și al oportuniștilor cu proptele politice pare de neoprit. Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) nu doar a aplaudat ridicarea MCV, dar s-a grăbit și să critice UE că „perioada îndelungată” în care a fost aplicat Mecanismul de Cooperare și Verificare „nu a fost pe deplin justificată”, că în timp „a condus la afectarea imaginii de ansamblu a sistemului judiciar” și că „în unele situații a fost utilizat de factorii decizionali în sens negativ”.
Altfel spus, criticile din rapoartele amănunțite făcute de experții europeni au internaționalizat matrapazlâcurile autohtone și au arătat cât de mare e dimensiunea neregulilor, iar acum totul s-a liberalizat, politicienii și magistrații pot reîncepe dansul tradițional și iar amestecul în primilor treburile celorlalți se va putea face fără atâtea complicații. Pas cu pas, Justiția patronată de Klaus Iohannis se întoarce la ceea ce era sub Adrian Năstase.
Autor: Sabina Fati