Dana Tufeanu, învățătoarea mereu cu un pas înaintea timpului: În școală, cel mai mult contează starea de bine

Dana Tufeanu, învățătoarea mereu cu un pas înaintea timpului: În școală, cel mai mult contează starea de bine

Un dascăl adevărat în era digitalizării trebuie să știe el însuși să învețe. Fie că este vorba despre noile tehnologii, sau poate chiar o supra-specializare pentru a face față copiilor din noua generație, învățătorul de azi trebuie să se formeze continuu și să urmărească un singur scop: starea de bine a copiilor din clasa lui.

”Cel mai important lucru pentru un copil în școală este starea de bine, pentru că acela este momentul în care se produce învățarea”, spune Dana Tufeanu, învățătoare în Argeș și unul dintre promotorii unui nou stil de educație în România.

”Dacă el are un stres în școală, are o stare de teamă - acel ghem de nervi în stomac - în acea stare nu se produce învățarea. Apropo, acea stare de ghem în stomac este starea pe care am trăit-o și eu și care m-a făcut să nu le dau teme copiilor în vacanțe. Pentru că nu făceau absolut nimic în timpul vacanței - ceea ce e natural. Și cu o săptămână înainte, începea mama să-l toace la creier. Și apărea acel ghem în stomac la începutul școlii și nu e în regulă”, își amintește dascălul.

La ea la clasă copiii învață despre acceptare, fac educație financiară ieșind la film cu colegii, învață prin joc și înfloresc.

Foto: Facebook/Dana Tufeanu

”Am avut ziua coafurilor trăsnite. Dar ziua asta n-a fost despre coafuri, a fost despre acceptare a noastră altfel decât suntem. Ne acceptăm și cu părul albastru… Am pus și Pasărea Colibri Nu contează cât de lung ai părul, ci contează cât și cum gândești. Sub forma asta, de joc, noi facem, de fapt, educație. Și educație profundă.

Foto: Facebook/Dana Tufeanu

Sau am fost la film cu ei. Dar n-am fost neapărat pentru subiectul filmului, am fost pentru că ei și-au plătit biletul, au luat restul, unii au folosit card, le-au dat părinții card făcut special - Revolut - cu câțiva lei pe el. A fost o educație financiară, până la urmă”, povestește Dana Tufeanu pentru spotmedia.ro.

Foto: Facebook/Dana Tufeanu

Noi nu ne comparăm, ăla e mai deștept, ăla e mai prost. A venit cineva la mine în clasă și a întrebat Cine e cel mai bun copil de la voi din clasă?. Și un copil (clasa a IV-a) a întrebat: ”Bun la ce? Noi toți suntem buni la ceva. Și așa este”, mai spune ea.

”Trebuie să fim puțin deschiși la minte, ăsta este secretul. Și să iubim ceea ce facem. Pentru că dacă iubim copiii și ne iubim meseria, nu putem să n-avem rezultate. Dar să ne iubim meseria. Să nu privim copilul ca pe o sursă de a face meditații private. În primul rând, noi trebuie să ne facem treaba la clasă”, explică Dana Tufeanu.

”În prima zi de pandemie am început orele online”

De fapt, asta face în fiecare zi. Pandemia nu a luat-o pe nepregătite, ci din contră. ”Pe 11 martie 2020 făceam deja școala online”, povestește ea.

”Eu lucrez de mult cu Kinderpedia, sunt genul care sunt cu un pas înaintea vremii și lucram cu Kinderpedia de dinainte de pandemie. În octombrie 2019 am apelat la Kinderpedia, așa încât pe 11 martie 2020 eu aveam deja aplicația și în prima zi de pandemie am început orele”.

Și recunoaște: cea mai mare calitate a unui dascăl este aceea de a învăța.

”Dacă nu o ai, de ce ești dascăl? Dacă tu nu înveți, cum ai pretenția să învețe copilul? Nu poți să-i spui copilului: eu am învățat la timpul meu. Nu, noi învățăm continuu. Și noi ne adaptăm vremii. Și nu încerc să duc copilul la ceea ce știam eu pe vremuri.

Eu evoluez în felul în care predau de la generație la generație dar nu pot să predau acum cum predam acum două generații sau chiar trei. Atunci eram foarte focusată pe rezultate, pe olimpiade. Ei, acum văd că e mult mai important pentru copil să fie echilibrat emoțional, să înțeleagă ceea ce face și să nu concureze cu Gigel, colegul de bancă, ci să concureze cu el însuși.

Și atunci eu însămi am învățat lucrul acesta, eu însămi i-am observat pe copii și am observat că este mai ok și clasa este mult mai performantă și mai unită când copilul concurează cu el însuși. Ieri am făcut de 7 puncte și jumătate, astăzi am făcut de 8,25. Pe o grilă de la 0 la 10. Și atunci, copilul se compară pe el cu el însuși. Poate într-o zi are o zi mai proastă, și atunci poate recunoaște asta”, spune dascălul.

Ce soluții sunt ca toți copiii să fie evaluați corect

În plus, Dana Tufeanu militează pentru o evaluare standardizată a elevilor, de la București până în Timișoara, sub același barometru. În acest sens, salută decizia ministerului Educației de a institui anul școlar pe cinci module.

”Împărțirea acesta pe cinci module este un lucru foarte bun. Așa ca structură a anului școlar. Acum lucrul acesta nu înseamnă neapărat o creștere a calității, ar putea să însemne doar o gestionare mult mai bună a efortului copiilor.

Pentru că într-adevăr două semestre foarte lungi erau epuizante pentru copii.

Dar pornind de la aceste cinci module care - ca structură - sunt extraordinar de bine gândite, aș avea să spun că acum ar trebui să avem o altă arhitectură curiculară, o altă modalitate de evaluare și din câte am văzut și cred că va fi ok, evaluarea se va face în felul următor: la începutul unui an școlar se dă o evaluare standardizată - adică, dacă este copilul de clasa a șasea, se dă din întreaga materie de clasa a cincea, să vedem de unde pornim. Și la finalul anului școlar se dă o evaluare din materia anului respectiv, să vedem dacă există creștere. Dar evaluarea de la București va fi aceeași cu evaluarea de la Teiu, din Argeș. Este o evaluare reală, standardizată. Aștept de mult să vină treaba asta”, spune ea.

De fapt, ea folosește de mult acest sistem de evaluare standardizată și nu oricum, ci bazându-se pe un instrument online aflat, de fapt, la îndemâna oricărui profesor. El poartă numele Brio și este o platformă în spatele căreia stă o armată de profesori și programatori și, nu în ultimul rând, întraga programă școlară românească.

Astfel, vechile lucrări dictate la clasă au devenit istorie: copiii pot primi toți același test sau pot primi teste pe niveluri de dificultate diferite. În cazul în care întrebările sunt comune, variantele de răspuns sunt în poziții diferite pentru a descuraja inspirația rapidă de la colegul de bancă, totul se întâmplă online iar în urma răspunsurilor sunt generate rapoarte pe toate nivelurile. Profesorul și părinții pot vedea unde copilul mai are nevoie de ajutor, iar dascălul primește la rândul său o evaluare a muncii depuse la clasă.

”Acum, capcana în care cădem noi de cele mai multe ori este următoarea: să credem că dacă un copil nu a știut niște itemi, să tragem concluzia pentru întreaga clasă. Nu este nici așa, dar nici dacă 80% dintre copii au răspuns și un copil, doi sau cinci n-au răspuns, noi nu putem să-i lăsăm pe copiii ăia: ”Lasă-i încolo, că au răspuns ceilalți 80% și 20% nu contează”. Ba contează, contează fiecare copil în clasă. Brio îmi dă posibilitatea să jonglez cu aceste teste și să știu unde pot să fac intervenția”, povestește Dana Tufeanu.

Au avut șansa să primească astfel de teste și de evaluare inițială și de evaluare finală toți copiii care au fost înscriși la Școala Remedială de Vară, un proiect al Brio, Kinderpedia și Livresq. Livresq livrează proiectul de lecții digitale, Kinderpedia este platforma pe care se organizează orice fel de învățare - e un fel de management al clasei - al școlii - și orarul și temele pentru acasă și corectarea temelor și absolut tot, iar Brio este o platformă strict de evaluare, mai spune dascălul.

Dar nu toți profesorii sunt atât de deschiși încât să apeleze la toate aceste soluții, spune Dana Tufeanu, care recunoaște că nu a reușit să convingă conducerea instituției în care lucrează să implementeze această platformă de evaluare la nivel de școală, deși costurile ar fi de mai puțin de 1 leu pentru ficare elev evaluat.

Din păcate, pentru puțini profesori contează o astfel de abordare mai mult de punctele pe care le primesc pentru fiecare olimpic care aduce o diplomă școlii.

Și, atunci, ce pot face părinții?

Să fie vocali, spune dascălul.

”Programa e publică. Intrați pe programa școlară, să știți ce trebuie să știe copilul la finalul unei anumite clase. Atunci poți adresa această întrebare: Dacă programa spune că doar asta trebuie să știe copilul, tu, profesor, de ce depășești programa școlară? De ce arzi niște etape?

Iar tu, ca părinte, trebuie să ai curajul să ai un dialog cu profesorul. Și să ai curajul să spui Eu nu sunt de acord.

Eu nu vreau să-mi trimit copilul la olimpiade doar de dragul de a fi umilit copilul. Pentru că asta se întâmplă.

La prima ședință, profesorul trebuie să vină să se uite în ochii părinților și să le spună: Dragi părinți, la finalul clasei, copilul dumneavoastră trebuie să știe următoarele: la matematică, la istorie, la limba română. Și părintele își ia notițe.

Și atunci poți spune: Domnul profesor, dumneavoastră ați spus că trebuie să știe să facă adunări și scăderi cu fracții, nu și despre înmulțire și împărțire. De ce faceți treaba asta?

Așadar, părinții să fie vocali, dar nu oricum vocali. Uneori, sunt vocali obraznici: De ce i-ați dat 8 copilului meu? Copilul meu merita 10. Atunci, eu ca profesor întreb. Dumneavoastră știți care este programa? Pentru că sunt și profesori care respectă programa. Și sunt părinți care nu cunosc programa școlară, dar sunt vânători de note. Pentru că pentru ei contează nota, nu ce știe copilul.

Părinții care cunosc programa pot să fie vocali. Ceilalți ar trebui să cunoască programa, și abia după aceea să aibă pretenții.

Dar ca o chestie de mijloc, ar trebui la început de an școlar să fie o ședință a dirigintelui, a învățătorului, în care să le spună sau chiar să le dea părinților o mapă cu ce finalitate are copilul la clasa respectivă și la disciplina respectivă. Și părintele poate să vadă și să bifeze.

Aici se vede și mai clar utilitatea unei aplicații de evaluare.

Pentru că Brio lucrează cu programa școlară românească, explică Dana Tufeanu. Și părintele poate să urmărească la ce nivel este copilul său raportat cu copilul de la Botoșani, de la Iași sau de la Constanța.

”A luat 87 de puncte. Ce înseamnă 87 de puncte, unde nu știe copilul meu? Păi copilul meu nu prea știe să se exprime. Și atunci nu mai este o evaluare subiectivă. Atunci, obligatoriu, din punctul meu de vedere trebuie să fie această evaluare standardizată.

Părintele primeste pe mail inclusiv raportul și știe exact care sunt itemii unde copilul are probleme. Și unde trebuie să o roage pe doamna - pentru că doamna va face lucrul acesta - să lucreze mai mult, ca să recupereze. Pentru că evaluarea standardizată, din punctul meu de vedere, ar trebui dată undeva prin mai, astfel încât să existe o perioadă de recuperare acolo unde se observă goluri.

Și de asta este bine. Pornim de la un nivel. De la nivelul de 78 de puncte, spre exemplu. Și a ajuns la 87. Deci clar anul acesta are o plusvaloare.

Dar dacă copilul a pornit de la 90 sau de la 87 și ajunge la 69... Ups, acolo e o problemă. Unde e problema? Păi eu cred că e problema, în primul și primul rând, la profesor, pentru că profesorul putea să mai dea astfel de teste în timpul anului, dar și să-i explice. Și un profesor bun nu va lăsa un copil ce pornește de la un anumit nivel să cadă. Va avea grijă să îl ridice.

Ca o paranteză, eu am o problemă cu așa-zisele licee de top. Care primesc copii cu media 9,75 - 9,80 la Evaluare și ies copiii cu 9,30. Care e plusvaloarea liceului? Că 9,30 e o notă bună dar copiii ăia sunt isteți de la mama natură. Dacă îți vin copii de 9,80 și tu liceu îi scoți la bacalaureat cu 9,30 - ai o problemă.

Prefer un liceu în care sunt primiți copii cu 5 de la Evaluarea Națională și la Bacalaureat iau 6,80. Prefer liceul acela. Acolo este plusvaloare și acei profesori chiar depun un efort să aducă copilul de la 5 la 6,80. Iar pe copiii aceștia nimeni nu-i bagă în seamă, că nu sunt olimpici naționali, nu sunt reprezentativi pentru România în nu știu ce concursuri internaționale dar ce eforturi… și ce minunați sunt acei copii care erau în pragul eșecului la clasa a 8 a și iși iau Bacalaureatul și au un drum în viață. Noi trebuie să vedem lucrul acesta. Iar acei profesori sunt niște îngeri. Lucru pe care nu pot să-l spun despre cei care iau un copil de 9,80 și copilul acela ia BAC-ul cu 9,30.

Acești profesori obișnuiesc să spună: Voi sunteți la liceul X, aici sunt alte pretenții.

Dar ce să vezi, prin evaluarea standardizată, pretențiile sunt unice la nivel de țară”, spune învățătoarea Tufeanu.

Adică așa cum este și în Finlanda sau în Estonia, țara aflată acum pe locul 1 la testele PISA după ce a beneficiat de consultanța Finlandei pentru sistemul său de educație.

România, pe calea schimbării?

Am întrebat-o pe Dana Tufeanu cum stau lucrurile ”în sistem” și ce ar trebui să se întâmple, din punctul său de vedere, pentru ca școala românească să se schimbe.

”Cu siguranță, dacă s-ar investi foarte mult în formarea cadrelor didactice, am putea să scăpăm de niște sechele ale trecutului”, a răspuns ea.

”Foarte multe cadre didactice încă sunt prinse în capcana de a trimite copiii la concursuri școlare, olimpiade școlare, de la cele mai fragede vârste, dacă se poate de la grădiniță. Pentru că sistemul te punctează pe tine, cadru didactic, dacă aduci o diplomă de acolo.

Și unii dintre noi nu ne gândim la binele copilului, ne gândim: Câte puncte fac eu din concursuri? Câte puncte fac eu dacă scot o carte pe care n-o folosește nimeni dar are ISBN? Ne gândim la dosarele noastre personale înainte de a ne gândi la binele copilului.

Și atunci trebuie cam toată lumea să treacă printr-o formare în care esențial ar trebui să fie partea de psihologia copilului. Partea de înțelegere a copilului întâi pe partea de emoțional și apoi cognitiv”, spune ea.

Partea bună este că anul acesta termină prima promoție de absolvenți de masterat didactic, o formulă mult mai consistentă decât clasicul modul pedagogic.

”Facultatea te trimite să te formezi ca filolog, istoric, matematician, orice. Și abia masteratul didactic pe doi ani îți dă posibilitatea să fii și profesor. Și atunci nu mai trebuie un absolvent de filologie, de exemplu, să facă modulul pedagogic, un modul foarte diluat.

Acum faci facultatea și dacă vrei să fii profesor de o disciplină făcută în timpul facultății, atunci faci masteratul didactic unde te învață didactică, pedagogie, metodică, cap-coadă, doi ani.

Eu cred și sper ca ei să fie cei care schimbă”, spune Dana Tufeanu.

Acest articol face parte din secțiunea NEW EDU, susținută de
brio