Un an de pauză în timpul liceului i-a ajutat pe Cillian Murphy și Paul Mescal să devină actori și are efecte pozitive asupra a mii de elevi din Irlanda. Sistemul este lăudat de adolescenți, dar și de profesori.
Anul de tranziție este al patrulea an de liceu în sistemul educațional din Irlanda, dar nu e unul obișnuit. Până și numele său are ceva magic, ceva precum Peronul 9¾ din Harry Potter sau etajul 7 și jumătate din „filmul „Being John Malkovich”, notează The Guardian.
În Irlanda, învățământul secundar începe la vârsta de 12 sau 13 ani cu un ciclu de trei ani (Junior Cycle) și se încheie cu un examen (Junior Certificate). Apoi poți să intri direct în ciclul superior de doi ani pentru a începe pregătirea pentru absolvire sau poți să optezi mai întâi pentru un an de tranziție (TY), care e un fel de an de pauză, un interval pentru a te gândi ce vrei să faci mai departe, introdus la jumătatea cursei spre maturizare.
Când liceul chiar te ajută să-ți găsești drumul în viață
Nu există un curriculum pentru anul de tranziție, dar disciplinele de bază – limba irlandeză, limba engleză, matematică, educație fizică – trebuie acoperite într-o anumită formă, timp de două ore pe săptămână.
Experiența de lucru este recomandată la două până la patru săptămâni pe an, iar o oră pe săptămână este dedicată SPHE - orientare în carieră și educație socială, personală și de sănătate. În rest, școlile decid sigure ce e de făcut în anul de pauză.
Iată un exemplu de la Kishoge Community College din Dublin pentru 2024-2025: nouă săptămâni fiecare de limba chineză, folclor și drept, nouă săptămâni de BodyRight, un atelier de consimțământ, relații și prietenie conceput de Dublin Rape Crisis Centre. Apoi există orice activitate utilă, de la aviație la arte, de la programare la întreținerea mașinii, de la implicare politică la box.
Există un program organizat de tineri oameni de știință, cu două grupuri separate de experiență de lucru. Alt exemplu: doi foști ofițeri de poliție au creat o scenă a crimei și le arată copiilor cum se face o anchetă.
Nu se dau note, dar trebuie să participi la activitățile la care ești înscris. Paul Mescal și-a amintit că a fost târât în producții musical pe parcursul anului său de tranziție. Așa a ajuns capul distribuției în producția piesei "Fantoma de la operă". Convins că nu va fi selectat fiindcă făcea parte dintr-o echipă de sport, a zis, totuși, să se străduiască și să vadă ce-o ieși, iar astfel a fost atras de actorie și peste ani a devenit un star nominalizat la Oscar.
Cillian Murphy a devenit, de asemenea, actor în anul de tranziție, printr-un atelier de teatru care nu numai că i-a stimulat pasiunea pentru scenă, dar i l-a scos în drum pe directorul artistic Pat Kiernan, care mai târziu l-a distribuit în producția sa inovatoare „Disco Pigs". „Îmi amintesc că mi-a plăcut. A fost ca o adevărată oază între ciclul primar și cel secundar", a spus mai târziu starul din "Oppenheimer" și "Inception".
Pe alții anul de tranziție îi poate ajuta în alte moduri, mai practice. Kacey, care are 17 ani și se află în ultimul an de studii superioare la colegiul Kishoge, se pregătește pentru testul teoretic de conducere. E îngrozită și spune că dacă se urcă într-o mașină intră într-un perete. Dar modulele teoretice îi permit să vadă că nu numai ea are probleme, că e greu pentru toți și astfel poate să învețe lucrurile încet, pas cu pas.
„Chestii de genul: ce pui într-un CV? Cum îți adaptezi părinții la noua realitate că ești un adult tânăr? Cum folosești programul autobuzului? Cum te adresezi unei adunări cetățenești pe tema abuzului de droguri? Cum faci un burrito? Anul de tranziție spune: 'OK, trebuie să știi asta în curând. Stai jos, o să te învățăm, nu ne așteptăm ca tu să ghicești'", explică ea.
Cum a apărut anul de tranziție și de ce este necesar
În 2024, s-au făcut 50 de ani de când anul de tranziție a fost introdus în primele școli pilot, în 1974, și 30 de ani de când a fost lansat pe plan național, în 1994. Acum, 99% dintre școlile irlandeze oferă astfel de programe TY și aproape 80% dintre elevi îl aleg.
A fost creația lui Richard Burke, un internaționalist pasionat care s-a alăturat partidului Fine Gael pentru a aprofunda relația Irlandei cu Europa, însă opiniile lui nonconformiste asupra educației și dezvoltării copilului au avut, fără îndoială, cel mai mare impact.
„Ideea originală a fost să creeze un spațiu pentru copii în care să poată un an de pauză și să aprecieze unele dintre artele mai frumoase – muzică clasică, literatură grozavă, astfel de lucruri", spune fiul lui Burke, David, avocat.
Burke, care a murit în 2016, a crescut în zona rurală Tipperary într-o familie numeroasă și foarte săracă, fără tată, după Al Doilea Război Mondial. Ce voia el cu adevărat să facă a fost să reducă decalajul cultural dintre bogați și săraci - deși educația a fost întotdeauna luată în serios în Irlanda, punea accent pe o auto-îmbunătățire cuantificabilă.
Gerry Jeffers, un cercetător și lector, unul dintre cei care au contribuit la lansarea națională a anului de tranziție în anii '90, spune că ideea a fost „să coborâm puțin de pe banda de alergare": „Un pic din spiritul acelei poezii minunate: 'Ce este viața asta dacă, plini de griji, nu avem timp să stăm și să privim?'."
Programul pilot a avut succes, astfel că guvernul l-a finanțat în anii '90 acordând aproximativ 50 de lire sterline fiecărui elev care îl urma, își amintește Jeffers, și a fost extins în aproape toate școlile, chiar dacă la început a întâmpinat o rezistență serioasă din partea cadrelor didactice, care credeau că părinții nu îl vor dori, ceea ce inițial s-a și întâmplat.
„În anii ’90, în mod obișnuit, prin telefon la radio în direct, oamenii spuneau: 'E o pierdere de timp'. Atitudinea mea a fost: lăsați oamenii să-și spună părerea. Dacă acest lucru funcționează, părinții vor veni în curând cu cealaltă parte a poveștii. Când au încercat-o, au văzut-o ca pe ceva fantastic, și-au putut vedea tinerii crescând, dezvoltându-se, maturizându-se și câștigând încredere", spune Jeffers.
Mitul unui „an de trândăveală"
Ceea ce a rămas și azi din acele discuții telefonice este „veșnicul" reproș că este „un an de trândăveală" și obiecțiile că elevii pot să facă 19 ani înainte de a termina școala, ceea ce un DJ a subliniat într-un mod plastic, spunând că „vezi acum băieți cu barbă deasă în al șaselea an" de liceu.
„Fiecare an de tranziție este diferit", spune Niall Hare, directorul în vârstă de 63 de ani al colegiului comunitar Kishoge din Dublin. Ideea că e un an pierdut este un mit, iar „al doilea mit este că își pierd copiii obiceiul de a studia", spune el.
După TY vin doi ani din ciclul superior de liceu, culminând cu examenul de absolvire, Leaving Cert, cu un punctaj de maximum 625 și decisiv pentru ce universitate și facultate poți urma. Un studiu ESRI, deși vechi de 20 de ani, a constatat că elevii care au urmat un an de tranziție au obținut în medie 40 de puncte în plus față de cei care au intrat direct în ciclul superior.
Programul TY este menit să ofere o evadare din „presiunea pentru puncte, puncte, puncte", spune Jeffers. Exasperat, el pune o întrebare elementară: ce înseamnă o școală bună? Una care măsoară câți oameni au plecat la o universitate de prestigiu sau care ajută elevii să descopere ceva despre ei înșiși?
Performanțele sistemului de educație sunt incontestabile. Irlanda se situează mult deasupra mediei OECD la matematică și științe, iar la literatură este a doua din lume, după Singapore.
Însă descoperirile pe care elevii le fac despre ei pot fi complet neobișnuite.
Scott, în vârstă de 17 ani, a intrat în programul TY crezând că vrea să fie programator și l-a încheiat dorindu-și să studieze psihologia. În schimb, Jess, în vârstă de 17 ani, spune: „Înainte de TY eram doar cu nasul în cărți, croită pe engleză/teoretică. Am făcut modulul de programare și, drept urmare, am ajuns să fac informatică."
Niamh (18 ani) a descoperit că drumețiile nu sunt atât de rele pe cât i se păreau. Sive, în vârstă de 18 ani, a urmat un modulul despre abuzul de droguri și de atunci s-a adresat unei adunări cetățenești și a vorbit cu ministrul irlandez de finanțe pentru a crește bugetul pentru prevenirea drogurilor. Și a mai învățat niște lucruri de care ai nevoie în viața de zi cu zi: „Îmi schimb o anvelopă, gătesc. Era un profesor, nu am scos un cuvânt la orele lui. După TY, acum sunt în al cincilea an, o să stau cu el în clasă și o să mănânc prânzul".
Acest lucru are ecou în experiența profesorilor - anul de tranziție le întărește relațiile cu elevii și, eliberați de programă, aceștia își pot explora propriile pasiuni, explică Dale McCarthy, în vârstă de 37 de ani, care a emigrat în Irlanda din Anglia după ce a predat la Manchester și la Londra.
Cu toate lucrurile bune, anul de tranziție nu e o formulă perfectă. Un raport din acest an al ombudsmanului irlandez pentru copii a înregistrat „plângeri privind accesul echitabil" și „incoerențe în admiterea" la TY în școlile din întreaga țară.
Copiii pot fi respinși pentru incidente comportamentale despre care nu aveau idee că ar avea consecințe majore - de exemplu, într-un caz memorabil, unui băiat i s-a refuzat un loc pentru că a fost agresat în anul trei.
Apoi mai este și aspectul financiar: unii părinți pur și simplu nu-și pot permite cheltuielile. Deși guvernul acoperă costurile de bază pentru profesori, oferind și fonduri suplimentare per elev și granturi în funcție de resurse, pentru părinți cheltuielile pot fi prohibitive, putând ajunge până la 900 de euro.
T.D.