O dată pe an, copiii, părinții și profesorii olandezi participă la un festival unic. Timp de patru nopți într-o singură săptămână, ei merg pe jos pentru a explora cartierele, a face mișcare și a lega prietenii. E o tradiție care pare să explice un fenomen remarcabil.
Sute de copii, mulți cu biciclete, vin însoțiți de părinți în Westerpark din Amsterdam, un parc urban îndrăgit care deservește o zonă rezidențială a capitalei Olandei. O dată pe an, chiar și când plouă, acest loc este punctul de plecare într-o aventură care atrage deopotrivă copii și părinți: voluntarii coordonează înregistrarea, iar cei mici se adună în grupuri, dornici să pornească într-o excursie de cinci sau zece kilometri prin cartierele din împrejurimi, potrivit The Guardian.
Evenimentul se numește Avondvierdaagse, ceea ce înseamnă literalmente „plimbare de seară de patru zile”, și este organizat de un grup de voluntari din cartier.
Nu e o cursă, dar dacă copiii termină etapa din fiecare seară, primesc medalii, un buchet de flori și, cu puțin noroc, o mulțime de dulciuri.
Și nu vezi așa ceva doar în Amsterdam - în satele şi orașele din Olanda, sute de mii de olandezi fac același lucru: în fiecare an, copiii petrec patru seri la începutul verii explorând cartierele lor alături de prietenii de școală și de părinți, în cadrul evenimentului „Săptămâna van de Avond4daagse”.
O versiune a acestui eveniment tradițional a ajuns chiar și în Surinam, una dintre fostele colonii olandeze. Există, de asemenea, evenimente de ciclism și înot de patru zile.
Potrivit Asociației Regale Olandeze de Mers pe jos (KWbN), care ajută la coordonarea evenimentelor, o jumătate de milion de oameni participă în fiecare an, în 700 de locuri din întreaga țară, susținute de zeci de mii de voluntari.
Ritualul care a pornit din armată
„Avondvierdaagse își are originea în ideologia militară”, explică Inger Leemans, profesoară de istorie culturală la Vrije Universiteit Amsterdam și cercetător la Academia Regală de Arte și Științe din Olanda.
Primul marș a avut loc în 1909 la Nijmegen, ca eveniment de antrenament militar. Dar odată cu izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, diferite orașe au început să-și organizeze propriile plimbări pentru soldați.
După război, cetățenii au fost invitați să meargă alături de ei și astfel marșurile de patru zile de la Nijmegen s-au transformat într-un eveniment extrem de popular, unde zeci de mii de soldați și cetățeni au mers în semn de solidaritate.
Destinat grupurilor mai în vârstă, acesta este acum cel mai mare eveniment de mers pe jos din lume, cu 45.000 de participanți din peste 80 de țări, care parcurg aceleași trasee de 30 km, 40 km și 50 km în fiecare an.
Potrivit lui Arno van Gemert, șef de echipă pentru programe și proiecte la KWbN, Avondvierdaagse este ca „fratele sau sora mai mică” a acestui eveniment, destinat în principal elevilor de școală primară și părinților acestora.
„Este interesant că această plimbare – cu originile sale militare – a devenit unul dintre markerii identității naționale pentru olandezi, o țară care nu se prezintă ca națiune militară”, spune Leemans, care a participat și ea la tradiție în copilăria petrecută în Leende, un sat de lângă granița cu Belgia.
Cei mai mulți olandezi consideră Avondvierdaagse un eveniment național, comparabil cu alte festivități precum Ziua Regelui, sărbătoare națională organizată de ziua de naștere a monarhului olandez.
Avondvierdaagse are chiar și propria delicatesă tradițională: o jumătate de portocală, acoperită cu o mentă albă Wilhelmina și învelită într-o bucată de muselină, pe care copiii o pot consuma în timp ce merg.
Cei mai fericiți copii
Deși plimbările inițiale nu aveau neapărat scopul de a promova exercițiile fizice, Avondvierdaagse a devenit o modalitate de a-i motiva pe cei mici să se bucure de timpul petrecut afară și de mișcare. „Este important ca cei mici să fie activi fizic și să-și poată dezvolta abilitățile motorii de la o vârstă fragedă”, explică Sanne de Vries, profesor de activitate fizică la copii la Centrul Medical Universitar Leiden.
Încurajarea copiilor să meargă pe jos toată săptămâna – indiferent dacă plouă sau dacă soarele – și recompensarea lor la final poate contribui la construirea unei asocieri pozitive cu activitatea fizică. „Emoția pozitivă care persistă este importantă”, spune de Vries.
De asemenea, ajută la dezvoltarea rezilienței. „Li s-a prezentat ca o mare provocare, deoarece sunt 5 km și sună super greu”, spune Fernanda Gomes, în vârstă de 44 de ani, care merge pe jos pe traseul mai scurt cu fiica ei de șapte ani, Alicia.
Copiii olandezi sunt considerați în mod constant printre cei mai fericiți din lume. Anul acesta, un raport Unicef i-a plasat din nou pe primul loc din 44 de țări occidentale în ceea ce privește bunăstarea generală și sănătatea mintală. Relațiile sociale bogate au fost menționate ca un factor cheie.
Potrivit studiilor, copiii olandezi au legături puternice cu colegii lor. În plus, mulți părinți olandezi lucrează cu jumătate de normă, așa că petrec mai mult timp cu cei mici. Copiii au, de asemenea, o independență sporită: părinții îi lasă să se plimbe liberi, iar mulți încep de la vârste fragede să meargă singuri cu bicicleta la școală.
Mici neajunsuri
Relațiile sociale sunt esențiale la Avondvierdaagse: plimbările sunt o ocazie pentru copii de a petrece timp nu doar cu părinții lor, ci și cu colegii de școală, în afara sălii de clasă. Unii au chiar și tricouri asortate pentru a-și reprezenta școala: pe unul scrie „Ren voor je leven”, care înseamnă în olandeză „aleargă pentru viața ta”.
Avondvierdaagse este un eveniment atât de pozitiv, încât e greu să-i găsești dezavantaje. Unii s-au întrebat dacă plimbările sunt suficient de incluzive, pentru persoanele cu dizabilități, de exemplu, sau pentru cele din medii culturale diferite. În Amsterdam, în special, participanții la evenimente nu reflectă neapărat diversitatea populației, atrăgând mai mult părinții cu venituri mai mari din cartier.
O altă problemă: deși frumusețea evenimentului constă în natura sa voluntară, acesta poate fi o întreprindere uriașă. „În ultimii ani, unele evenimente au încetat din cauza lipsei de voluntari”, spune Bueters, care s-a alăturat comitetului de organizare al cartierului când ultima rundă de voluntari s-a retras. „Oamenii sunt dispuși să contribuie din când în când, dar nu patru zile la rând.”
O formulă care trebuie copiată
Avondvierdaagse este în mare măsură un efort comunitar. Localnicii își oferă timpul, companiile donează alimente și flori, iar KWbN sprijină comitetele locale (și oferă medaliile râvnite) toate acestea pentru că știu importanța evenimentului pentru copii și zona înconjurătoare.
„A supraviețuit timp de decenii deoarece reunește comunitățile într-un mod foarte simplu, sănătos și fără ecrane”, spune van Gemert de la KWbN. După cum explică el, există un cuvânt specific olandez pentru acesta: Gezelligheid. Cuvântul nu are o traducere perfectă - poate confort sau unitate, dar îl recunoști când îl vezi. „Surprinde spiritul olandez de a fi activ în aer liber, indiferent de vreme, combinat cu un efort comunitar extrem de organizat.”
Și, deși Avondvierdaagse este un eveniment olandez unic, asta nu înseamnă că trebuie să rămână așa. „Nu este o invenție a guvernului pentru a-i face pe copii să facă sport; formula poate fi copiată”, spune Bueters. Aicha Lagha, o altă voluntară, este de acord. „Cred că poate fi oriunde există o comunitate sau vrei să construiești o comunitate”, spune ea.
T.D.
Veștea îl acuză pe Bolojan că transformă PNL într-un buzdugan. "Săgeți" către Oana Gheorghiu și Pîslaru
Elena Lasconi are un mesaj pentru Nicușor Dan: Nu mai ține cu lașitatea, deciziile vă aparțin
Pierluigi Collina, despre delegarea lui Istvan Kovacs la Cupa Mondială
Bucureștiul, în top 10 orașe europene cu cele mai multe reclamații de ploșnițe în hoteluri
